Bolile glandelor paratiroide

Bolile glandelor paratiroide pot fi greu de recunoscut la început, deoarece simptomele sunt uneori vagi: oboseală, dureri osoase, slăbiciune musculară, crampe, furnicături, pietre la rinichi sau modificări ale calciului observate întâmplător la analize. Pentru mulți pacienți, prima întrebare este simplă: „Este de la tiroidă sau de la paratiroide?”

Deși se află lângă glanda tiroidă, paratiroidele au un rol diferit. Ele controlează echilibrul calciului și fosforului în organism prin hormonul paratiroidian, numit PTH. Când aceste glande produc prea mult sau prea puțin PTH, pot apărea probleme la nivelul oaselor, rinichilor, mușchilor, nervilor și, în unele situații, al ritmului cardiac. Mayo Clinic și NIDDK explică faptul că PTH ajută la menținerea calciului în sânge prin acțiuni asupra oaselor, rinichilor și absorbției intestinale a calciului.

Ce sunt glandele paratiroide și ce rol au?

Glandele paratiroide sunt, de obicei, patru glande foarte mici, situate în partea din spate a glandei tiroide, în zona gâtului. Dimensiunea lor este mică, dar rolul lor este esențial pentru echilibrul mineral al organismului.

Paratiroidele nu sunt același lucru cu tiroida

Numele poate crea confuzie. „Paratiroid” înseamnă „lângă tiroidă”, nu „parte din tiroidă”. Tiroida produce hormoni tiroidieni, care influențează metabolismul. Paratiroidele produc hormonul paratiroidian, PTH, care controlează în principal nivelul calciului și al fosforului.

NIDDK subliniază că, deși tiroida și paratiroidele au nume asemănătoare și sunt apropiate anatomic, ele nu au aceeași funcție.

Rolul hormonului paratiroidian, PTH

PTH ajută corpul să mențină calciul în limite potrivite. Calciul este important nu doar pentru oase și dinți, ci și pentru funcționarea mușchilor, transmiterea semnalelor nervoase și activitatea normală a inimii.

Când calciul din sânge scade, paratiroidele eliberează mai mult PTH. Acesta ajută la creșterea calciului prin mobilizarea calciului din oase, prin influențarea rinichilor și prin susținerea absorbției calciului din intestin, în legătură cu vitamina D.

Bolile glandelor paratiroide: principalele tipuri

Bolile glandelor paratiroide apar atunci când aceste glande produc prea mult PTH, prea puțin PTH sau când organismul nu răspunde normal la PTH.

Hiperparatiroidismul

Hiperparatiroidismul apare atunci când una sau mai multe glande paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian. Acest lucru poate duce la creșterea calciului în sânge, mai ales în hiperparatiroidismul primar. Cleveland Clinic descrie hiperparatiroidismul ca o producție excesivă de PTH, care poate determina hipercalcemie, adică nivel crescut de calciu în sânge.

Hipoparatiroidismul

Hipoparatiroidismul apare atunci când paratiroidele nu produc suficient PTH. În această situație, calciul din sânge poate scădea, iar fosforul poate crește. Mayo Clinic și Cleveland Clinic descriu hipoparatiroidismul ca o afecțiune rară, asociată cu niveluri scăzute de calciu și niveluri crescute de fosfor.

Pseudohipoparatiroidismul

Pseudohipoparatiroidismul este mai rar. În această situație, corpul produce PTH, dar țesuturile nu răspund corespunzător la acest hormon. Cleveland Clinic îl descrie ca o afecțiune genetică rară, în care organismul nu răspunde normal la PTH.

Cancerul paratiroidian, o cauză rară

Cancerul paratiroidian este o cauză rară de boală paratiroidiană. În majoritatea cazurilor de hiperparatiroidism primar, cauza este un adenom paratiroidian benign, adică o formațiune necanceroasă. Mayo Clinic menționează că tumora canceroasă este o cauză rară a hiperparatiroidismului primar.

Hiperparatiroidismul: când paratiroidele produc prea mult PTH

Hiperparatiroidismul este una dintre cele mai importante boli ale glandelor paratiroide. Poate fi descoperit la analize de rutină, atunci când calciul este crescut, sau poate fi investigat după apariția unor simptome.

Hiperparatiroidism primar

Hiperparatiroidismul primar apare atunci când problema pornește chiar de la una sau mai multe glande paratiroide. Cel mai frecvent, este vorba despre un adenom paratiroidian benign. Alte cauze pot include mărirea mai multor glande, numită hiperplazie, sau, rar, cancer paratiroidian. MedlinePlus notează că un adenom paratiroidian benign este o cauză posibilă și frecventă de PTH crescut în hiperparatiroidismul primar.

