Scolioza Simptome

Principalele simptome ale scoliozei:

• – Deformarea asimetrică a toracelui sau spatelui (gibozitate / protuberanță pe o parte)
• – Asimetrie a umerilor sau omoplaților, unul mai proeminent decât celălalt
• – Dureri de spate, mai ales în scolioza severă
• – Reducerea mobilității coloanei vertebrale
• – Oboseală, respirație superficială – în cazurile severe cu afectare pulmonară
• – Disconfort estetic din cauza deformării
• – Dureri de cap,
• – Amețeli – dacă scolioza afectează zona cervicală
• – Simptome neurologice (parestezii, slăbiciune musculară) dacă există compresie de rădăcină nervosă.

Unele forme ușoare de scolioză pot fi asimptomatice și depistate întâmplător la examenul fizic.

De aceea este important screening-ul regulat la copii și adolescenți.

Semne și simptome suplimentare în scolioză:

• – Modificări de statură – pierderea înălțimii datorită compresiei discurilor intervertebrale în zona convexă a curburii
• – Dificultăți de echilibru și coordonare din cauza deformării scheletului axial
• – Probleme la nivelul inimii și plămânilor – deplasarea inimii, compresia plămânilor, infecții respiratorii recurente
• – Probleme gastro-intestinale – compresia organelor abdominale, constipație cronică
• – Probleme la nivelul sistemului reproducător – dismenoree, infertilitate
• – Probleme psihosociale – izolare, anxietate, depresie din cauza deformării
• – Progresia rapida a curburii în perioadele de creștere
• – Dureri toracice nespecifice.

Monitorizarea atentă este esențială pentru a identifica din timp aceste semne sugestive pentru scolioză.

Descopera tarifele RMN pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi pret RMN 1.5 Tesla / 3 Tesla

Daca ai nevoie de o programare RMN, o poți face usor la noi pe site sau prin telefon !

0219967

RMN cu Substanță de Contrast

RMN Mamar ( Sân )

Ce este RMN ?

Cauzele scoliozei:

Principalele cauze ale scoliozei sunt:

• – Idiopatice – cea mai frecventă formă ( >80% ), cauza exactă nu este cunoscută[1][2]. Factori implicați ar putea fi creșterea anormală, diferențe în maturizarea țesuturilor, predispoziție genetică.
• – Congenitale – Scolioza congenitală reprezintă o formă determinată de malformații vertebrale embrionare și poate interesa orice segment al coloanei [4].
• Unele cazuri de scolioza pot avea o componentă ereditară [1].
• – Neuromusculare – asociată cu boli neuromusculare precum paralizia cerebrală, distrofia musculară, paralizia de plex brahial[3][4]
• – Degenerative – apare la vârstnici, din cauza modificărilor degenerative ale discurilor intervertebrale și ale articulațiilor vertebrale.
• – Scheletice – determinată de afecțiuni osoase precum acondroplazia.
• – Post-traumatice – apare după traumatisme ale coloanei vertebrale.
• – Post-chirurgicale – consecință a unor intervenții chirurgicale pe coloana vertebrală.
• – Post-iradiere – determinată de radioterapie în zona coloanei vertebrale.
• – Tumorale – secundară unor tumori vertebrale primare sau metastatice.
• – Sindromice – asociată unor sindroame genetice (Marfan, Ehlers-Danlos).
• Alte afecțiuni medicale asociate cu apariția scoliozei includ paralizia cerebrală, distrofia musculară [2].

Unele medicamente (corticosteroizi, anticonvulsivante) sau boli endocrine pot fi de asemenea factori predispozanți.

Totuși, majoritatea cazurilor de scolioză sunt ușoare și nu par a fi asociate cu postura incorectă, efortul fizic sau dieta [2].

Referinte:

[1] https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/scoliosis

[2] https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/muscle-bone-and-joints/conditions/scoliosis

[3] https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scoliosis/symptoms-causes/syc-20350716

[4] https://www.aans.org/Patients/Neurosurgical-Conditions-and-Treatments/Scoliosis

[5] https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15837-adult-scoliosis

Factori de risc în cazul scoliozei

• – Sexul feminin – scolioza este mai frecventă la fete, cu un raport de aproximativ 3:1 față de băieți
• – Vârsta – debutul frecvent în preadolescență, odată cu pubertatea și creșterea rapidă
• – Antecedente familiale de scolioză – predispoziție genetică, riscul este mai mare dacă ambii părinți au scolioză
• – Sindroame genetice – Marfan, Ehlers-Danlos, Prader-Willi
• – Boli neuromusculare – paralizie cerebrală, distrofii musculare
• – Anomalii vertebrale congenitale
• – Boli endocrine – hipotiroidism, sindrom Cushing
• – Nutriție inadecvată, deficit de vitamina D
• – Activitate fizică intensă cu supraîncărcare axială înainte de maturizarea scheletică
• – Traumatisme / intervenții chirurgicale coloană vertebrală
• – Osteoporoză
• – Radioterapie în zonă paravertebrală.

