Ce inseamna fibrilatie atriala ?

 

Tulburarea de ritm cardiac numită fibrilatie atriala (FiA) este caracterizată de contracții neregulate și rapide ale atriilor.

Principalele caracteristici ale fibrilației atriale sunt:

 

Aspect	Descriere
Contracții Atriale	Contracții neregulate și haotice ale atriilor, cu o activitate electrică anormală. Frecvența poate varia între 300-600/minut.
Ritm Ventricular	Neregulat și de obicei rapid.
Unde P în EKG	Lipsesc undele P pe electrocardiogramă (EKG) datorită activității electrice haotice în atrii.
Simptome	Palpitații, fatigabilitate, amețeli, dureri în piept și dispnee pot fi prezente.
Risc de trombi	Crește riscul de formare a cheagurilor de sânge în atrii, care pot duce la accident vascular cerebral prin embolie.
Tipuri	Poate fi paroxistică, persistentă sau permanentă, în funcție de durata și răspunsul la tratament.
Cauze	Hipertensiune, boli cardiace, obezitate, apneea de somn, tireotoxicoza sunt printre factorii cauzali.
Diagnostic	Diagnosticul se bazează pe EKG.
Tratament	Controlul frecvenței cardiace prin medicamente, anticoagulante, cardioversie și, uneori, ablație cu cateter.

 

Descopera Serviciile de Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Prețuri

Daca ai nevoie de o programare la Cardiologie, o poți face usor la noi pe site sau la telefon !

0219967

Descopera tarifele Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Tarife Cardiologie

Daca ai nevoie de o programare Cardiologie, o poți face usor la noi pe site sau apelează-ne, iar noi te ajutăm cu restul .

0219967

Programare

Consult Cardiologie

Ecografie Cardiacă

Holter EKG / TA

 

Prevalența

Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac frecvent întâlnită, care afectează milioane de oameni la nivel mondial. 

– Prevalența generală în Statele Unite este de 1% până la 2% [1].

– Se estimează că 12,1 milioane de oameni din Statele Unite vor avea FiA în 2030 [2].

– Prevalența la nivel mondial a FiA este de aproximativ 60 de milioane de cazuri (0,51% din populația mondială), iar în ultimii 20 de ani a crescut cu 33% [3] [5].

– Studiul Olmsted County Minnesota a raportat incidența fibrilației atriale (la 1.000 de persoane / an) a fost de 3,8 la bărbați și 1,6 la femei [4].

– FiA este un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral ischemic și provoacă o povară economică importantă alături de morbiditate și mortalitate semnificative [3].

În rezumat, incidența și prevalența fibrilației atriale au crescut în ultimele decenii, iar numărul de persoane cu fibrilație atrială va continua să crească în anii următori.

Referinte:

[1] https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/CIRCRESAHA.120.316340

[2] https://www.cdc.gov/heartdisease/atrial_fibrillation.htm

[3] https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31955707/

[4] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5500874/

[5] https://www.nature.com/articles/s41569-022-00820-8

[6] https://www.uptodate.com/contents/epidemiology-risk-factors-and-prevention-of-atrial-fibrillation

 

Simptome si Semne in fibrilatia atriala:

• Palpitații
• Fatigabilitate
• Dispnee
• Amețeli
• Durere toracică
• Intoleranță la efort
• Anxietate
• Oboseală
• Paloare
• Confuzie
• Pierderea capacității de concentrare
• Transpirații excesive
• Greață
• Pierderea poftei de mâncare
• Tremurături.

 

TIPURI de FiA

Există mai multe tipuri de fibrilație atrială:

• Fibrilație atrială paroxistică – episoade recurente de FiA care se termină spontan în decurs de 7 zile.

• Fibrilație atrială persistentă – episod de FiA care durează mai mult de 7 zile sau care necesită terminare prin cardioversie.

• Fibrilație atrială permanentă – FiA care durează mai mult de un an atunci când s-a decis abandonarea încercărilor de restabilire a ritmului sinusal.

