• Meniscurile medial și lateral acționează ca amortizoare între femur și tibie, absorb șocurile și distribuie greutatea uniform. Pot fi lezate frecvent la sportivi.

• Tendonul patelar (rotulian) conectează patela de tibie și ajută la extensia genunchiului.

• Mușchii înconjurători, în special cvadricepsul (în față) și ischiogambierii (în spate) asigură mobilitatea genunchiului.

 

Ligamente Incrucisate Genunchi – LIA

Cel mai frecvent, cand vorbim de probleme cu ligamentele incrucisate ale genunchiului, vorbim de cel ligamentul anterior.

LIA este prescurtarea pentru Ligamentul Încrucișat Anterior al genunchiului.

Câteva detalii despre LIA:

• Este unul dintre cele 4 ligamente majore care asigură stabilitatea articulației genunchiului, alături de LIP, LCM și LCL.

• Conectează femurul de tibie în interiorul genunchiului. Trece de la partea anterioară a condilului femoral lateral la partea anterioară a intercondilului tibial.

• Principalul său rol este de a preveni deplasarea anterioră a tibiei în raport cu femurul, asigurând stabilitatea în plan sagital (antero-posterior).

• O ruptură a LIA este una dintre cele mai frecvente leziuni la sportivi, în special cei care practică sporturi ce implică schimbări bruște de direcție.

• Recuperarea după o ruptură de LIA necesită de obicei o intervenție chirurgicală pentru reconstrucția ligamentului, urmată de kinetoterapie.

• LIA intact contribuie semnificativ la stabilitatea și funcționarea normală a genunchiului.

Descopera tarifele RMN pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi pret RMN 1.5 Tesla / 3 Tesla

Daca ai nevoie de o programare RMN, o poți face usor la noi pe site sau prin telefon !

0219967

RMN cu Substanță de Contrast

RMN Mamar ( Sân )

Ce este RMN ?

 

Semne si simptome in ruptura LIA

Iată principalele semne și simptome ale unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior (LIA):

• Durere bruscă și intensă în interiorul genunchiului în momentul accidentării

• Senzație de „cedare” sau „balansare” a genunchiului, instabilitate la mers

• Imposibilitate de a continua activitatea fizică din cauza durerii/instabilității genunchiului

• Tumefiere rapidă a genunchiului (hematom)

• Mobilitate limitată, dificultăți la îndoirea completă a genunchiului

• Sensibilitate la palpare, durere la nivelul LIA

• Instabilitate laterală, genunchiul „cedează” spre interior când este solicitat

• Testul „sertarului anterior” pozitiv – tibia se deplasează abnormal anterior

• Laxitate crescută la examinare comparativ cu celălalt genunchi

• Zgomote la deplasarea genunchiului.

• Imposibilitatea de a participa la activități sportive care solicită pivorarea sau schimbările rapide de direcție.

Dacă aceste semne și simptome apar brusc, se recomandă prezentarea urgentă la medic pentru diagnostic și tratament prompt, deoarece o ruptură a LIA necesită intervenție chirurgicală.

 

Cauze pentru leziunile de ligamente incrucisate

Iată principalele cauze care pot duce la o ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA):

• Traumatisme / accidentări sportive – schimbări bruște de direcție, opriri și porniri rapide, aterizări incorecte, contact direct cu un alt jucător etc. Basketball, fotbal, handbal sunt sporturi cu risc crescut.

• Mișcări pivotante forțate ale genunchiului – genunchiul rămâne fixat pe loc în timp ce partea de jos a piciorului se rotește.

• Hiper-extensia genunchiului – întinderea exagerată a genunchiului dincolo de limita normală.

• Contact direct asupra zonei genunchiului – lovituri, tamponări.

• Instabilitate cronică a genunchiului datorită slăbiciunii ligamentare.

• Diferențe anatomice – unii oameni se nasc cu o mobilitate mai mare a genunchiului.

• Lipsa încălzirii musculare înaintea activității fizice intense.

• Suprafețe de joc alunecoase care favorizează accidentările.

• Oboseala musculară care duce la control deficitar al mișcărilor și instabilitate.

 

Factori de risc ce determina leziuni la ligamentele incrucisate ale genunchiului

Exista o serie de factori care pot creste riscul de ranire LIA, inclusiv:

• • Vârsta – riscul este mai mare la adolescenți și sportivi sub 25 de ani, deoarece ligamentele sunt mai sensibile.

  • Sexul – femeile prezintă un risc mai mare comparativ cu bărbații, din cauze anatomice și hormonale.

  • Laxitatea ligamentară – hipermobilitatea genunchiului crește solicitarea asupra LIA.

  • Deformări ale piciorului/genunchiului – genu varum/valgum, pronația excesivă pot tensiona anormal LIA.

  • Slăbiciune musculară – în special a mușchilor coapsei și gambei care stabilizează genunchiul.

  • Antecedente de leziuni – dacă LIA a mai fost lezat anterior, riscul recidivei este mai mare.

  • Sporturi de contact/pivotare – fotbal, handbal, baschet, schi.

  • Încălzire insuficientă înainte de efort.

  • Echipament sportiv necorespunzător sau deteriorat.

  • Greutate corporală crescută – suprasolicitare a genunchiului.

 

Unii dintre acești factori de risc pot fi corectați/controlați pentru a reduce șansele unei rupturi de LIA.