Identificarea factorilor de risc permite instituirea măsurilor de prevenție și depistare precoce a scoliozei.

Complicațiile scoliozei

În timp ce majoritatea pacientilor au o formă ușoară, scolioza poate provoca uneori complicații, inclusiv:

• – Progresia deformării – curbura scoliotică se poate agrava în absența tratamentului, mai ales în timpul perioadelor de creștere rapidă
• – Insuficiență respiratorie – prin deformarea cutiei toracice și compresia plămânilor
• – Insuficiență cardiacă – cordul este deplasat, volumul toracic redus
• – Dureri cronice de spate – prin artroze, hernii de disc, compresii radiculare
• – Reducerea mobilității coloanei vertebrale
• – Disfuncții gastro-intestinale – constipație cronică, complicații biliare
• – Disfuncții renale – prin compresia ureterelor
• – Probleme la nivelul aparatului reproducător – infertilitate, avorturi spontane
• – Tulburări psiho-emoționale – izolare socială, depresie
• – Dezechilibru și căderi frecvente la vârstnici
• – Moarte subită la tineri – prin aritmie cardiacă severă secundară insuficienței cardiorespiratorii.

Identificarea precoce a complicațiilor permite instituirea promptă a tratamentului specific.

Scolioza – Diagnostic

Diagnosticul scoliozei se bazează pe:

• – Examen fizic – inspectarea coloanei vertebrale în poziție verticală pentru a identifica asimetrii, gibozități, evaluarea distribuției pliurilor cutanate

• – Testul de înclinare – pacientul se apleacă înainte cu picioarele îndreptate, se observă asimetria liniei paravertebrale

• – Măsurarea unghiului de rotație cu ajutorul scoliometrului

• – Radiografia coloanei vertebrale – postero-anterioară și laterală, pentru vizualizarea și măsurarea curburii Cobb

• – Computer tomograf pentru aprecierea rotației vertebrale

• – RMN coloana pentru evaluarea modificărilor ligamentelor, discurilor intervertebrale și măduvei

• – Analize din sange – fosfatază alcalină, calciu, hormoni tiroidieni

• – Teste pulmonare – spirometrie, radiografie toracică

• – EKG,
• – Ecografie cardiacă – pentru complicații cardiace.

Un diagnostic precoce și corect este esențial pentru instituirea tratamentului în faza incipientă a scoliozei.

Diagnostic Diferential

Diagnosticul diferenţial al scoliozei trebuie să ia în considerare următoarele afecţiuni:

Deci, în rezumat, trebuie eliminate cauzele secundare de scolioză, în special tumorile, fracturile sau procesele inflamatorii care ar putea sta la baza curburii vertebrale.

Tratament Scolioza

Tratamentul scoliozei depinde de severitatea curburii și de potențialul de progresie.

Principalele opțiuni terapeutice sunt:

• – Monitorizare – în cazurile ușoare, fără potențial mare de progresie.

• – Kinetoterapie – exerciții specifice pentru întărirea musculaturii paravertebrale, corectarea posturii.

• – Corset ortopedic –

  Dacă curba este de dimensiune moderată (20 până la 40 de grade) iar pacientul mai are încă de crescut, medicul poate recomanda un corset pentru a preveni agravarea scoliozei. 

  Corsetul aplică o presiune corectivă asupra coloanei vertebrale în creștere, prevenind astfel agravarea suplimentară a scoliozei.

  Este recomandat în mod tipic pentru copiii cu potențial de creștere care prezintă curbe scoliotice între 20 și 50 de grade.

• – Tratament chirurgical:

1) Artrodeza vertebrală – fixarea vertebrelor cu tije, șuruburi, cârlige pentru corectarea deformării

2) Inserția de bară de mărire – extinde coloana pe partea concavă pentru redresarea curburii

3) Artrodeză anterioară – abord anterior, cu fuziunea discurilor intervertebrale și a corpilor vertebrali

4) Hemiartrodeză – fuziunea selectivă doar a vertebrelor situate în zona de vârf a curburii

5) Artrodeza minim invazivă – aborduri percutane, endoscopic sau asistate robotic

Tratamentul cuprinde de obicei exercițiile fizice, ortezarea și intervenția chirurgicală în formele severe refractare.

