Ligamente incrucisate ale genunchiului 

 

Ligamente Genunchi – Generalitati

 

Genunchiul are 4 ligamente principale care îi asigură stabilitatea: ligamentul încrucișat anterior (LIA), ligamentul încrucișat posterior (LIP), ligamentul colateral medial (LCM) și ligamentul colateral lateral (LCL).

  • LIA previne deplasarea anterioră a tibiei în raport cu femurul și oferă stabilitate antero-posterioară genunchiului. 

  • LIP ajută la prevenirea deplasării posterioare a tibiei și oferă stabilitate postero-anterioară.

  • LCM (în partea medială a genunchiului) și LCL (în partea laterală) previn deplasarea laterală a tibiei și oferă stabilitate mediolaterală.

  • Meniscurile medial și lateral acționează ca amortizoare între femur și tibie, absorb șocurile și distribuie greutatea uniform. Pot fi lezate frecvent la sportivi.

  • Tendonul patelar (rotulian) conectează patela de tibie și ajută la extensia genunchiului.

  • Mușchii înconjurători, în special cvadricepsul (în față) și ischiogambierii (în spate) asigură mobilitatea genunchiului.

 

Ligamente Incrucisate Genunchi – LIA

Cel mai frecvent, cand vorbim de probleme cu ligamentele incrucisate ale genunchiului, vorbim de cel ligamentul anterior.

LIA este prescurtarea pentru Ligamentul Încrucișat Anterior al genunchiului.

Câteva detalii despre LIA:

  • Este unul dintre cele 4 ligamente majore care asigură stabilitatea articulației genunchiului, alături de LIP, LCM și LCL.

  • Conectează femurul de tibie în interiorul genunchiului. Trece de la partea anterioară a condilului femoral lateral la partea anterioară a intercondilului tibial.

  • Principalul său rol este de a preveni deplasarea anterioră a tibiei în raport cu femurul, asigurând stabilitatea în plan sagital (antero-posterior).

  • O ruptură a LIA este una dintre cele mai frecvente leziuni la sportivi, în special cei care practică sporturi ce implică schimbări bruște de direcție.

  • Recuperarea după o ruptură de LIA necesită de obicei o intervenție chirurgicală pentru reconstrucția ligamentului, urmată de kinetoterapie.

  • LIA intact contribuie semnificativ la stabilitatea și funcționarea normală a genunchiului.

Open this in UX Builder to add and edit content

 

Semne si simptome in ruptura LIA

Iată principalele semne și simptome ale unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior (LIA):

  • Durere bruscă și intensă în interiorul genunchiului în momentul accidentării

  • Senzație de „cedare” sau „balansare” a genunchiului, instabilitate la mers

  • Imposibilitate de a continua activitatea fizică din cauza durerii/instabilității genunchiului

  • Tumefiere rapidă a genunchiului (hematom)

  • Mobilitate limitată, dificultăți la îndoirea completă a genunchiului

  • Sensibilitate la palpare, durere la nivelul LIA

  • Instabilitate laterală, genunchiul „cedează” spre interior când este solicitat

  • Testul „sertarului anterior” pozitiv – tibia se deplasează abnormal anterior

  • Laxitate crescută la examinare comparativ cu celălalt genunchi

  • Zgomote la deplasarea genunchiului.

  • Imposibilitatea de a participa la activități sportive care solicită pivorarea sau schimbările rapide de direcție.

Dacă aceste semne și simptome apar brusc, se recomandă prezentarea urgentă la medic pentru diagnostic și tratament prompt, deoarece o ruptură a LIA necesită intervenție chirurgicală.

 

Cauze pentru leziunile de ligamente incrucisate

Iată principalele cauze care pot duce la o ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA):

  • Traumatisme / accidentări sportive – schimbări bruște de direcție, opriri și porniri rapide, aterizări incorecte, contact direct cu un alt jucător etc. Basketball, fotbal, handbal sunt sporturi cu risc crescut.

  • Mișcări pivotante forțate ale genunchiului – genunchiul rămâne fixat pe loc în timp ce partea de jos a piciorului se rotește.

