Ce este Amnezia?

Amnezia se referă la pierderea amintirilor, cum ar fi fapte, informații și experiențe. Deși uitarea identității tale este un instrument obișnuit al complotului în filme și televiziune, acesta nu este în general cazul în amnezia din viața reală.

În schimb, persoanele cu amnezie – numită și sindrom amnestic – știu de obicei cine sunt. Dar, ei pot avea probleme în a învăța noi informații și a-și forma noi amintiri.

Amnezia poate fi cauzată de afectarea unor zone ale creierului care sunt vitale pentru procesarea memoriei. Spre deosebire de un episod temporar de pierdere a memoriei (amnezie globală tranzitorie), amnezia poate fi permanentă.

Nu există un tratament specific pentru amnezie, dar tehnicile pentru îmbunătățirea memoriei și sprijinul psihologic pot ajuta persoanele cu amnezie și familiile lor să facă față.

Simptomele amneziei

Cele două caracteristici principale ale amneziei sunt:

  • Dificultate de a învăța informații noi după debutul amneziei (amnezie anterogradă)
  • Dificultate de a-și aminti evenimentele trecute și informațiile familiare anterior (amnezie retrogradă)

Majoritatea persoanelor cu amnezie au probleme cu memoria pe termen scurt – nu pot reține informații noi. Amintirile recente sunt cel mai probabil să se piardă, în timp ce amintirile mai îndepărtate sau mai adânc înrădăcinate pot fi cruțate. Cineva poate să-și amintească experiențe din copilărie sau să cunoască numele foștilor președinți, dar să nu poată numi actualul președinte, să știe ce lună este sau să-și amintească ce a fost la micul dejun.

Pierderea izolată a memoriei nu afectează inteligența unei persoane, cunoștințele generale, conștientizarea, durata de atenție, judecata, personalitatea sau identitatea unei persoane. Persoanele cu amnezie pot înțelege de obicei cuvintele scrise și rostite și pot învăța abilități precum mersul cu bicicleta sau cântatul la pian. Ei pot înțelege că au o tulburare de memorie.

Amnezia nu este același lucru cu demența. Demența include adesea pierderea memoriei, dar implică și alte probleme cognitive semnificative care duc la o scădere a funcționării zilnice.

Un model de uitare este, de asemenea, un simptom comun al deficienței cognitive ușoare (MCI), dar memoria și alte probleme cognitive din MCI nu sunt la fel de severe ca cele experimentate în demență.

Cauzele amneziei:

Funcția normală de memorie implică multe părți ale creierului. Orice boală sau leziune care afectează creierul poate interfera cu memoria.

Amnezia poate rezulta din deteriorarea structurilor creierului care formează sistemul limbic, care vă controlează emoțiile și amintirile. Aceste structuri includ talamusul, care se află adânc în centrul creierului tău și formațiunile hipocampale, care sunt situate în lobii temporali ai creierului tău.

Amnezia cauzată de leziuni sau leziuni cerebrale este cunoscută sub numele de amnezie neurologică. Cauzele posibile ale amneziei neurologice includ:

  • Accident vascular cerebral
  • Inflamație a creierului (encefalită) ca urmare a unei infecții cu un virus cum ar fi virusul herpes simplex, ca reacție autoimună la cancer în altă parte a corpului (encefalită limbică paraneoplazică) sau ca reacție autoimună în absența cancerului
  • Lipsa oxigenului adecvat în creier, de exemplu, de la un atac de cord, detresă respiratorie sau otrăvire cu monoxid de carbon
  • Abuzul de alcool pe termen lung duce la deficit de tiamină (vitamina B-1) (sindromul Wernicke-Korsakoff)
  • Tumori în zone ale creierului care controlează memoria
  • Boli degenerative ale creierului, cum ar fi boala Alzheimer și alte forme de demență
  • Convulsii
  • Anumite medicamente, cum ar fi benzodiazepinele sau alte medicamente care acționează ca sedative

Leziunile la cap care provoacă o comoție cerebrală, fie că sunt cauzate de un accident de mașină sau de la sport, pot duce la confuzie și probleme de memorare a informațiilor noi. Acest lucru este obișnuit în special în stadiile incipiente ale recuperării. De obicei, leziunile ușoare ale capului nu provoacă amnezie de durată, dar leziunile capului mai severe pot provoca amnezie permanentă.

Un alt tip rar de amnezie, numit amnezie disociativă (psihogenă), provine din șoc emoțional sau traume, cum ar fi victima unei crime violente. În această tulburare, o persoană poate pierde amintirile personale și informațiile autobiografice, dar de obicei doar pentru scurt timp.

 
 
Amnezie - iRM - Investigatii de inalta performanta pentru tine!

camerele si supapele inmii

Factori de risc în cazul osteomielitei

Șansa de a dezvolta amnezie ar putea crește dacă ați experimentat:

  • Operații pe creier, leziuni la cap sau traumatisme
  • Accident vascular cerebral
  • Abuzul de alcool
  • Convulsii
Amnezie - iRM - Investigatii de inalta performanta pentru tine!

camerele si supapele inmii

Complicațiile osteomielitei

Amnezia variază ca severitate și amnezie, dar chiar și amnezia ușoară afectează activitățile zilnice și calitatea vieții. Sindromul poate cauza probleme la locul de muncă, la școală și în mediile sociale.

