Cardiovascular

Cardiomiopatia Hipertrofica (CMH)

Ce este Cardiomiopatia hipertrofica?

Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) este o boală în care mușchiul inimii devine îngroșat (hipertrofiat). Îngroșarea mușchiului inimii poate îngreuna inima să pompeze sânge.

Cardiomiopatia hipertrofică rămâne adesea nediagnosticată, deoarece multe persoane cu boală au puține, dacă există, simptome. Cu toate acestea, la un număr mic de persoane cu CMH, mușchiul inimii îngroșat poate provoca dificultăți de respirație, dureri în piept sau modificări ale sistemului electric al inimii, ceea ce duce la ritmuri neregulate ale inimii care pun viața în pericol (aritmii) sau moarte subită.

Simptomele cardomiopatiei hipertrofice

Semnele și simptomele cardiomiopatiei hipertrofice pot include unul sau mai multe dintre următoarele:

  • Dureri în piept, mai ales în timpul exercițiilor fizice
  • Leșin, mai ales în timpul sau imediat după efort sau efort
  • Suflu cardiac, pe care un furnizor de servicii medicale l-ar putea detecta în timp ce ascultă inima
  • Senzație de bătăi ale inimii rapide, fluturatoare sau bătătoare (palpitații)
  • Dificultăți de respirație, în special în timpul exercițiilor fizice
  • Bătăi rapide sau neregulate ale inimii
  • Respiratie dificila
  • Dureri în piept
 

Cauze de cardomiopatie hipertrofica:

Cardiomiopatia hipertrofică este de obicei cauzată de modificări ale genelor (mutații genetice) care determină îngroșarea mușchiului inimii.

Cardiomiopatia hipertrofică afectează de obicei peretele muscular (septul) dintre cele două camere inferioare ale inimii (ventriculi). Peretele îngroșat ar putea bloca fluxul de sânge din inimă. Aceasta se numește cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Dacă nu există o blocare semnificativă a fluxului sanguin, afecțiunea se numește cardiomiopatie hipertrofică neobstructivă. Cu toate acestea, camera principală de pompare a inimii (ventriculul stâng) s-ar putea rigidiza. Acest lucru îngreunează relaxarea inimii și reduce cantitatea de sânge pe care ventriculul o poate reține și trimite corpului cu fiecare bătaie a inimii.

Persoanele cu cardiomiopatie hipertrofică au, de asemenea, o rearanjare a celulelor musculare ale inimii (dezordine a miofibrelor). Acest lucru poate declanșa aritmii la unii oameni.

 
Cardiomiopatia hipertrofica - iRM - Investigatii de inalta performanta pentru tine!

camerele si supapele inmii

Factori de risc în cazul cardomiopatiei hipertrofice

Cardiomiopatia hipertrofică este de obicei transmisă prin familii (moștenită). Persoanele cu un părinte cu cardiomiopatie hipertrofică au o șansă de 50% să aibă mutația genetică a bolii.

Părinții, copiii sau frații unei persoane cu cardiomiopatie hipertrofică ar trebui să-și întrebe furnizorii de servicii medicale despre screening-ul bolii.

Cardiomiopatia hipertrofica - iRM - Investigatii de inalta performanta pentru tine!

camerele si supapele inmii

Complicatii

Complicațiile cardiomiopatiei hipertrofice pot include:

  • Fibrilatie atriala. Un mușchi al inimii îngroșat și modificările structurii celulelor inimii pot provoca modificări ale sistemului electric al inimii, ducând la bătăi rapide sau neregulate ale inimii. Fibrilația atrială poate crește, de asemenea, riscul de apariție a cheagurilor de sânge, care pot ajunge la creier și pot provoca un accident vascular cerebral.
  • Fluxul sanguin blocat. La mulți oameni, mușchiul inimii îngroșat blochează fluxul de sânge care părăsește inima, provocând dificultăți de respirație la efort, dureri în piept, amețeli și leșin.
  • Boala valvei mitrale. Dacă mușchiul inimii îngroșat blochează fluxul de sânge care părăsește inima, supapa dintre atriul stâng și ventriculul stâng (valva mitrală) s-ar putea să nu se închidă corect. Ca rezultat, sângele se poate scurge înapoi în atriul stâng (regurgitație valvei mitrale), posibil agravând simptomele.
  • Cardiomiopatie dilatativă. La un număr mic de persoane cu CMH, mușchiul inimii îngroșat devine slab și ineficient. Ventriculul se mărește (se dilată) și pompează cu mai puțină forță.
  • Insuficienta cardiaca. Mușchiul inimii îngroșat poate deveni în cele din urmă prea rigid pentru a umple inima cu sânge. Ca urmare, inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile organismului.
  • Leșin (sincopă). O bătăi neregulate ale inimii sau blocarea fluxului sanguin poate provoca uneori leșin. Leșinul inexplicabil poate fi legat de moartea subită cardiacă, mai ales dacă s-a întâmplat recent și la o persoană tânără.
  • Moarte subită cardiacă. Rareori, cardiomiopatia hipertrofică poate provoca moarte subită legată de inimă la oameni de toate vârstele. Deoarece mulți oameni cu cardiomiopatie hipertrofică nu realizează că o au, moartea subită cardiacă ar putea fi primul semn al afecțiunii. Se poate întâmpla la tineri aparent sănătoși, inclusiv la sportivi de liceu și la alți adulți tineri și activi.

Preventie

Nu există nicio prevenire cunoscută pentru cardiomiopatia hipertrofică. Este important să identificați afecțiunea cât mai devreme posibil pentru a ghida tratamentul și a preveni complicațiile.