  • Hiper-extensia genunchiului – întinderea exagerată a genunchiului dincolo de limita normală.

  • Contact direct asupra zonei genunchiului – lovituri, tamponări.

  • Instabilitate cronică a genunchiului datorită slăbiciunii ligamentare.

  • Diferențe anatomice – unii oameni se nasc cu o mobilitate mai mare a genunchiului.

  • Lipsa încălzirii musculare înaintea activității fizice intense.

  • Suprafețe de joc alunecoase care favorizează accidentările.

  • Oboseala musculară care duce la control deficitar al mișcărilor și instabilitate.

 

Factori de risc ce determina leziuni la ligamentele incrucisate ale genunchiului

Exista o serie de factori care pot creste riscul de ranire LIA, inclusiv:

    • Vârsta – riscul este mai mare la adolescenți și sportivi sub 25 de ani, deoarece ligamentele sunt mai sensibile.

    • Sexul – femeile prezintă un risc mai mare comparativ cu bărbații, din cauze anatomice și hormonale.

    • Laxitatea ligamentară – hipermobilitatea genunchiului crește solicitarea asupra LIA.

    • Deformări ale piciorului/genunchiului – genu varum/valgum, pronația excesivă pot tensiona anormal LIA.

    • Slăbiciune musculară – în special a mușchilor coapsei și gambei care stabilizează genunchiul.

    • Antecedente de leziuni – dacă LIA a mai fost lezat anterior, riscul recidivei este mai mare.

    • Sporturi de contact/pivotare – fotbal, handbal, baschet, schi.

    • Încălzire insuficientă înainte de efort.

    • Echipament sportiv necorespunzător sau deteriorat.

    • Greutate corporală crescută – suprasolicitare a genunchiului.

 

Unii dintre acești factori de risc pot fi corectați/controlați pentru a reduce șansele unei rupturi de LIA.

 

Complicatii

Câteva dintre cele mai frecvente complicații ale unei rupturi a ligamentului încrucișat anterior (LIA) pot fi:

  • Instabilitate cronică a genunchiului – fenomene repetitive de cedări/blocări ale genunchiului. Poate duce la leziuni secundare ale meniscului și cartilajului.

  • Leziuni asociate – de exemplu, rupturi ale meniscului, leziuni ale cartilajului articular sau contuzii osoase. Apar frecvent odată cu ruptura LIA.

  • Artroză precoce a genunchiului – pierderea progressivă a cartilajului, din cauza instabilității, cu apariția durerii și rigidității articulare.

  • Atrofie musculară – scăderea masei și forței musculare în coapsă și gambă, din cauza imobilizării prelungite și a nefolosirii.

  • Calcifierea ligamentului – depuneri de calciu în LIA rupt, care îngreunează vindecarea chiar și după operație.

  • Deficite proprioceptive – alterarea simțului de poziție a genunchiului, ceea ce duce la instabilitate.

  • Complicații post-operatorii – infecții, rupturi ale grefelor, anchiloze, tromboze venoase.

  • Imposibilitatea reluării activității sportive la nivelul anterior – din cauza instabilității reziduale.

Ruptura netratată corespunzător a LIA poate avea consecințe pe termen lung asupra funcționalității genunchiului. De aceea, o intervenție chirurgicală promptă și recuperarea sunt esențiale.

 

Preventie

 

Modalități prin care se poate preveni ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA):

  • Încălzirea adecvată înaintea activității fizice – crește elasticitatea ligamentelor și previne accidentările.

  • Introducerea treptată a efortului – evită suprasolicitarea bruscă a genunchiului.

  • Exerciții de consolidare a musculaturii coapsei, gambei și zonei core – asigură stabilitatea articulației.

  • Antrenament pentru controlul eficient al corpului și echilibrul dinamic.

  • Menținerea greutății corporale optime – reduce stresul asupra genunchilor.

  • Folosirea genuncherelor și feșelor de protecție la sporturile cu risc.

  • Respectarea tehnicii corecte la executarea elementelor de pivotare, sărituri etc.

  • Evitarea suprafețelor de joc / încălțămintei alunecoase.

