Ce este miocardita ?
Miocardita este o inflamație a mușchiului cardiac, cunoscut sub numele de miocard.
Caracteristici principale ale miocarditei
Cauze: de obicei este vorba despre o infecție virală (cel mai frecvent sunt implicați adenovirusurile și virusurile Coxsackie B), dar poate apărea și în urma unor boli autoimune, infecții bacteriene, toxine sau ca reacție alergică la anumite medicamente.
Simptome: dureri în piept, palpitații, ritm cardiac neregulat, oboseală, febră, dificultăți de respirație. Uneori poate debuta brusc, cu dureri intense în piept similare infarctului.
Diagnostic: se bazează pe examen clinic, analize de sânge (creșterea enzimelor cardiace, cum ar fi troponina), EKG (modificări ale undei T și segment ST) și imagistică cardiacă (ecocardiografie).
Tratament: depinde de severitate. Poate necesita spitalizare, repaus la pat, medicamente antiinflamatoare, imunosupresoare, diuretice. În cazuri severe poate fi nevoie de dispozitive de asistare cardiacă.
Evoluție: de obicei este autolimitată, cu vindecare în câteva săptămâni. Totuși, în unele cazuri poate progresa către insuficiență cardiacă sau poate cauza moarte subită.
Miocardita necesită evaluare cardiacă promptă pentru a preveni posibilele complicații pe termen lung asupra funcției cardiace.
Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru un prognostic favorabil.

Histopatologia miocarditei limfocitare (săgeata albă indică un limfocit), demonstrând în mod obișnuit necroza miocardiocitelor (săgeata neagră), observată ca citoplasmă hipereozinofilă cu pierderea striațiilor. Colorație hematoxilină și eozină.

Descopera tarifele Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !
Vezi Tarife Cardiologie
Miocardita la copii
Cauze. La copii, principalele cauze sunt infecțiile virale, în special enterovirusurile (virusurile Coxsackie). Mai rar, bacteriile, fungii sau paraziții.
Grupa de vârstă. Miocardita apare cel mai frecvent la sugari și copii mici, cu vârsta sub 2 ani.
Simptome. La copii, cele mai întâlnite sunt: iritabilitate, oboseală, tahicardie, tahipnee, vărsături, diaree. Durerile toracice sunt rare.
Diagnostic. Se bazează pe evaluarea clinică, markeri serologici de infecție/inflamație, ECG, radiografie toracică și ecocardiografie.
Complicații. Miocardita poate progresa spre insuficiență cardiacă, aritmii sau bloc cardiac. Poate cauza moarte subită la copii.
Tratament. Repaus la pat, medicamente inotrope, diuretice, afterload reducere, imunoglobuline. Cazurile severe necesită asistare ventriculară.
Prognostic. Depinde de severitate. Formele ușoare au vindecare completă. Cazurile fulminante pot cauza deces. O parte din copii rămân cu sechele cardiace pe termen lung.
Miocardita la copii necesită monitorizare atentă și tratament prompt pentru a preveni deteriorarea funcției cardiace.
Prognosticul este mai bun cu cât diagnosticul este mai precoce.
Semne si simptome miocardita
Principalele simptome ale miocarditei sunt:
Dureri în piept – De obicei sunt descrise ca dureroase, constrictive sau de presiune. Pot iradia în brațe, gât, maxilar sau spate.
Palpitații – Senzație de bătăi cardiace rapide, neregulate sau intense. Pot apărea ocazional sau persistent.
Dispnee – Dificultăți în respirație, respirație rapidă sau superficială. Apare frecvent la efort.
Fatigabilitate – Oboseală, slăbiciune musculară și lipsă de energie.
Amețeală, vertij – Probabil cauzate de tulburări de ritm cardiac.
Febră – Temperatură crescută, frisoane, transpirații. Sugerează o cauză infecțioasă.
Grețuri, vărsături – Mai ales la formele acute.
Edeme la nivelul gleznelor – Acumulare de lichide cauzată de insuficiența cardiacă.