• Fibrilație atrială nou instalată – primul episod documentat de fibrilație atrială.

• Fibrilație atrială valvulară – FiA în contextul unei valvulopatii moderate sau severe.

• Fibrilație atrială non-valvulară – FiA în absența unei valvulopatii semnificative.

• Fibrilație atrială secundară – FiA datorată unei afecțiuni acute (de ex. infarct miocardic acut, embolie pulmonară etc).

Clasificarea are implicații importante în managementul pacienților cu FiA.

 

 

Cauze :

Fibrilația atrială poate fi produsă de o varietate de afecțiuni cardiace și non-cardiace. Principalele cauze includ:

Cardiace:

• Cardiopatie ischemică – boala cardiacă ischemică și infarctul miocardic cicatrizat pot produce fibrilație atrială prin cicatrici și modificări ale substratului electric cardiac.

• Valvulopatii – mai ales stenoza mitrală și regurgitarea mitrală cresc riscul de fibrilație atrială.

• Cardiomiopatii – atât cardiomiopatia dilatativă, cât și hipertrofică pot fi asociate cu fibrilație atrială.

• Pericardite – inflamația pericardului poate genera fibrilație atrială.

 

Non-cardiace:

• Hipertensiune arterială – crește semnificativ riscul de fibrilație atrială prin creșterea post-sarcinii și remodelarea atriilor.

• Apnee obstructivă de somn – episoadele repetate de hipoxemie și modificări hemodinamice cresc riscul.

• Boala pulmonară obstructivă cronică

• Embolismul pulmonar

• Hipertiroidismul

• Diabet zaharat

• Obezitatea

• Consumul excesiv de alcool

• Fumatul

• Cauze genetice – anumite mutații genetice pot crește susceptibilitatea.

• Vârsta înaintată – riscul crește semnificativ după 60 de ani.

• Stres oxidativ și inflamație sistemică.

Mecanismele exacte care stau la baza fibrilației atriale rămân în continuare studiate.

Factorii de risc trebuie identificați și tratați pentru prevenția fibrilației atriale.

 

Factori de risc

• Sexul masculin – bărbații au un risc mai mare decât femeile, motivul fiind neclar.

• Antecedentele familiale/predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă apar cazuri în familie.

• Anomaliile structurale cardiace congenitale – defecți ale peretelui atrial sau preexcitație ventriculară.

• Expunerea la radiații ionizante.

• Chirurgia cardiacă – există risc mai mare după anumite intervenții chirurgicale cardiace.

• Boli ale glandei tiroide – atât hipertiroidism cât și hipotiroidism.

• Consum de cafea – un consum crescut poate crește ușor riscul.

• Consum de alcool – crește riscul mai ales la băutură excesivă.

• Stresul psihosocial cronic.

• Lipsa activității fizice regulate.

Identificarea și modificarea factorilor de risc modificabili este esențială în prevenția fibrilației atriale.

 

Complicații

Principalele complicații ale fibrilației atriale includ:

• Accident vascular cerebral – riscul de accident vascular cerebral ischemic este de 2-7 ori mai mare la pacienții cu fibrilație atrială, datorită formării de cheaguri de sânge în atriul stâng care se pot detașa și ajunge la creier. Anticoagulantele reduc semnificativ acest risc.

• Insuficiență cardiacă – frecvența cardiacă rapidă, neregulată în timp îndelungat poate duce la dilatarea și disfuncția ventriculară.

• Cardiomiopatie – modificările structurale progresive pot afecta atât atriile cât și ventriculele.

• Moarte subită cardiacă – deși rară, poate apărea mai ales la pacienții cu boală cardiacă structuală severă.

• Demență – mai multe studii indică creșterea riscului de declin cognitiv accelerat și demență.

• Calitatea vieții redusă – din cauza simptomelor precum fatigabilitatea.

• Creșterea mortalității cardiovasculare și totale.