Este posibil să nu fie posibilă recuperarea amintirilor pierdute. Unele persoane cu probleme severe de memorie trebuie să trăiască într-o situație supravegheată sau într-o unitate de îngrijire extinsă.

Prevenție in cazul osteomielitei

Deoarece afectarea creierului poate fi o cauză fundamentală a amneziei, este important să luați măsuri pentru a minimiza șansele de a suferi o leziune cerebrală. De exemplu:

  • Evita consumul excesiv de alcool.
  • Purtați o cască când mergeți cu bicicleta și o centură de siguranță când conduceți.
  • Tratați rapid orice infecție, astfel încât să nu aibă șansa de a se răspândi la creier.
  • Căutați imediat tratament medical dacă aveți orice simptome care sugerează un accident vascular cerebral sau un anevrism cerebral, cum ar fi o durere de cap severă sau amorțeală sau paralizie unilaterală.

 

8.Diagnosticul osteomielitei

  • Analize de sange.Testele de sânge pot dezvălui niveluri crescute de globule albe din sânge și alți factori care pot indica faptul că corpul dumneavoastră se luptă cu o infecție. Dacă osteomielita este cauzată de o infecție în sânge, testele pot arăta care microbi sunt de vină.
    Niciun test de sânge nu poate spune medicului dumneavoastră dacă aveți sau nu osteomielita. Cu toate acestea, testele de sânge pot oferi indicii pentru a vă ajuta medicul să decidă ce teste și proceduri suplimentare aveți nevoie.
  • Teste imagistice.Razele X pot dezvălui deteriorarea osului. Cu toate acestea, este posibil ca deteriorarea să nu fie vizibilă până când osteomielita nu este prezentă timp de câteva săptămâni. Teste imagistice mai detaliate pot fi necesare dacă osteomielita dumneavoastră s-a dezvoltat mai recent. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Folosind unde radio și un câmp magnetic puternic, scanările RMN pot produce imagini excepțional de detaliate ale oaselor și ale țesuturilor moi care le înconjoară.
    Tomografia computerizată (CT). O scanare CT combină imagini cu raze X luate din mai multe unghiuri diferite, creând vederi detaliate în secțiune transversală ale structurilor interne ale unei persoane.
  • Biopsie osoasa
    O biopsie osoasă poate dezvălui ce tip de germen v-a infectat osul. Cunoașterea tipului de germen îi permite medicului dumneavoastră să aleagă un antibiotic care funcționează deosebit de bine pentru
    acel tip de infecție. O biopsie deschisă necesită anestezie și intervenție chirurgicală pentru a accesa osul. În unele situații, un chirurg introduce un ac lung prin piele și în os pentru a face o biopsie. Această procedură
    necesită anestezice locale pentru a amorți zona în care este introdus acul. Raze X sau alte scanări imagistice pot fi folosite pentru ghidare.

9.Tratamentul osteomielitei

Cele mai frecvente tratamente pentru osteomielita sunt interventiile chirurgicale pentru indepartarea zonelor de os care sunt infectate sau moarte, urmate de antibiotice intravenoase administrate in spital.
Interventie chirurgicala. În funcție de severitatea infecției, intervenția chirurgicală pentru osteomielita poate include una sau mai multe dintre următoarele proceduri:

  • Drenarea zoei infectate. Deschiderea zonei din jurul osului infectat permite chirurgului să dreneze orice puroi sau lichid care s-a acumulat ca răspuns la infecție. Indepartarea tesutului bolnav. Într-o procedură numită debridare, chirurgul îndepărtează cât mai mult posibil din osul bolnav și ia o mică marjă de os sănătos pentru a se asigura că toate zonele infectate
    au fost îndepărtate. De asemenea, țesutul din jur care prezintă semne de infecție poate fi îndepărtat.
  • Restabilireai fluxului de sânge către os. Chirurgul dumneavoastră poate umple orice spațiu gol lăsat de procedura de debridare cu o bucată de os sau alt țesut, cum ar fi pielea sau mușchiul, dintr-o altă parte a corpului dumneavoastră.
  • Îndepărtarea oricaror obiecte străine. În unele cazuri, obiectele străine, cum ar fi plăcile chirurgicale sau șuruburile plasate în timpul unei intervenții chirurgicale anterioare, pot fi îndepărtate.
  • Amputația membrului. Ca ultimă soluție, chirurgii pot amputa membrul afectat pentru a împiedica
    răspândirea infecției.

Medicamente
O biopsie osoasă va dezvălui ce tip de germen vă cauzează infecția, astfel încât medicul dumneavoastră să poată alege un antibiotic care funcționează bine împotriva acelui tip de infecție.
Antibioticele sunt de obicei administrate printr-o venă a brațului timp de aproximativ șase săptămâni.
Un curs suplimentar de antibiotice orale poate fi necesar pentru infecții mai grave.
Dacă fumezi, renunțarea la fumat poate ajuta la accelerarea vindecării. De asemenea, este important să luați măsuri pentru a gestiona orice afecțiuni cronice pe care le puteți avea, cum ar fi menținerea controlului zahărului din sânge dacă aveți diabet.