Unele forme de miocardită debutază brusc, cu dureri intense în piept similar unui infarct miocardic. Alteori, simptomele pot fi mai discrete și nonspecifice.
Cauze Miocardita:
Principalele cauze ale miocarditei sunt:
Infecții virale – cele mai frecvente. Adenovirusurile și virusurile Coxsackie B sunt cele mai implicate. Alte virusuri care pot cauza miocardită: HIV, herpes simplex, virusul hepatitic C, virusul Epstein-Barr etc.
Boli autoimune – lupus eritematos sistemic, boala Lyme, artrita reumatoidă, sindrom Sjogren, sarcoidoza etc. Acestea duc la afectarea miocardului prin mecanisme imunologice.
Infecții bacteriene – mai puțin frecvente. Exemple: difteria, borelioza, tuberculoza, sindromul Chagas. Produștori: stafilococul auriu, streptococul, mycoplasma etc.
Agenți toxici – unele medicamente (chimioterapice, antibiotice), metale grele, venin de șarpe, alcool, cocaină.
Cauze idiopatice – în aproximativ 20-30% din cazuri nu se identifică un agent cauzal. Se presupune a fi vorba despre virusuri necunoscute.
Stări post-infecțioase – miocardita poate apărea ca reacție imunologică întârziată după o infecție virală acută.
Cauze rare – boli de hipersensibilitate, deficiențe de vitamine, afecțiuni hematologice, traumatisme cardiace.
Diagnosticarea agentului cauzal este importantă pentru instituirea unui tratament specific și evaluarea prognosticului.
Totuși, în multe cazuri rămâne neelucidată.
Complicatii
Principalele complicații ale miocarditei sunt:
Insuficiență cardiacă – slăbirea funcției de pompă a inimii datorită inflamației și disfuncției miocardului. Apare frecvent în miocardite.
Tulburări de ritm cardiac – extrasistole, aritmii ventriculare, blocuri de conducere. Pot duce la moarte subită.
Pericardită – inflamația pericardului (membrana care învelește inima). Poate cauza tamponadă cardiacă.
Dilatarea ventriculară – lărgirea cavităților ventriculare ca urmare a slăbirii miocardului. Duce la insuficiență cardiacă.
Anevrism ventricular – formarea unei „pungi” în peretele ventricular dilatat și subțiat. Crește riscul de aritmii.
Moarte subită cardiacă – cea mai severă complicație, cauzată de tulburări grave de ritm sau activitate electrică a inimii.
Șoc cardiogen – hipotensiune severă și debit cardiac foarte scăzut datorită disfuncției ventriculare. Pune viața în pericol.
Tromboembolism – formarea de cheaguri de sânge în cavitățile dilatate care se pot detașa și emboliza.
Monitorizarea atentă și tratamentul complicațiilor sunt esențiale pentru evoluția favorabilă a pacienților cu miocardită.
Preventie
Nu există modalități sigure de prevenire a miocarditei, însă riscul de a dezvolta această afecțiune poate fi redus prin următoarele măsuri:
Prevenirea infecțiilor virale – spălatul regulat pe mâini, evitarea contactului cu persoane bolnave, vaccinarea antigripală anuală.
Tratarea promptă a infecțiilor – în special cele virale, pentru a reduce riscul extinderii la nivelul miocardului.
Evitarea expunerii la substanțe toxice sau potențial alergene – medicamente, droguri, poluanți chimici etc.
Managementul adecvat al bolilor autoimune – urmarea strictă a tratamentului imunosupresor recomandat de medic.
Screening-ul persoanelor cu risc crescut – cei cu afecțiuni cardiace preexistente sau istoric familial de miocardită.
Odihnă în perioada de convalescență – după o boală infecțioasă acută, pentru a permite recuperarea completă.
Sport în limite rezonabile – antrenamentul extenuant crește susceptibilitatea miocardului la leziuni inflamatorii.
Stil de viață sănătos – alimentație echilibrată, activitate fizică regulată, odihnă adecvată, evitarea stresului excesiv.