• Eșec renal – prin mecanisme precum nefropatia cardio-renală.

Prevenirea accidentului vascular cerebral prin anticoagulante adecvate este o prioritate majoră în managementul fibrilației atriale.

Identificarea precoce a complicațiilor permite instituirea unui tratament optim.

 

Preventie

Iată câteva modalități importante de prevenire a fibrilației atriale:

• Controlul factorilor de risc cardiovascular – hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie, obezitate.

• Renunțarea la fumat – fumatul crește semnificativ riscul de fibrilație atrială.

• Limitarea consumului de alcool – consumul excesiv de alcool este un factor de risc major.

• Activitate fizică regulată – exercițiile aerobice moderate reduc riscul.

• Controlul apneei de somn – utilizarea aparatelor CPAP previne recurența fibrilației atriale.

• Evitarea sau controlul tulburărilor tiroidiene – atât hipertiroidismul cât și hipotiroidismul cresc riscul.

• Menținerea unui ritm sinusal – prevenția recurenței fibrilației atriale prin ablație sau medicamente antiaritmice la pacienții selectați.

• Tratamentul adecvat al cardiopatiilor 

• Evitarea sau corectarea anemiei.

• Reducerea inflamației sistemice prin dieta mediteraneeană bogată în nutrienți antioxidanți.

• Posibil și suplimentele cu efect antiinflamator (vitamina C, omega-3 etc).

Prevenția primară eficientă necesită abordarea multiparametrică a factorilor de risc modificabili.

 

 

Diagnosticul fibrilatiei atriale

Diagnosticul fibrilației atriale se bazează pe:

• Anamneza și examenul clinic – pentru identificarea semnelor și simptomelor sugestive precum palpitațiile, pulsul neregulat.

• Electrocardiograma (EKG) – este esențială, confirmând prezența undelor F (fibrilație atrială) haotice, fără unde P, cu intervale R-R neregulate.

• Monitorizare Holter EKG – poate surprinde episoade de fibrilație atrială paroxistică.

• Evaluarea frecvenței ventriculare – în repaus și la efort.

• Ecocardiografia – pentru evaluarea structurii și funcției cardiace, exclude valvulopatii.

• Radiografia toracică – pentru evaluarea mărimii atriului stâng.

• Analize de laborator – hemogramă, ionogramă, funcția tiroidiană, markeri ai insuficienței cardiace.

• Evaluarea riscului de accident vascular cerebral – prin calcularea scorurilor specifice (CHA2DS2-VASc).

Un diagnostic precoce și corect este esențial pentru inițierea tratamentului specific fiecărui pacient și prevenția complicațiilor.

 

TRATAMENT Fibrilatie Atriala

Tratamentul fibrilației atriale are ca principale obiective:

• Controlul frecvenței ventriculare

Se utilizează medicamente care încetinesc conducerera impulsurilor electrice prin nodul AV: beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, digoxin.

• Controlul ritmului (cardioversia)

Poate fi efectuată medicamentos sau electric pentru restabilirea ritmului sinusal.

Medicație antiaritmică – amiodaronă, propafenonă etc.

Ablatia cu cateter – izolarea venelor pulmonare sau alte proceduri.

• Anticoagularea

Esențială pentru prevenția accidentului vascular, în funcție de scorul de risc tromboembolic.

Anticoagulante orale – warfarină, NOACs.

• Tratamentul afecțiunilor asociate/cauzale

De exemplu, valvulopatii, hipertiroidism.

• Controlul factorilor de risc cardiovascular

Medicamente hipolipemiante, antihipertensive, antidiabetice.

• Tratament simptomatic

De exemplu, diuretice pentru congestia pulmonară.

 

Abordarea este individualizată în funcție de tipul de fibrilație atrială, prezența complicațiilor, comorbidități și răspunsul la tratament.

