Fibrilatia Atriala

Simptomele fibrilatiei atriale

Unii oameni cu fibrilație atrială nu observă niciun simptom. Cei care au simptome de fibrilație atrială pot avea semne și simptome precum:

• Senzații de bătăi ale inimii rapide, fluturate sau puternice (palpitații)
• Dureri în piept
• Ameţeală
• Oboseală
• Amețeli
• Capacitate redusă de a exercita
• Dificultăți de respirație
• Slăbiciune

Fibrilația atrială poate fi:

• Ocazional (fibrilație atrială paroxistică).Simptomele A-fib vin și dispar, de obicei durează de la câteva minute la ore. Uneori, simptomele apar timp de o săptămână și episoadele pot apărea în mod repetat. Simptomele pot dispărea de la sine. Unii oameni cu A-fib ocazional au nevoie de tratament.
• Cu acest tip de fibrilație atrială, ritmul cardiac nu revine la normal de unul singur. Dacă o persoană are simptome de A-fib, cardioversia sau tratamentul cu medicamente pot fi utilizate pentru a restabili și menține un ritm cardiac normal.
• Persistent de lungă durată.Acest tip de fibrilație atrială este continuă și durează mai mult de 12 luni.
• În acest tip de fibrilație atrială, ritmul neregulat al inimii nu poate fi restabilit. Sunt necesare medicamente pentru a controla ritmul cardiac și pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge.

Factori de risc

Lucrurile care pot crește riscul de fibrilație atrială includ:

• Vârstă.Cu cât o persoană este mai în vârstă, cu atât este mai mare riscul de a dezvolta fibrilație atrială.
• Boala de inima.Oricine are boli de inimă – cum ar fi probleme ale valvelor cardiace, boli cardiace congenitale, insuficiență cardiacă congestivă, boală coronariană sau antecedente de infarct miocardic sau intervenții chirurgicale pe inimă – prezintă un risc crescut de fibrilație atrială.
• Tensiune arterială crescută.Tensiunea arterială crescută, mai ales dacă nu este bine controlată cu modificări ale stilului de viață sau medicamente, poate crește riscul de fibrilație atrială.
• Boala tiroidiană.La unii oameni, problemele tiroidiene pot declanșa probleme de ritm cardiac (aritmii), inclusiv fibrilația atrială.
• Alte afectiuni cronice de sanatate.Persoanele cu anumite afecțiuni cronice precum diabetul, sindromul metabolic, bolile cronice de rinichi, bolile pulmonare sau apneea în somn au un risc crescut de fibrilație atrială.
• Consumul de alcool.Pentru unii oameni, consumul de alcool poate declanșa un episod de fibrilație atrială. Consumul excesiv de alcool crește și mai mult riscul.
• Persoanele care suferă de obezitate prezintă un risc mai mare de a dezvolta fibrilație atrială.
• Istorie de familie.Un risc crescut de fibrilație atrială apare în unele familii.

Diagnosticul fibrilatiei

Unii oameni nu știu că au fibrilație atrială. Fibrilatia Atriala poate fi detectat atunci când un medic ascultă inima cu un stetoscop în timpul unui examen fizic din alte motive.

Un medic poate comanda mai multe teste pentru a diagnostica fibrilatia sau pentru a exclude alte afecțiuni care pot provoca simptome similare. Testele pot include:

• Electrocardiograma (ECG sau EKG).Acest test rapid și nedureros măsoară activitatea electrică a inimii. Pe piept (electrozi) sunt plasați pe piept și uneori pe brațe și picioare. Firele conectează electrozii la un computer, care afișează rezultatele testului. Un ECG poate arăta dacă inima bate prea repede, prea încet sau deloc. ECG este principalul test pentru diagnosticarea fibrilației atriale.
• Analize de sange.Acestea ajută medicul să excludă problemele tiroidiene sau să detecteze alte substanțe din sânge care pot duce la A-fib.
• Monitor Holter.Acest dispozitiv ECG mic, portabil, este purtat într-un buzunar sau purtat pe o curea sau o curea de umăr în timpul activităților zilnice obișnuite. Înregistrează activitatea inimii în mod continuu timp de 24 de ore sau mai mult.
• Înregistrare evenimente.Acest dispozitiv este similar cu un monitor Holter, dar înregistrează doar la anumite momente timp de câteva minute la un moment dat. Este purtat mai mult decât un monitor Holter, de obicei 30 de zile. În general, apăsați un buton când simțiți simptome. Unele dispozitive înregistrează automat când este detectat un ritm cardiac neregulat.
• Acest test neinvaziv folosește unde sonore pentru a crea imagini cu dimensiunea, structura și mișcarea inimii.
• Test de stres.Denumite și teste de efort, testele de stres implică efectuarea de teste pe inimă în timp ce te antrenezi pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă staționară.

• Raze x la piept.Imaginile cu raze X ajută un medic să vadă starea plămânilor și a inimii.

TRATAMENT

Tratamentul pentru fibrilația atrială depinde de cât timp aveți fibrilatie atriala, de simptomele dumneavoastră și de cauza care stă la baza problemei bătăilor inimii. Scopurile tratamentului sunt:

• Resetați ritmul cardiac
• Controlați ritmul cardiac
• Preveniți formarea cheagurilor de sânge care pot duce la accident vascular cerebral

Tratamentul fibrilației atriale poate implica:

• Medicamente
• Terapie pentru resetarea ritmului cardiac (cardioversie)
• Proceduri chirurgicale sau cateter

Împreună, dumneavoastră și medicii dumneavoastră veți discuta cea mai bună opțiune de tratament pentru dumneavoastră. Este important să urmați planul de tratament pentru fibrilație atrială. Dacă fibrilatia atriala nu este bine controlată, poate duce la alte complicații, inclusiv accidente vasculare cerebrale și insuficiență cardiacă.

Medicamente

Vi se pot prescrie medicamente pentru a controla cât de repede vă bate inima și pentru a o restabili la un ritm normal. De asemenea, sunt prescrise medicamente pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, o complicație periculoasă a fibrilatiei atriale

Medicamentele utilizate pentru tratarea fibrilației atriale includ:

• Beta-blocante.Aceste medicamente pot ajuta la încetinirea ritmului cardiac în repaus și în timpul activității.
• Blocante ale canalelor de calciu.Aceste medicamente controlează ritmul cardiac, dar poate fi necesar să fie evitate de cei care au insuficiență cardiacă sau tensiune arterială scăzută.
• Digoxină.Acest medicament poate controla ritmul cardiac în repaus, dar nu la fel de bine în timpul activității. Majoritatea oamenilor au nevoie de medicamente suplimentare sau alternative, cum ar fi blocantele canalelor de calciu sau beta-blocantele.
• Medicamente anti-aritmice.Aceste medicamente sunt folosite pentru a menține un ritm cardiac normal, nu doar pentru a controla ritmul cardiac. Deoarece au tendința de a avea mai multe efecte secundare decât medicamentele care controlează ritmul cardiac, antiaritmicele tind să fie utilizate cu mai multă moderație.
• Diluanti de sânge.Pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral sau deteriorarea altor organe cauzate de cheaguri de sânge, un medic poate prescrie un medicament pentru subțierea sângelui (anticoagulant). Diluanții de sânge includ warfarina (Jantoven), apixaban (Eliquis), dabigatran (Pradaxa), edoxaban (Savaysa) și rivaroxaban (Xarelto). Dacă luați warfarină, va trebui să faceți periodic teste de sânge pentru a monitoriza efectele medicamentului.

Terapia de cardioversie

Dacă simptomele fibrilatiei sunt deranjante sau dacă acesta este primul episod de fibrilație atrială, un medic poate încerca să resetați ritmul inimii (ritmul sinusal) folosind o procedură numită cardioversie.