În hiperparatiroidismul primar, analizele arată de obicei calciu crescut și PTH crescut sau inadecvat de mare pentru nivelul calciului. Diagnosticul trebuie interpretat de medic, deoarece pot fi necesare și alte analize pentru a exclude alte cauze.

Hiperparatiroidism secundar

Hiperparatiroidismul secundar apare atunci când paratiroidele reacționează la o altă problemă din organism, de exemplu boală renală cronică, deficit de vitamina D sau tulburări de absorbție a calciului. În acest caz, glandele produc mai mult PTH pentru a compensa un nivel scăzut sau insuficient disponibil de calciu.

Mayo Clinic descrie hiperparatiroidismul secundar ca o reacție la o altă afecțiune care scade calciul și determină glandele paratiroide să producă mai mult PTH.

Hiperparatiroidism terțiar

Hiperparatiroidismul terțiar poate apărea, în special, după o perioadă lungă de hiperparatiroidism secundar, mai ales la pacienți cu boală renală cronică. În această situație, glandele paratiroide pot deveni foarte active și pot continua să producă PTH în exces. Este o formă mai complexă, care necesită evaluare de specialitate, de obicei endocrinologică și nefrologică.

Simptome posibile în hiperparatiroidism

Unele persoane cu hiperparatiroidism nu au simptome evidente. Altele pot avea simptome nespecifice, care se pot confunda cu alte afecțiuni. NHS menționează că hiperparatiroidismul poate fi descoperit întâmplător, iar simptomele pot include oboseală, dureri, slăbiciune musculară, greață, pierderea apetitului, constipație, sete crescută, urinare frecventă și dispoziție depresivă.

Simptomele posibile includ:

• oboseală persistentă;
• slăbiciune musculară;
• dureri osoase sau articulare;
• constipație;
• greață sau disconfort abdominal;
• sete crescută;
• urinare frecventă;
• pietre la rinichi;
• scădere a densității osoase;
• dificultăți de concentrare sau stare psihică modificată.

Aceste simptome nu confirmă singure diagnosticul. Ele pot avea multe alte cauze, de aceea sunt necesare analize și consult medical.

Complicații posibile

Dacă hiperparatiroidismul este semnificativ sau persistă netratat, poate afecta mai ales oasele și rinichii. RadiologyInfo menționează că hipercalcemia asociată hiperparatiroidismului poate duce la probleme precum osteoporoză, pietre la rinichi, boală cardiovasculară sau hipertensiune arterială.

Complicațiile posibile pot include:

• osteopenie sau osteoporoză;
• risc mai mare de fracturi;
• calculi renali, adică pietre la rinichi;
• afectare renală, în unele cazuri;
• creșteri importante ale calciului, care pot necesita evaluare rapidă.

Hipoparatiroidismul: când paratiroidele produc prea puțin PTH

Hipoparatiroidismul este mai rar decât hiperparatiroidismul, dar poate produce simptome neplăcute și, uneori, serioase, prin scăderea calciului din sânge.

Cauze posibile

Una dintre cele mai cunoscute cauze este afectarea paratiroidelor în timpul unei intervenții chirurgicale la nivelul gâtului, de exemplu după chirurgie tiroidiană sau paratiroidiană. Pot exista și cauze autoimune, genetice sau alte tulburări endocrine.

MSD Manual descrie hipoparatiroidismul ca o deficiență de PTH, cauzată adesea de afectare autoimună sau de lezarea ori îndepărtarea paratiroidelor în timpul intervențiilor chirurgicale.

Simptome posibile în hipoparatiroidism

Pentru că nivelul calciului scade, simptomele apar mai ales la nivel muscular și nervos. NHS menționează furnicături sau senzație de arsură la nivelul degetelor, picioarelor și feței, crampe, spasme musculare, piele uscată, unghii fragile și, în cazuri mai severe, confuzie, tulburări de ritm cardiac sau convulsii.

Simptomele posibile includ:

• furnicături în jurul gurii, în degete sau în picioare;
• crampe musculare;
• spasme musculare;
• rigiditate musculară;
• oboseală;
• piele uscată, păr uscat sau unghii fragile;
• anxietate sau iritabilitate, în unele cazuri;
• convulsii, în forme severe de hipocalcemie;
• tulburări de ritm cardiac, în situații severe.

Simptomele de hipocalcemie severă, precum convulsiile, confuzia importantă, spasmele intense sau palpitațiile semnificative, necesită evaluare medicală urgentă.

De ce poate fi important tratamentul corect

Tratamentul hipoparatiroidismului urmărește controlul nivelului de calciu și fosfor și reducerea simptomelor. Nu este recomandat ca pacientul să își ajusteze singur dozele de calciu sau vitamina D activă, deoarece atât calciul prea mic, cât și calciul prea mare pot produce probleme. Ghidurile internaționale pentru hipoparatiroidism subliniază importanța monitorizării calciului, fosforului, magneziului, funcției renale și a altor parametri, în funcție de situația pacientului.