 

Citește despre importanta unui consult cardiologic

• Conform unui studiu publicat în The BMJ, persoanele cu fibrilație atrială pierd aproximativ 2 ani din durata de viață comparativ cu cele fără această afecțiune [4].

• Un alt studiu a constatat că în rândul grupului de pacienți cu vârsta între 55-74 ani, mortalitatea la 10 ani a fost de 61,5% la bărbații cu fibrilație atrială, comparativ cu 30% la bărbații fără fibrilație atrială [6].

• Totuși, este important de reținut că tratamentul poate îmbunătăți semnificativ durata de viață la persoanele cu fibrilație atrială. Conform Verywell Health, „durata de viață a persoanelor cu fibrilație atrială care primesc un tratament adecvat este similară cu cea a persoanelor fără această afecțiune” [1].

• De asemenea, schimbările de stil de viață, cum ar fi menținerea unei greutăți corporale optime, renunțarea la fumat și gestionarea stresului, pot ajuta la îmbunătățirea duratei de viață la persoanele cu fibrilație atrială [3].

În rezumat, un tratament adecvat și schimbările de stil de viață pot îmbunătăți semnificativ durata de viață la persoanele cu fibrilație atrială.

Referinte:

[1] https://www.verywellhealth.com/atrial-fibrillation-life-expectancy-5211450

[2] https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/circulationaha.106.644484

[3] https://www.nature.com/articles/s41569-022-00820-8

[4] https://www.bmj.com/content/370/bmj.m2724

[5] https://www.cdc.gov/heartdisease/atrial_fibrillation.htm

[6] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4558350/

Cafeaua si Fibrilatia Atriala

Există o asociere complexă între consumul de cafea și riscul de fibrilație atrială:

• Mai multe studii observaționale au raportat că un consum moderat de cafea (2-3 căni pe zi) este asociat cu o ușoară creștere a riscului de fibrilație atrială.

• Pe de altă parte, consumul excesiv de cafea (peste 5 căni pe zi) poate dubla riscul de fibrilație atrială conform unor studii.

• Mecanismele propuse includ efectele cafeinei asupra sistemului nervos simpatic și eliberarea de catecolamine, care pot favoriza apariția aritmiilor.

• Totuși, relația nu este una cauzală certă. Este posibil ca persoanele cu risc crescut de fibrilație atrială să consume mai multă cafea.

• Nu este recomandată renunțarea la cafea doar pe baza suspiciunii de creștere a riscului de fibrilație atrială. Consumul moderat pare relativ sigur.

• Pentru pacienții care dezvoltă episoade de fibrilație atrială, reducerea treptată a cafeinei poate fi utilă pentru a evalua dacă ameliorează frecvența episoadelor.

În general, limitarea consumului la maximum 400 mg cafeină pe zi (echivalent a pana la 4 căni de cafea) poate fi rezonabilă pentru prevenția fibrilației atriale.

Medicamente fibrilatie atriala

Principalele clase de medicamente utilizate în tratamentul fibrilației atriale includ:

• Anticoagulante – cum ar fi warfarina, apixaban, rivaroxaban, dabigatran. Reduc riscul de accident vascular cerebral prevenind formarea de cheaguri.

• Antiaritmice – propafenona, flecainida, amiodarona. Pot restabili și menține ritmul sinusal.

• Beta-blocante – metoprolol, bisoprolol, carvedilol. Încetinesc conducerera impulsurilor prin nodul AV.

• Blocante de canale de calciu – verapamil, diltiazem. Similar, reduc frecvența ventriculară.

• Digoxina – reduce frecvența ventriculară, mai ales în insuficiența cardiacă.

• Diuretice – furosemid, hidroclorotiazidă. Ajută la reducerea congestiei pulmonare.

• IECA (inhibitori enzimă de conversie a angiotensinei) – enalapril, captopril, ramipril. Reduc hipertensiunea arterială.

• Antagoniști receptori ai angiotensinei II – candesartan, valsartan, losartan. Similari IECA.