Cardioversia se poate face în două moduri:

• Cardioversie electrică.Aceasta metoda de resetare a ritmului cardiac se face prin trimiterea de socuri electrice catre inima prin palete sau plasturi (electrozi) plasati pe piept.
• Cardioversie medicamentoasă.Medicamentele administrate intravenos sau pe cale orală sunt folosite pentru a reseta ritmul cardiac.

Cardioversia se face de obicei într-un spital ca o procedură programată, dar se poate face în situații de urgență. Dacă este programat, warfarină  sau un alt anticoagulant poate fi administrat cu câteva săptămâni înainte de a se face pentru a reduce riscul de cheaguri de sânge și accident vascular cerebral.

După cardioversie electrică, medicamentele anti-aritmice pot fi prescrise pe termen nelimitat pentru a ajuta la prevenirea episoadelor viitoare de fibrilație atrială. Chiar și cu medicamente, există șansa unui alt episod de fibrilație atrială.

Proceduri chirurgicale sau cateter

Dacă A-fib nu se îmbunătățește cu medicamente sau alte terapii, un medic ar putea recomanda o procedură numită ablație cardiacă. Uneori, ablația este primul tratament pentru anumiți pacienți.

Ablația cardiacă folosește căldura (energie de radiofrecvență) sau frigul extrem (crioablația) pentru a crea cicatrici în inimă pentru a bloca semnalele electrice anormale și a restabili bătăile normale ale inimii. Un medic introduce un tub flexibil (cateter) printr-un vas de sânge, de obicei în zona inghinală și în inimă. Se pot folosi mai mult de un cateter. Senzorii de pe vârful cateterului aplică energia rece sau termică.

Mai rar, ablația este efectuată cu ajutorul unui bisturiu în timpul intervenției chirurgicale pe cord deschis.

Există diferite tipuri de ablație cardiacă. Tipul utilizat pentru a trata fibrilația atrială depinde de simptomele dumneavoastră specifice, de sănătatea generală și de dacă aveți o altă intervenție chirurgicală pe inimă.

De exemplu, unele dintre tipurile de ablație cardiacă care pot fi utilizate pentru a trata fibrilația atrială sunt:

• Ablația nodului atrioventricular (AV).Energia caldă sau rece este aplicată țesutului inimii la nodul AV pentru a distruge conexiunea de semnalizare electrică. După ablația nodului AV, un stimulator cardiac este necesar pentru viață.
• Procedura labirintului.Un medic folosește energia caldă sau rece sau un bisturiu pentru a crea un model de țesut cicatricial (labirintul) în camerele superioare ale inimii. Deoarece țesutul cicatricial nu trimite semnale electrice, labirintul interferează cu semnalele inimii rătăcite care provoacă fibrilația atrială.

Dacă se folosește un bisturiu pentru a crea modelul labirintului, este necesară o intervenție chirurgicală pe cord deschis. Aceasta se numește procedura labirintului chirurgical. Este metoda preferată de tratament al fibrilației atriale la cei care au nevoie de o altă intervenție chirurgicală pe inimă, cum ar fi operația de bypass coronarian sau repararea valvelor cardiace.

Fibrilația atrială poate reveni după ablația cardiacă. Dacă se întâmplă acest lucru, poate fi recomandată o altă ablație cardiacă sau alt tratament cardiac. După ablația cardiacă, pot fi necesare diluanți de sânge pe tot parcursul vieții pentru a preveni accidentele vasculare.

Dacă o persoană cu fibrilatie nu poate lua medicamente pentru subțierea sângelui, un medic poate recomanda o procedură de cateter pentru a sigila un mic sac (anexă) în camera superioară stângă a inimii, unde se formează majoritatea cheagurilor legate de fibrilatie. Această procedură se numește închiderea apendicelui atrial stâng. Un dispozitiv de închidere este ghidat ușor printr-un cateter către sac. Odată ce dispozitivul este în poziție, cateterul este îndepărtat. Dispozitivul este lăsat permanent pe loc. Intervenția chirurgicală pentru închiderea apendicelui atrial stâng este o opțiune pentru unele persoane care au deja o intervenție chirurgicală pe inimă.