Dacă aveți o rudă de gradul I – un părinte, un frate sau un copil – cu cardiomiopatie hipertrofică, este posibil să fiți îndrumat pentru teste genetice pentru a detecta această afecțiune. Cu toate acestea, nu toată lumea cu CMH are o mutație detectabilă în prezent. De asemenea, unele companii de asigurări nu acoperă testarea genetică.

Dacă testarea genetică nu este făcută sau dacă rezultatele nu sunt utile, atunci un furnizor de servicii medicale ar putea recomanda ecocardiograme repetate dacă aveți un membru al familiei cu cardiomiopatie hipertrofică. Adolescenții și sportivii de competiție ar trebui să fie examinați o dată pe an. Adulții care nu concurează în atletism ar trebui să fie examinați la fiecare cinci ani.

 

Diagnosticul cardomiopatiei hipertrofice

Medicul dumneavoastră va comanda probabil teste pentru a diagnostica cardiomiopatia hipertrofică (CMH) sau va exclude alte afecțiuni care pot provoca simptome similare.

  • O ecocardiogramă este utilizată în mod obișnuit pentru a diagnostica cardiomiopatia hipertrofică. Acest test folosește unde sonore (ultrasunete) pentru a vedea dacă mușchiul inimii este neobișnuit de gros. De asemenea, arată cât de bine pompează sângele camerele și valvele inimii.
  • Electrocardiograma (ECG sau EKG). Senzorii (electrozii) atașați plăcuțelor adezive sunt plasați pe piept și uneori pe picioare pentru a măsura semnalele electrice de la inimă. Un ECG poate prezenta ritmuri neregulate ale inimii și semne de îngroșare a inimii.

Medicul dumneavoastră de sănătate vă poate recomanda să vă monitorizați bătăile inimii acasă. Un dispozitiv ECG portabil (monitor Holter) poate fi purtat pentru o zi sau mai mult pentru a înregistra activitatea inimii în timpul activităților zilnice.

  • RMN cardiac. Acest test folosește magneți puternici și unde radio pentru a crea imagini ale inimii. Oferă informații despre mușchiul inimii și despre cum funcționează inima și supapele inimii. Acest test se face adesea cu o ecocardiogramă.
  • Test de stres. Un test de stres implică adesea mersul pe o bandă de alergare sau mersul pe o bicicletă staționară în timp ce inima este monitorizată. Testele de stres la efort ajută la dezvăluirea modului în care inima răspunde la activitatea fizică.

Tratamentul cardomiopatiei hipertrofice

Obiectivele tratamentului cardiomiopatiei hipertrofice sunt de a ameliora simptomele și de a preveni moartea subită cardiacă la persoanele cu risc crescut. Tratamentul depinde de severitatea simptomelor. Dvs. și furnizorul dumneavoastră de asistență medicală veți discuta despre cel mai potrivit tratament pentru starea dumneavoastră.

Dacă aveți cardiomiopatie și sunteți însărcinată sau vă gândiți la sarcină, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să consultați un medic cu experiență în îngrijirea femeilor cu sarcini cu risc ridicat (perinatolog sau specialist în medicină materno-fetală).

Medicamente

Medicamentele pot ajuta la reducerea cât de puternic se stoarce mușchiul inimii și la încetinirea ritmului cardiac, astfel încât inima să poată pompa sânge mai bine. Medicamentele pentru tratarea cardiomiopatiei hipertrofice și simptomele acesteia pot include:

  • Beta-blocante precum metoprolol (Lopressor, Toprol-XL), propranolol (Inderal, Innopran XL) sau atenolol (Tenormin)
  • Blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi verapamil (Verelan, Calan SR) sau diltiazem (Cardizem, Tiazac)
  • Medicamente pentru ritmul cardiac, cum ar fi amiodarona (Pacerone) sau disopiramida (Norpace)
  • Diluanți de sânge precum warfarina (Jantoven), dabigatran (Pradaxa), rivaroxaban (Xarelto) sau apixaban (Eliquis) pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge dacă aveți fibrilație atrială sau cardiomiopatie hipertrofică de tip apical, care poate crește riscul de moarte subită cardiacă.

Intervenții chirurgicale sau alte proceduri

Sunt disponibile mai multe intervenții chirurgicale sau proceduri pentru a trata cardiomiopatia sau simptomele acesteia. Ei includ:

  • Miectomie septală. Această intervenție chirurgicală pe cord deschis ar putea fi recomandată dacă medicamentele nu ameliorează simptomele. Aceasta implică îndepărtarea unei părți a peretelui (sept) îngroșat și îngroșat dintre camerele inimii. Miectomia septală ajută la îmbunătățirea fluxului de sânge din inimă și reduce fluxul înapoi de sânge prin valva mitrală (regurgitație mitrală).

Intervenția chirurgicală se poate face folosind diferite abordări, în funcție de localizarea mușchiului cardiac îngroșat. Într-un tip, numit miectomie apicală, chirurgii îndepărtează mușchiul inimii îngroșat din apropierea vârfului inimii. Uneori, valva mitrală este reparată în același timp.

  • Ablația septală. Această procedură distruge mușchiul inimii îngroșat cu alcool. Alcoolul este injectat printr-un tub lung și subțire (cateter) în artera care furnizează sânge în acea zonă. Complicațiile posibile includ întreruperea sistemului electric al inimii (bloc cardiac), care necesită implantarea unui stimulator cardiac.
  • Cardioverter-defibrilator implantabil (ICD). Un ICD este un dispozitiv mic care monitorizează continuu bătăile inimii. Este implantat în piept ca un stimulator cardiac. Dacă apare o aritmie care pune viața în pericol, ICD furnizează șocuri electrice calibrate cu precizie pentru a restabili ritmul cardiac. S-a demonstrat că utilizarea unui ICD ajută la prevenirea morții cardiace subite, care apare la un număr mic de persoane cu cardiomiopatie hipertrofică.