• Antiinflamatoare – colchicină, corticosteroizi. Pot reduce recurența fibrilației atriale.

Medicația optimă depinde de tipul de fibrilație atrială, prezența altor afecțiuni și răspunsul individual la tratament.

Regim Fibrilatie Atriala

Iată câteva recomandări generale pentru regimul alimentar la pacienții cu fibrilație atrială:

• Hidratare adecvată – minimum 1,5-2 litri de lichide pe zi, mai ales apă, pentru prevenirea deshidratării care poate favoriza aritmiile.

• Reduceți aportul de sare – nu mai mult de 5-6 grame de sare pe zi, pentru a preveni retenția de apă și agravarea simptomelor.

• Creșteți aportul de potasiu – alimente precum fructe, legume, banane, juice de fructe. Scăderea potasemiei poate precipita aritmii.

• Consum moderat de alcool – maximum 1-2 băuturi pe zi la bărbați și 1 băutură pe zi la femei.

• Reduceți aportul de grăsimi saturate și colesterol – alegeți carne slabă, pește, lactate fermentate cu conținut scăzut de grăsimi.

• Creșteți aportul de antioxidanți – fructe și legume colorate, ceai verde, cafea. Pot avea efect antiinflamator.

• Limitați cafeina – la maximum 400 mg pe zi echivalentul a 4 căni de cafea.

• Mențineți greutatea corporală optimă – prevenți obezitatea care crește riscul.

• Respectați medicația prescrisă – mai ales anticoagulantele.

Este recomandată o dietă echilibrată, bogată în fibre, nutrienți, cu limitarea sării și grăsimilor nesănătoase. Hidratarea și aportul adecvat de potasiu sunt esențiale.

Diferenta dintre palpitatii si fibrilatii

Principalele diferențe între palpitații și fibrilații:

Palpitațiile:

• Reprezintă bătăi cardiace percepute de persoană ca fiind rapide, puternice sau neregulate.

• Pot avea cauze benigne precum stres, consum de cafea/alcool, oboseală.

• Ritmurile cardiace sunt în general regulate la electrocardiogramă.

• Nu durează în mod continuu mai mult de câteva minute.

Fibrilațiile:

• Sunt tulburări reale de ritm cardiac (aritmii), nu doar senzații subiective.

• Se datorează unor contracții atriale haotice, rapide.

• La EKG se evidențiază un ritm cardiac neregulat, fără unde P, cu unde frecvente F.

• Pot persista ore, zile sau chiar continuu dacă nu se efectuează cardioversia.

• Cel mai frecvent tip este fibrilația atrială, mai rar fibrilația ventriculară.

• Impun evaluare cardiologică, EKG și tratament specific.

Deci palpitațiile sunt senzații, pe când fibrilațiile sunt tulburări reale de ritm documentate EKG, necesitând management medical specializat.

Pentru bătăile neregulate ale inimii sau palpitațiile se pot lua în considerare următoarele opțiuni de tratament:

• Identificarea și evitarea factorilor declanșatori – cafea, alcool, fumat, stres.

• Tehnici de relaxare – meditație, yoga, exerciții de respirație. Pot reduce palpitațiile cauzate de stres.

• Hidratare adecvată – minimum 2 litri de lichide pe zi.

• Suplimentare cu magneziu și potasiu în caz de deficit dovedit.

• Medicamente care regularizează ritmul cardiac – beta-blocante, blocante canale de calciu. Necesită recomandarea medicului.

• Tratamentul afecțiunilor subiacente – anemie, tirotoxicoză, cardiopatie ischemică.

• Renunțarea la fumat – fumatul favorizează aritmiile.

• Scăderea în greutate în caz de indice de masă corporală crescut.

• Evaluare cardiologică – ECG, Holter ECG, ecocardiografie.

• Tratamente specifice dacă se depistează o aritmie – de exemplu, ablație cu cateter pentru fibrilație atrială.