  • Hidratare corespunzătoare pentru a menține elasticitatea ligamentelor.

  • Odihnă adecvată între antrenamente pentru a evita oboseala excesivă.

  • Verificarea periodică a stabilității genunchilor de către kinetoterapeut.

  • Corectarea deformărilor picioarelor sau genunchilor care tensionează LIA.

  • Renunțarea la sport în caz de durere sau instabilitate a genunchiului.

 

Ruptura LIA / LIP – Diagnostic

Diagnosticarea rupturii ligamentului încrucișat anterior (LIA) se bazează pe mai multe elemente:

  • Anamneza – se investighează mecanismul accidentării, momentul apariției simptomelor.

  • Examenul clinic – se evaluează mobilitatea, stabilitatea, punctele dureroase ale genunchiului. Manevre utile: testul „sertarului anterior”, testul Lachman.

  • Examenul laxității – se compară laxitatea genunchiului rupt cu cel sănătos.

Imagistica:

  • Radiografia – permite depistarea leziunilor osoase asociate.

  • Ecografia – identifică lichidul articular, rupturi parțiale.

  • RMN – cea mai precisă investigație, confirmă ruptura totală sau parțială a LIA.

  • Artroscopia – procedeul minim invaziv considerat standardul de aur, permite vizualizarea directă a LIA și a leziunilor asociate.

  • Teste biomecanice – analizează forțele care acționează asupra genunchiului în timpul mersului sau activităților.

Un diagnostic cert permite stabilirea tacticii optime de tratament pentru fiecare caz în parte. Specialiștii recomandă investigații aprofundate la orice suspiciune de lezare a LIA.

>>> Afla cat costa un RMN Genunchi !

 

Tratamentul rupturii de ligamente încrucișate anterioare (LIA)

 

Tratamentul rupturii ligamentului încrucișat anterior (LIA) constă de obicei în intervenția chirurgicală reconstructivă, urmată de un program extins de recuperare.

Intervenția chirurgicală implică de regulă:

  • Recoltarea unei grefe, fie din tendoanele proprii ale pacientului (semitendinos, tendon patelar), fie dintr-o bancă de țesuturi.

  • Realizarea tunelurilor în femur și tibie pentru trecerea grefei.

  • Fixarea grefei cu ajutorul dispozitivelor de ancorare (șuruburi interferențiale, plăcuțe etc).

  • Verificarea stabilității genunchiului după montarea grefei.

Recuperarea post-operatorie durează în jur de 6-9 luni și cuprinde:

  • Repaus relativ inițial și imobilizare cu atelă/orteză.

  • Ulterior kinetoterapie pentru redobândirea mobilității articulației.

  • Exerciții pentru întărirea musculaturii și antrenament proprioceptiv.

  • Suportarea progresivă a greutății corporale pe piciorul operat.

  • Reintroducerea treptată a activităților sportive.

Pentru o recuperare completă sunt necesare dedicare din partea pacientului și respectarea recomandărilor medicului. Prognosticul pe termen lung este favorabil în majoritatea cazurilor.

 

FAQs:

 

Intindere ligamente genunchi Simptome?

    • Durere: Durerea este un simptom frecvent al unei întinderi a ligamentelor genunchiului.

    • Umflături: În urma intinderii ligamentelor, genunchiul poate prezenta umflături sau edem.

    • Limitarea mișcării: Intinderea ligamentelor genunchiului poate afecta capacitatea de a îndoi sau de a întinde complet genunchiul.

    • Instabilitate: O întindere a ligamentelor genunchiului poate duce la o senzație de instabilitate sau slăbiciune în genunchi.

    • Zgomote: Uneori, intinderea ligamentelor poate fi însoțită de zgomote sau senzații ciudate în genunchi, cum ar fi scârțâitul sau clicurile în timpul mișcării.

 

Edem ligament incrucisat anterior – ce inseamna?

Edemul ligamentului încrucișat anterior (LIA) se referă la umflarea și inflamarea acestui ligament important al genunchiului.

Câteva precizări despre edemul LIA:

  • Apare de obicei după o ruptură parțială sau totală a ligamentului încrucișat anterior.