Investigații RMN GRATUITE pentru cele 7 tipuri de „Monitorizări” pentru pacienții asigurați.

RMN GRATUIT

Investigații pentru cele 7 tipuri de „Monitorizări” pentru pacienții asigurați.

Află mai multe informații

Prognosticul în scolioză:

• Forme uşoare (sub 20-30 grade) – în general prognostic favorabil, cu evoluţie staţionară sau progresie lentă. Risc redus de complicaţii pe termen lung.
• Forme moderate (30-50 grade) – fără tratament pot progresa cu 1-2 grade pe an, cu agravarea deformării. Risc crescut de complicaţii cardiorespiratorii şi disfuncţii în adulthood. Cu tratament corect, evoluţia este favorabilă.
• Forme severe (peste 50 grade) – evoluţie nefavorabilă fără tratament, cu progresie rapidă în adolescenţă de până la 10 grade pe an. Risc vital prin insuficienţă respiratorie. Tratamentul precoce îmbunătăţeşte prognosticul şi previne complicaţiile.
• Scolioze congenitale – pot progresa rapid în copilărie, necesită intervenţie precoce. Fără tratament, mortalitate crescută în primii 5 ani de viaţă.
• Scolioze neuromusculare – prognostic sever, cu evoluţie progresivă spre dependenţă de scaun rulant şi insuficienţă respiratorie. Supravieţuire redusă fără intervenţie chirurgicală.

Protocol de urmărire și monitorizare în scolioză:

– Copii fără scolioză – examen postural anual până la maturizarea scheletică

– Scolioză ușoară (<20 grade) – examen clinic și radiografie la 6 luni în perioada de creștere rapidă; anual după închiderea cartilajelor de creștere

– Scolioză moderată (20-40 grade) – examen clinic la 3 luni, radiografie la 6 luni în timpul creșterii; evaluare anuală ulterior

– Scolioză severă (>40 grade) – examen clinic lunar, radiografie la 3 luni în timpul creșterii; evaluare la 6 luni după stabilizare

– Corset – controale clinice și radiologice la 6 luni pentru ajustarea corsetului; evaluarea eficienței tratamentului

– Post-chirurgical – examen clinic, radiologic și teste funcționale la interval de 6-12 luni în primii 2 ani; anual ulterior.

Monitorizarea regulată este esențială pentru evaluarea progresiei sau a răspunsului la tratament.

Frecvența controalelor se adaptează în funcție de severitatea curburii și potențialul evolutiv.

Etiologia și patogeneza scoliozei:

Scolioza poate fi determinată de diverse cauze, însă mecanismul comun implicat este deformarea structurală a coloanei vertebrale în plan frontal.

În formele idiopatice, care reprezintă majoritatea cazurilor la copii și adolescenți, cauza exactă este necunoscută. Se presupune că sunt implicați factori genetici, de creștere și dezvoltare:

– Predispoziție genetică – au fost identificate asocieri cu anumite gene (SOX9, GPR126, LBX1, MMP3 etc). Mutațiile la nivelul acestor gene pot altera formarea și dezvoltarea coloanei vertebrale în perioada embrionară.

– Tulburări de creștere – dezechilibru între creșterea oaselor, mușchilor și ligamentelor, care duce la instabilitate și curbarea coloanei. Creșterea asimetrică/necontrolată a vertebrelor în perioadele de dezvoltare rapidă.

– Maturizare scheletică anormală – osificarea precoce a cartilajelor de creștere poate limita creșterea pe o parte a coloanei vertebrale.

– Alterarea biochimiei țesutului conjunctiv – modificări în compoziția matricei extracelulare care menține integritatea coloanei vertebrale.

În scolioza congenitală, deformarea coloanei se produce în timpul dezvoltării intrauterine, din cauza unor anomalii vertebrale prezente la naștere.

În formele neuromusculare, dezechilibrul musculaturii paravertebrale cauzat de afecțiunile neurologice/musculare conduce la instabilitate, curbarea și rotirea coloanei vertebrale.

Deci etiologia este complexă, implicând interacțiunea factorilor genetici, metabolici și biomecanici care perturbă formarea normală a coloanei vertebrale în perioadele critice de creștere.