Disconfortul cauzat de palpitații poate fi ameliorat de schimbări în stilul de viață și medicamente, dar evaluarea medicală este esențială pentru diagnosticarea cauzelor subiacente.

Fibrilația atrială nu se vindecă în sensul eliminării definitive a riscului de recurență, dar există opțiuni terapeutice care pot menține ritmul sinusal sau pot ameliora semnificativ controlul simptomelor și evoluția pe termen lung:

• Pentru unele forme, în special fibrilația atrială paroxistică, se pot efectua proceduri de ablație cu cateter pentru izolarea electrică a venelor pulmonare sau a altor zone implicate în declanșarea aritmiei. Acestea pot preveni recurența pe termen lung în proporție de 60-80%.

• Tratamentul medicamentos cu antiaritmice (propafenonă, amiodaronă etc.) poate menține ritmul sinusal la unii pacienți, deși recurența pe termen lung este frecventă.

• Anticoagularea eficientă și controlul frecvenței ventriculare reduc semnificativ riscurile asociate (accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă).

• Corectarea afecțiunilor subiacente care favorizează fibrilația atrială are un rol important.

• Chiar dacă nu se menține permanent ritmul sinusal, ameliorarea calității vieții și evoluției pe termen lung face ca fibrilația atrială să fie considerată o afecțiune controlabilă, mai degrabă decât vindecabilă în sensul strict al termenului.

Deci în concluzie, deși vindecarea definitivă este improbabilă, un management optim al fibrilației atriale poate asigura o evoluție bună pe termen lung.

Fibrilația atrială paroxistică este un tip de fibrilație atrială caracterizat prin:

• Episoade recurente de fibrilație atrială care se întrerup spontan, de obicei în decurs de maxim 48 de ore (deși definiția acceptă și episoade de până la 7 zile).

• Perioade de ritm sinusal normal între episoadele de fibrilație atrială.

• Debutul episoadelor este în general brusc și surprizător pentru pacient.

• Nu există modificări permanente ale atriilor, dimpotrivă acestea revin complet la normal între episoade.

• Factorii declanșatori frecvenți includ alcool, cafea, stres, efort fizic, tulburări de somn.

• Poate evolua spre forme persistente sau permanente de fibrilație atrială în timp.

• Riscurile includ formarea de cheaguri si accidentul vascular cerebral, dar sunt mai reduse comparativ cu formele persistente.

• Tratamentul este orientat spre prevenirea recurenței prin modificarea stilului de viață, medicație antiaritmică sau proceduri de ablație cu radiofrecvență.

• Prognosticul pe termen lung este în general bun la pacienții tineri, fără boli cardiovasculare majore.

Flutterul atrial și fibrilația atrială sunt două tulburări de ritm cardiac distincte, deși pot coexista:

Similitudini:

• Ambele implică contracții atriale rapide, haotice.

• Pot avea aceleași cauze și factori declanșatori.

• Cresc riscul de accident vascular cerebral prin formarea de cheaguri.

• Necesită anticoagulare și controlul frecvenței ventriculare.

Diferențe:

• În flutter ritmul atrial este organizat, de 250-350 bpm. În fibrilație este complet neregulat.

• Flutterul are aspect tipic „dinte de fierăstrău” pe ECG. Fibrilația are unde F haotice, fără unde P.

• În flutter conducerera AV este de obicei 2:1 sau 3:1, deci frecvența ventriculară 150-200 bpm. În fibrilație, conducerera AV este variabilă.

• Răspunsul la tratament diferă. Flutterul răspunde mai bine la cardioversie electrică.

• Flutterul are tendința să devină persistent, pe când fibrilația poate fi paroxistică.

• Flutterul apare mai frecvent la pacienții mai tineri.

Deci flutterul și fibrilația au caracteristici ECG și clinice distincte, necesitând abordare terapeutică diferită deși împărtășesc unele trăsături comune.

Photo credit:

Ewingdo, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

BruceBlaus, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.