Profil reumatic

• Hemoleucograma completă: Aceasta este o numărătoare completă a celulelor sangvine, poate include între 18 și 24 de rezultate, în funcție de metoda de testare utilizată și de informațiile pe care medicul dumneavoastră le consideră necesare pentru a evalua sănătatea sângelui.

Măsoară numărul, procentul și tipurile de celule din sânge, inclusiv hematii, leucocite și trombocite, hemoglobina, neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile etc.

• VSH: Aceasta reprezintă „viteza de sedimentare a hematiilor”, care măsoară cât de rapid se depun celulele roșii din sânge într-un tub gradat. Este adesea utilizat ca indicator general al infecțiilor și afecțiunilor inflamatorii din organism.
• Glicemia: Aceasta măsoară nivelul de glucoză (un tip de zahăr) din sânge.

Glicemia (nivelul de glucoză din sânge) poate fi afectată de bolile renale deoarece rinichii sunt implicați în controlul nivelurilor de glucoză în organism. În bolile renale, rinichii nu mai sunt capabili să filtreze sângele și să elimine produșii de degradare și excesul de lichide și electroliți din organism în mod eficient, ceea ce poate duce la probleme cu metabolismul glucozei.

 Hiperglicemia poate cauza complicații grave de sănătate, cum ar fi diabetul și leziunile vasculare, și poate agrava bolile renale. Prin urmare, este important să se monitorizeze și să se mențină nivelurile de glucoză în sânge într-un interval normal pentru a preveni problemele de sănătate asociate cu bolile renale.

• Creatinina, ureea și acidul uric sunt substanțe care sunt produse de către organism și eliminate prin rinichi. Pot fi măsurate în sânge pentru a evalua funcția renală.

1. Acidul uric este un produs de degradare al purinelor, care se găsesc în anumite alimente și sunt, de asemenea, produse de către organism. Niveluri ridicate de acid uric în sânge pot provoca gută și pot fi, de asemenea, un semn de boală renală.
2. Ureea serică este o substanță chimică care se găsește în sânge și este rezultatul metabolismului proteic. Nivelurile crescute de uree pot indica o problemă de sănătate, cum ar fi o afecțiune renală, o insuficiență hepatică, hipertensiunea arterială etc.
3. Creatinina este o substanță chimică care se găsește în sânge și este produsă în mod normal în timpul metabolismului muscular. Nivelurile crescute de creatinină pot indica o problemă de sănătate, cum ar fi o afecțiune renală, o insuficiență hepatică sau boli cardiovasculare.

• Electroliți (Sodiu, Potasiu, Magneziu): Acestea sunt minerale care joacă roluri importante în organism, inclusiv în menținerea echilibrului de fluide în organism și în ajutorarea funcționării musculare. Testele de sânge pot fi utilizate pentru a măsura nivelurile acestor minerale în organism.

În bolile renale, rinichii nu mai sunt capabili să filtreze sângele și să elimine produșii de degradare și excesul de lichide și electroliți din organism în mod eficient. Acest lucru poate duce la acumularea de toxine în sânge și la dezechilibre ale electroliților, cum ar fi sodiu, potasiu și magneziu. Nivelurile crescute de potasiu în sânge (hiperkaliemia) pot fi periculoase pentru persoanele cu boli renale, deoarece pot afecta ritmul cardiac și pot duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi stopul cardiac. De asemenea, nivelurile scăzute de sodiu (hiponatremia) pot cauza probleme de sănătate, cum ar fi amețeli, stare de confuzie și probleme de coordonare. Prin urmare, este important să se monitorizeze și să se mențină nivelurile electroliților în sânge într-un interval normal pentru a preveni problemele de sănătate asociate cu bolile renale.

Urocultura este un test care se utilizează pentru a detecta prezența bacteriilor în urină. De obicei, se solicită atunci când pacientul prezintă simptome de infecție a tractului urinar, cum ar fi urinarea frecventă, durere sau arsură în timpul urinării sau miros anormal al urinei.

Testul implică colectarea unei probe de urină intr un recipient steril și trimiterea acesteia la un laborator pentru analiză. Laboratorul va căuta prezența bacteriilor în probă și, dacă sunt prezente, va identifica tipul specific de bacterii. Această informație poate fi utilizată pentru a ghida tratamentul pentru infecție.