  • Poate implica atât corpul ligamentului cât și zonele de inserție pe femur și tibie.

  • Se manifestă prin durere, sensibilitate locală, impotență funcțională a genunchiului.

  • La palpare se poate evidenția tumefierea țesuturilor moi în zona LIA.

  • Poate fi însoțit de acumulare de lichid în articulația genunchiului (revărsat articular).

  • La ecografie și RMN se evidențiază îngroșarea LIA și modificările structurale din substanța ligamentului.

  • Netratat, poate agrava leziunea LIA prin ruperea completă a fibrelor distinse.

  • Impune imobilizare, antiinflamatoare, fizioterapie și repaus sportiv pentru a permite vindecarea.

  • Poate necesita intervenție chirurgicală dacă ligamentul este rupt în totalitate.

Deci, prezența edemului la nivelul LIA indică o suferință a acestui ligament și necesită evaluare aprofundată și tratament prompt pentru prevenirea instabilității genunchiului.

 

Ce inseamna ” intindere ligamente incrucisate genunchi ”  ?

Întinderea ligamentelor încrucișate ale genunchiului” se referă la o distensie a ligamentelor încrucișate anterior (LIA) și posterior (LIP) care asigură stabilitatea articulației genunchiului.

– Poate surveni în urma unui traumatism în zona genunchiului (entorsă, lovitură etc).

– Se manifestă prin durere acută în interiorul genunchiului, care crește la mobilizarea genunchiului.

– Genunchiul devine instabil, cu senzație de „cedare” la mers sau pivotare.

– Apar dificultăți în întinderea completă sau îndoirea genunchiului, din cauza durerii.

– La palpare se evidențiază sensibilitate de-a lungul LIA și LIP.

– Poate exista inflamație ușoară, fără hematom major.

Examenul RMN confirmă întinderea, fără ruptură completă a ligamentelor.

Tratamentul constă în repaus, gheață, bandaj compresiv, antiinflamatoare.

Recuperarea durează în medie 2-4 săptămâni, în funcție de severitate.

Evoluția este de obicei favorabilă, cu refacerea stabilității genunchiului.

Deci întinderea ligamentelor încrucișate genunchi reprezintă o distensie incompletă a acestora, mai puțin gravă decât o ruptură completă.

Cu tratament adecvat prognosticul este bun.

 

 

Cauze ale rupturii de ligament încrucișat posterior ?

Câteva dintre cele mai frecvente cauze care pot duce la o ruptură a ligamentului încrucișat posterior (LIP) pot fi:

  • Traumatisme la nivelul genunchiului – lovituri, accidentări sportive, entorse.

  • Mișcări bruște și extreme de hiperextensie a genunchiului – întinderea exagerată a articulației.

  • Accidente rutiere – impactul direct asupra tablierului de bord.

  • Căderi de la înălțime cu aterizare forțată pe picioare.

  • Contracția violentă a mușchilor gambei cu genunchiul întins complet.

  • Fracturi ale platoului tibial cu deplasarea fragmentelor osoase.

  • Leziuni combinate ale ligamentelor încrucișate și colaterale.

  • Slăbiciune ligamentară preexistentă care favorizează ruptura.

  • Contacte sportive cu torsionarea genunchiului.

  • Vârsta – adolescenții și tinerii activi sunt mai expuși.

  • Sexul – bărbații sunt mai frecvent afectați.

  • Excesul ponderal și solicitarea crescută a genunchilor.

  • Patologii degenerative ale genunchiului.

În majoritatea cazurilor, ruptura LIP survine în urma unor traumatisme majore la nivelul articulației genunchiului.

 

 

 

Surse:

https://medlineplus.gov/ency/article/001074.htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499848/

https://www.mountsinai.org/health-library/injury/anterior-cruciate-ligament-acl-injury

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/acl-injury-or-tear

https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases–conditions/anterior-cruciate-ligament-acl-injuries/

 

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

Trimite mesaj
1
Aveți nevoie de ajutor?
Buna ziua,
Cu ce informații vă putem ajuta?