Cum se diagnostichează bolile glandelor paratiroide?

Diagnosticul bolilor glandelor paratiroide se bazează în primul rând pe analize de sânge. Investigațiile imagistice nu înlocuiesc analizele, ci ajută mai ales la localizarea unei glande anormale înaintea unei posibile intervenții chirurgicale sau la evaluarea complicațiilor.

Analize de sânge

Medicul poate recomanda, în funcție de context:

• calciu total și/sau calciu ionizat;
• albumină, pentru interpretarea corectă a calciului total;
• PTH;
• fosfor;
• magneziu;
• vitamina D;
• creatinină și rata de filtrare glomerulară, pentru funcția renală;
• fosfatază alcalină, în unele situații;
• alte analize hormonale, dacă se suspectează o boală endocrină asociată.

MedlinePlus explică faptul că testul PTH este folosit pentru evaluarea funcției paratiroidelor și pentru investigarea unor valori anormale ale calciului. În hiperparatiroidismul primar, pot apărea niveluri crescute de PTH împreună cu nivel crescut de calciu.

Analize de urină

În unele situații, medicul poate recomanda măsurarea calciului în urină pe 24 de ore. Această analiză poate ajuta la evaluarea riscului renal și la diferențierea unor cauze de calciu crescut în sânge, inclusiv afecțiuni familiale rare.

NICE recomandă, în evaluarea hiperparatiroidismului primar, măsurarea vitaminei D și excluderea hipercalcemiei hipocalciurice familiale, o afecțiune genetică rară care poate semăna la analize cu hiperparatiroidismul primar.

Investigații imagistice

Investigațiile imagistice pot include:

• ecografie cervicală;
• scintigrafie paratiroidiană;
• CT 4D paratiroidian;
• RMN, în situații selectate;
• alte investigații recomandate de medic.

RadiologyInfo descrie CT-ul 4D paratiroidian ca o metodă avansată de detectare a glandelor paratiroide mărite. De asemenea, explică faptul că boala paratiroidiană poate fi diagnosticată prin analize de sânge, iar imagistica poate ajuta la evaluarea complicațiilor sau la planificarea tratamentului.

Important: o investigație imagistică normală nu exclude întotdeauna o boală paratiroidiană. Diagnosticul se pune prin corelarea analizelor, simptomelor și evaluării medicale.

Evaluarea oaselor și rinichilor

Pentru că bolile glandelor paratiroide pot afecta oasele și rinichii, medicul poate recomanda:

• osteodensitometrie DEXA, pentru densitatea osoasă;
• ecografie renală sau CT, dacă se suspectează pietre la rinichi;
• analize pentru funcția renală;
• monitorizarea calciului urinar.

RadiologyInfo menționează DEXA ca metodă standard, rapidă și neinvazivă pentru evaluarea pierderii osoase și diagnosticul osteoporozei.

Tratamentul bolilor glandelor paratiroide

Tratamentul depinde de tipul bolii, nivelul calciului, simptome, vârstă, funcția renală, densitatea osoasă și alte probleme medicale. Decizia trebuie luată împreună cu medicul specialist.

Tratamentul hiperparatiroidismului

În hiperparatiroidismul primar, tratamentul poate include monitorizare, tratament medicamentos în anumite cazuri sau intervenție chirurgicală. Mayo Clinic menționează că operația este cel mai frecvent tratament pentru hiperparatiroidismul primar și poate vindeca boala în multe cazuri, prin îndepărtarea glandei sau glandelor afectate.

Tratamentul poate include:

• monitorizare periodică, dacă forma este ușoară și fără complicații;
• corectarea deficitului de vitamina D, dacă există și dacă medicul consideră potrivit;
• hidratare adecvată, conform recomandării medicale;
• medicamente pentru controlul calciului sau protecția osoasă, în cazuri selectate;
• paratiroidectomie, adică îndepărtarea chirurgicală a glandei afectate.

În hiperparatiroidismul secundar, tratamentul se concentrează pe cauza de bază, de exemplu boala renală cronică, deficitul de vitamina D sau tulburările de absorbție. Pacientul poate avea nevoie de colaborare între endocrinolog, nefrolog și medicul de familie.

Tratamentul hipoparatiroidismului

În hipoparatiroidism, tratamentul are ca scop menținerea calciului într-un interval sigur și reducerea simptomelor. Poate include calciu, vitamina D activă și monitorizare periodică. Cleveland Clinic și Endocrine Society descriu hipoparatiroidismul ca o afecțiune tratabilă, dar care necesită controlul atent al calciului și fosforului.