Respectarea acestor recomandări poate contribui la reducerea riscului de miocardită, însă nu îl elimină complet.
Consultarea medicului este esențială în caz de simptome.
Diagnostic
Diagnosticul miocarditei se bazează pe următoarele metode:
Anamneza și examenul clinic – evaluarea simptomelor și semnelor de insuficiență cardiacă, pericardită, aritmii.
Analize din sânge – markeri cardiaci (troponina, CK-MB) crescuți indică leziuni miocardice; proteina C reactivă și viteza de sedimentare crescute sugerează inflamație.
ECG – modificări nespecifice ale undei T și segmentului ST; aritmii; blocuri de ramură.
Radiografia toracică – mărirea siluetei cardiace în caz de dilatare ventriculară; congestie pulmonară.
Ecocardiografia – cea mai importantă investigație, evidențiază disfuncția ventriculară, hipokinezia peretelui, dilatarea cavităților.
RMN cardiac – imagini de înaltă rezoluție pentru vizualizarea zoneslor inflamate/necrotice; utilă pentru diagnostic și prognostic.
Biopsia endomiocardică – prelevarea de fragmente de țesut miocardic pentru analiză microscopică și identificarea agenților patogeni; utilă în formele severe sau neclare.
Teste serologice – creșterea titrului de anticorpi pentru agenți infecțioși sugerează o cauză virală/bacteriană.
Un diagnostic cert necesită corelarea datelor clinice, biologice și imagistice.
Uneori poate fi dificil de stabilit etiologia exactă.
Tratament Miocardita
Tratamentul miocarditei depinde de severitatea bolii și are ca scop limitarea leziunilor cardiace și controlul simptomelor.
Principalele modalități terapeutice sunt:
Repaus la pat – indicat în formele acute, reduce solicitarea inimii.
Medicamente inotrope – digoxin, dobutamină – cresc forța de contracție a miocardului.
Diuretice – furosemid, spironolactonă – elimină excesul de lichide în insuficiența cardiacă.
Beta blocante – atenolol, metoprolol – încetinește frecvența cardiacă și reduce tensiunea arterială.
Anticoagulante – prevenirea formării cheagurilor de sânge în cord.
Antiinflamatoare nesteroidiene – ibuprofen, indometacin – reduc inflamația și durerea.
Imunosupresoare – corticosteroizi, azatioprină – inhibă procesul autoimun în miocarditele imune.
Imunoglobuline intravenoase – ameliorează răspunsul imun anormal.
Dispozitive de asistare ventriculară – necesare în insuficiența cardiacă severă sau șoc cardiogen.
Transplant cardiac – indicat în rare cazuri refractare, cu disfuncție ventriculară gravă.
Evoluția este de obicei favorabilă în cazurile ușoare.
Formele severe pot pune viața în pericol și necesită spitalizare.
Pacientii vor sa afle si despre…
Miocardita Virala
Miocardita virală reprezintă inflamația miocardului cauzată de o infecție virală.
Principalele caracteristici:
Categorie | Detalii |
---|---|
Agenți cauzali | Cei mai frecvenți sunt enterovirusurile (Coxsackie B), adenovirusurile, virusul herpes simplex. Alte virusuri mai rare implicate sunt HIV, hepatitele virale, gripa, parvotimpanul. |
Transmitere | De obicei pe cale respiratorie sau digestivă, mai rar prin sânge sau vectori. Are loc cel mai frecvent epidemic. |
Patogeneză | Virusul infectează miocardocitele și produce leziuni directe ale cardiomiocitelor, la care se asociază un răspuns imun inflamator. |
Tablou clinic | Simptome sistemice de infecție virală (febră, astenie, mialgii) și semne de insuficiență cardiacă acută instalată brusc. |
Diagnostic | Suspiciune pe context epidemic, evaluare clinică, markeri virali și de inflamație crescuți, ECG, ecocardiografie, RMN cardiac, cardiobiopsie. |
Tratament | De susținere, simptomatic, repaus la pat, medicamente inotrope, antiinflamatoare, imunomodulatoare. Formele severe necesită asistare ventriculară. |
Evoluție | De obicei autolimitată în câteva săptămâni, cu recuperare completă. Rareori poate progresa către miocardită cronică sau insuficiență cardiacă. |
Miocardita virală necesită monitorizare atentă, cu precauție la efort în perioada de convalescență, pentru prevenirea complicațiilor cardiace pe termen lung.