 

Complicatii

Câteva dintre cele mai frecvente complicații ale unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior (LIA) pot fi:

• Instabilitate cronică a genunchiului – fenomene repetitive de cedări/blocări ale genunchiului. Poate duce la leziuni secundare ale meniscului și cartilajului.

• Leziuni asociate – de exemplu, rupturi ale meniscului, leziuni ale cartilajului articular sau contuzii osoase. Apar frecvent odată cu ruptura LIA.

• Artroză precoce a genunchiului – pierderea progressivă a cartilajului, din cauza instabilității, cu apariția durerii și rigidității articulare.

• Atrofie musculară – scăderea masei și forței musculare în coapsă și gambă, din cauza imobilizării prelungite și a nefolosirii.

• Calcifierea ligamentului – depuneri de calciu în LIA rupt, care îngreunează vindecarea chiar și după operație.

• Deficite proprioceptive – alterarea simțului de poziție a genunchiului, ceea ce duce la instabilitate.

• Complicații post-operatorii – infecții, rupturi ale grefelor, anchiloze, tromboze venoase.

• Imposibilitatea reluării activității sportive la nivelul anterior – din cauza instabilității reziduale.

Ruptura netratată corespunzător a LIA poate avea consecințe pe termen lung asupra funcționalității genunchiului. De aceea, o intervenție chirurgicală promptă și recuperarea sunt esențiale.

 

Preventie

 

Modalități prin care se poate preveni ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA):

• Încălzirea adecvată înaintea activității fizice – crește elasticitatea ligamentelor și previne accidentările.

• Introducerea treptată a efortului – evită suprasolicitarea bruscă a genunchiului.

• Exerciții de consolidare a musculaturii coapsei, gambei și zonei core – asigură stabilitatea articulației.

• Antrenament pentru controlul eficient al corpului și echilibrul dinamic.

• Menținerea greutății corporale optime – reduce stresul asupra genunchilor.

• Folosirea genuncherelor și feșelor de protecție la sporturile cu risc.

• Respectarea tehnicii corecte la executarea elementelor de pivotare, sărituri etc.

• Evitarea suprafețelor de joc / încălțămintei alunecoase.

• Hidratare corespunzătoare pentru a menține elasticitatea ligamentelor.

• Odihnă adecvată între antrenamente pentru a evita oboseala excesivă.

• Verificarea periodică a stabilității genunchilor de către kinetoterapeut.

• Corectarea deformărilor picioarelor sau genunchilor care tensionează LIA.

• Renunțarea la sport în caz de durere sau instabilitate a genunchiului.

Investigații RMN GRATUITE pentru cele 7 tipuri de „Monitorizări” pentru pacienții asigurați.

RMN GRATUIT

Investigații pentru cele 7 tipuri de „Monitorizări” pentru pacienții asigurați.

Află mai multe informații

 

Ruptura LIA / LIP – Diagnostic

Diagnosticarea rupturii ligamentului încrucișat anterior (LIA) se bazează pe mai multe elemente:

• Anamneza – se investighează mecanismul accidentării, momentul apariției simptomelor.

• Examenul clinic – se evaluează mobilitatea, stabilitatea, punctele dureroase ale genunchiului. Manevre utile: testul „sertarului anterior”, testul Lachman.

• Examenul laxității – se compară laxitatea genunchiului rupt cu cel sănătos.

Imagistica:

• Radiografia – permite depistarea leziunilor osoase asociate.

• Ecografia – identifică lichidul articular, rupturi parțiale.

• RMN – cea mai precisă investigație, confirmă ruptura totală sau parțială a LIA.

• Artroscopia – procedeul minim invaziv considerat standardul de aur, permite vizualizarea directă a LIA și a leziunilor asociate.

• Teste biomecanice – analizează forțele care acționează asupra genunchiului în timpul mersului sau activităților.

Un diagnostic cert permite stabilirea tacticii optime de tratament pentru fiecare caz în parte. Specialiștii recomandă investigații aprofundate la orice suspiciune de lezare a LIA.

 

Tratamentul rupturii de ligamente încrucișate anterioare (LIA)

 

Tratamentul rupturii ligamentului încrucișat anterior (LIA) constă de obicei în intervenția chirurgicală reconstructivă, urmată de un program extins de recuperare.

Intervenția chirurgicală implică de regulă:

• Recoltarea unei grefe, fie din tendoanele proprii ale pacientului (semitendinos, tendon patelar), fie dintr-o bancă de țesuturi.

• Realizarea tunelurilor în femur și tibie pentru trecerea grefei.

• Fixarea grefei cu ajutorul dispozitivelor de ancorare (șuruburi interferențiale, plăcuțe etc).

• Verificarea stabilității genunchiului după montarea grefei.

Recuperarea post-operatorie durează în jur de 6-9 luni și cuprinde:

• Repaus relativ inițial și imobilizare cu atelă/orteză.

• Ulterior kinetoterapie pentru redobândirea mobilității articulației.

• Exerciții pentru întărirea musculaturii și antrenament proprioceptiv.

• Suportarea progresivă a greutății corporale pe piciorul operat.

• Reintroducerea treptată a activităților sportive.

Pentru o recuperare completă sunt necesare dedicare din partea pacientului și respectarea recomandărilor medicului. Prognosticul pe termen lung este favorabil în majoritatea cazurilor.