Tratamentul nu trebuie început sau modificat fără medic, deoarece dozele nepotrivite pot duce la complicații, inclusiv nivel prea mare de calciu în sânge sau urină.

Monitorizarea pe termen lung

Bolile glandelor paratiroide pot necesita urmărire pe termen lung. În funcție de diagnostic, medicul poate recomanda repetarea analizelor de sânge, evaluarea funcției renale, verificarea calciului urinar și monitorizarea densității osoase.

Monitorizarea este importantă mai ales dacă:

• ai avut valori crescute sau scăzute ale calciului;
• ai avut pietre la rinichi;
• ai osteopenie sau osteoporoză;
• ai boală renală cronică;
• ai fost operat la tiroidă sau paratiroide;
• iei suplimente de calciu sau vitamina D activă.

Când ar trebui să mergi la medic?

Este recomandat să discuți cu un medic dacă ai analize cu valori anormale ale calciului, PTH-ului, fosforului sau vitaminei D, mai ales dacă acestea se repetă.

Consultul medical este important și dacă apar:

• pietre la rinichi;
• sete intensă și urinare frecventă;
• oboseală inexplicabilă;
• dureri osoase sau fracturi la traumatisme minore;
• crampe musculare repetate;
• furnicături în jurul gurii sau la nivelul degetelor;
• spasme musculare;
• convulsii sau confuzie;
• palpitații sau simptome cardiace.

Pentru simptome severe, precum confuzie importantă, convulsii, spasme intense sau stare generală alterată, este necesară evaluare medicală urgentă.

Întrebări frecvente despre bolile glandelor paratiroide

Ce sunt bolile glandelor paratiroide?

Bolile glandelor paratiroide sunt afecțiuni în care paratiroidele produc prea mult sau prea puțin hormon paratiroidian, PTH, sau organismul nu răspunde normal la acest hormon. Acest lucru poate modifica nivelul calciului și fosforului din sânge.

Bolile glandelor paratiroide sunt boli ale tiroidei?

Nu. Paratiroidele sunt situate lângă tiroidă, dar au alt rol. Tiroida controlează metabolismul prin hormoni tiroidieni, iar paratiroidele controlează în principal calciul și fosforul prin PTH.

Ce simptome pot da bolile glandelor paratiroide?

Simptomele depind de tipul bolii. Hiperparatiroidismul poate da oboseală, sete, urinare frecventă, constipație, dureri osoase, slăbiciune musculară sau pietre la rinichi. Hipoparatiroidismul poate da furnicături, crampe, spasme musculare și, în cazuri severe, convulsii sau tulburări de ritm cardiac.

Ce analize arată probleme la paratiroide?

Cele mai importante analize sunt calciul, PTH-ul, fosforul, vitamina D, magneziul și evaluarea funcției renale. În unele cazuri, medicul poate recomanda și calciu urinar pe 24 de ore.

Ecografia poate diagnostica bolile glandelor paratiroide?

Ecografia poate ajuta la localizarea unei glande mărite, dar diagnosticul nu se pune doar prin ecografie. Analizele de sânge sunt esențiale, iar imagistica se interpretează împreună cu rezultatele biologice și consultul medical.

Hiperparatiroidismul se tratează doar prin operație?

Nu întotdeauna. Unele forme ușoare pot fi monitorizate, iar unele situații pot necesita tratament medicamentos. Totuși, în hiperparatiroidismul primar cu indicație clară, paratiroidectomia poate fi tratamentul principal. Decizia se ia cu medicul endocrinolog și chirurgul specializat.

Hipoparatiroidismul se vindecă?

Depinde de cauză. Unele forme postoperatorii pot fi temporare, iar altele pot necesita tratament pe termen lung. Este importantă monitorizarea medicală pentru menținerea calciului într-un interval sigur.

Calciul crescut înseamnă automat hiperparatiroidism?

Nu. Calciul crescut poate avea mai multe cauze. Hiperparatiroidismul este una dintre ele, dar medicul trebuie să coreleze calciul cu PTH-ul, vitamina D, funcția renală, istoricul medical și alte investigații.

Concluzie

Bolile glandelor paratiroide sunt afecțiuni importante deoarece pot influența nivelul calciului, sănătatea oaselor, rinichii, mușchii și sistemul nervos. Cele mai cunoscute sunt hiperparatiroidismul, în care există prea mult PTH, și hipoparatiroidismul, în care există prea puțin PTH.

Deși unele simptome pot părea banale, analizele modificate ale calciului sau PTH-ului merită evaluate corect. Un consult endocrinologic poate ajuta la stabilirea cauzei și la alegerea unei conduite potrivite, fără autodiagnostic și fără tratamente luate „după ureche”.

Bolile glandelor paratiroide pot fi gestionate eficient atunci când sunt diagnosticate corect și monitorizate împreună cu medicul specialist.