Tratament Miocardita Virala
Tratamentul miocarditei virale variază în funcție de severitatea afecțiunii. Cazurile ușoare pot necesita doar repaus și medicație [1].
- Medicamentele utilizate pentru tratarea miocarditei virale pot include corticosteroizi, care suprimă sistemul imunitar și pot fi folosiți pentru tratarea unor tipuri rare de miocardită virală, precum miocardita cu celule gigante și eozinofilică [1][5].
- De asemenea, poate fi administrată și medicație cardiovasculară pentru a reduce riscul formării cheagurilor de sânge în inimă, în cazul în care miocardita provoacă insuficiență cardiacă severă sau aritmii [1].
- În cazurile severe, poate fi necesar un tratament agresiv, care ar putea include medicație intravenoasă [1].
- Imunoglobulina intravenoasă (IVIG) este o terapie imunomodulatoare puternică, utilizată de obicei la pacienții cu boli autoimune sistemice mediate de anticorpi [3].
- Opțiuni terapeutice investigative, incluzând agenți imunosupresori, imunomodulatori, antiinflamatori și antivirali, au fost testate și raportate în literatură, cu unele rezultate promițătoare la anumite grupuri de pacienți [3].
- Este important să se efectueze controale medicale regulate după un diagnostic de miocardită, pentru a verifica eventualele complicații [1].
Surse:
[1] https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/myocarditis/diagnosis-treatment/drc-20352544
[2] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2770911/
[3] https://www.nature.com/articles/nrcardio.2015.108
[4] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459259/
[5] https://www.uptodate.com/contents/treatment-and-prognosis-of-myocarditis-in-adults
[6] https://www.ahajournals.org/doi/full/10.1161/CIRCHEARTFAILURE.120.007405
Analize sange miocardita
Miocardita este o inflamație a mușchiului cardiac (miocard).
Diagnosticul de miocardită poate fi sugerat de simptome clinice, examinări fizice și teste de imagistică, dar anumite analize de sânge pot ajuta la identificarea sau susținerea diagnosticului.
Iată câteva dintre analizele din sânge care pot fi relevante în evaluarea miocarditei:
Markeri cardiaci:
- Troponina T sau I: Acești markeri sunt eliberați în circulație atunci când celulele miocardice sunt lezate. Nivelurile crescute de troponină pot indica leziuni ale miocardului, inclusiv cele cauzate de miocardită.
- Creatinkinaza (CK) și CK-MB: Deși sunt mai puțin specifice decât troponinele, pot crește în cazul leziunilor miocardice.
Markeri de inflamație:
- Viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH): Poate fi crescută în prezența inflamației.
- Proteina C reactivă (PCR): Este un marker al inflamației acute și poate fi crescută în miocardită.
Teste serologice:
- Aceste teste pot identifica prezența de anticorpi sau a altor markeri ai unei infecții care ar putea fi cauza miocarditei. De exemplu, teste pentru virusul Coxsackie, virusul Epstein-Barr sau citomegalovirus.
Hemoleucograma completă (HL):
- Poate arăta o creștere a numărului de leucocite în cazul unei inflamații sau infecții.
Alte analize:
- Teste hepatice, funcție renală și echilibru electrolitic pentru a evalua funcționarea altor organe care pot fi afectate sau pentru a monitoriza efectele secundare ale tratamentelor.
Este important de menționat că, în timp ce aceste teste pot sugera prezența miocarditei sau pot indica o inflamație sau leziune cardiacă, un diagnostic definitiv de miocardită de multe ori necesită o biopsie endomiocardică, în care un eșantion mic de țesut cardiac este prelevat și examinat la microscop.
Dacă suspectați miocardita sau orice altă afecțiune cardiacă, este esențial să consultați un medic cardiolog pentru evaluare și recomandări adecvate privind testarea și tratamentul.
Modificari EKG Miocardita
Electrocardiograma (EKG sau ECG) este o înregistrare grafică a activității electrice a inimii și este folosită frecvent în diagnosticul și monitorizarea multor afecțiuni cardiace, inclusiv miocardita.
În miocardită, mușchiul cardiac este inflamat, ceea ce poate afecta modul în care inima generează și conduce impulsuri electrice.
Schimbările EKG în miocardită pot fi variate și pot include:
Anomalii ale segmentului ST: Elevarea sau depresiunea segmentului ST este frecventă. Elevarea segmentului ST poate fi difuză sau poate afecta anumite derivații. Depresiunea segmentului ST poate fi, de asemenea, prezentă.
Anomalii ale undei T: Inversarea undei T poate fi observată în diferite derivații. Aceasta este o schimbare nespecifică și poate fi văzută și în alte afecțiuni.
Aritmii: Miocardita poate cauza diverse aritmii, de la tahicardie ventriculară la fibrilație atrială sau ventriculară.
Blocuri de conducere: Pot apărea diferite grade de bloc atrioventricular (AV).
Alargirea complexului QRS: Poate indica o afectare ventriculară.
Prezența undelor Q patologice: Acestea pot sugera o leziune sau necroză miocardică, deși sunt mai tipice pentru infarctul miocardic.
Alte anomalii: Pot apărea și alte schimbări nespecifice, cum ar fi o creștere a amplitudinii undelor R sau o scădere a voltajului QRS.
Este important de menționat că, în timp ce schimbările EKG pot sugera miocardita, acestea nu sunt specifice pentru această afecțiune.
Multe dintre modificările de mai sus pot fi văzute și în alte afecțiuni cardiace.
De asemenea, este posibil ca EKG-ul să fie normal sau să prezinte schimbări minore la unii pacienți cu miocardită, în special în stadiile incipiente sau în formele ușoare ale bolii.
Pentru un diagnostic definitiv și o evaluare completă a miocarditei, alți parametri și investigații, cum ar fi ecografia cardiaca și, în unele cazuri, biopsia endomiocardică, pot fi necesare alături de EKG.
Miocardita Simptome
Înțelegerea simptomelor miocarditei este esențială pentru diagnosticul și tratamentul adecvat.
Simptome Precoce
În fazele sale incipiente, miocardita poate fi asimptomatică sau poate prezenta simptome nespecifice.
Acestea pot include:
- Febră: Adesea asociată cu infecțiile care pot cauza miocardita.
- Oboseală: Pacienții pot raporta o senzație de slăbiciune sau epuizare.
- Durere toracică: Poate fi similară cu aceea a unui atac de cord.
- Dispnee: Dificultate în respirație, în special la efort.
Simptome Avansate
Pe măsură ce miocardita progresează, simptomele pot deveni mai severe și specifice:
- Aritmii: Bătăi cardiace neregulate, care pot fi prea rapide, prea lente sau neregulate.
- Insuficiență cardiacă: Miocardul inflamat poate avea dificultăți în pomparea sângelui eficient, ducând la simptome precum edemul (umflarea) picioarelor și abdomenului, dispnee la repaus sau ortopnee (dispnee în poziție culcat).
- Sincope: Leșin sau pierderea cunoștinței cauzată de un flux sanguin cerebral insuficient.
- Sindrom de răspuns inflamator sistemic: Aceasta poate fi o reacție la infecții sau la alte cauze ale miocarditei și poate include febră, tahicardie, tahipnee și alte simptome.
Photo credit: Mikael Häggström, M.D. Author info – Reusing images- Conflicts of interest: NoneMikael Häggström, M.D.Consent note: Consent from the patient or patient’s relatives is regarded as redundant, because of absence of identifiable features (List of HIPAA identifiers) in the media and case information (See also HIPAA case reports guidance)., CC0, via Wikimedia Commons
Disclaimer:
- Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;
- Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
- Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
- Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
- Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.