Descopera tarifele Gastroenterologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Tarife Gastroenterologie

Daca ai nevoie de o programare Gastroenterologie, apelează-ne, iar noi te ajutăm cu restul .

0219967

Descopera tarifele Gastroenterologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Tarife Gastroenterologie

Daca ai nevoie de o programare Gastroenterologie, apelează-ne, iar noi te ajutăm cu restul .

0219967

Programare

Hepatita B Simptome

Iată principalele simptome ale hepatitei B:

• Oboseală și slăbiciune generală
• Febră, frisoane și dureri musculare
• Grețuri, vărsături și lipsa poftei de mâncare
• Durere abdominală.
• Urină închisă la culoare și scaune deschise la culoare
• Icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor)
• Erupții cutanate.

La copii, de obicei infecția este asimptomatică. La adulți, simptomele hepatitei B acute pot varia ca severitate de la ușoare până la fulminante.

În cazurile cronice, hepatita B nu prezintă de obicei simptome pentru o lungă perioadă. Pe măsură ce boala progresează pot apărea:

• Oboseală cronică
• Dureri articulare și musculare
• Sensibilitate abdominală
• Splenomegalie (mărire a splinei)
• Simptome de ciroză: icter, ascită, hemoragii digestive.

Unele persoane cu hepatită B cronică rămân asimptomatice ani sau chiar zeci de ani de zile, până când apar complicații majore precum ciroza sau carcinomul hepatocelular.

De aceea, depistarea precoce este esențială.

Cauze de hepatita B:

Infecția cu hepatita virala B este cauzată de virusul hepatitei B (VHB).

Principalele cauze ale hepatitei B sunt:

– Transmiterea virusului hepatitic B (VHB)

VHB se transmite cel mai frecvent prin:

• – Contactul cu sângele sau alte fluide corporale infectate (relații sexuale neprotejate, obiecte contaminate cu sânge)
• – De la mamă infectată la făt sau nou-născut
• – Proceduri medicale sau stomatologice cu echipament nesterilizat adecvat (seringi, ace etc.)
• – Tatuaje, piercing-uri sau manichiură/pedichiură cu instrumente nesterilizate
• – Utilizarea în comun a obiectelor de igienă personală precum lame de ras, periuțe de dinți.

Alți factori:

• – Consum excesiv de alcool – crește riscul de ciroză hepatică la persoanele cu hepatită cronică B
• – Infecție HIV/SIDA – accelerează evoluția spre ciroză hepatică
• – Diabet zaharat tip 2 – favorizează apariția complicațiilor hepatitei B
• – Sexul masculin – bărbații prezintă un risc mai mare de hepatită cronică B în urma infecției
• – Vârsta – riscul de cronicizare este mai mare la adulți comparativ cu copiii
• – Terapii imunosupresoare – pot reactiva o infecție latentă cu VHB
• – Predispozitia genetica – anumiți factori genetici cresc susceptibilitatea la infecția cu VHB.

Hepatita B : Complicatii 

Principalele complicații pe termen lung ale hepatitei cronice B includ:

• Ciroza hepatică – înlocuirea treptată a țesutului hepatic normal cu țesut cicatricial. Apare la aprox. 20% dintre cei cu hepatită cronică B. Poate duce la insuficiență hepatică.
• Carcinomul hepatocelular – forma cea mai frecventă de cancer hepatic, cu risc crescut de 10-100x la pacienții cu hepatită B cronică. Are o rată mică de supraviețuire de 5 ani.
• Insuficiența hepatică – funcția hepatică este sever afectată, necesitând transplant hepatic. Apare la pacienții cu ciroză avansată.
• Hipertensiunea portală – presiune crescută în vena portă din cauza cirozei, cauzând dilatarea vaselor, sângerări digestive, ascită.
• Ascita – acumulare anormală de lichid în abdomen din cauza presiunii portale crescute.
• Encefalopatia hepatică – disfuncție cerebrală progresivă cauzată de acumularea de toxine nemetabolizate de ficatul afectat.
• Hepatocarcinom multicentric – apariția simultană a mai multor noduli tumorali în ficat.
• Tromboza de venă portă – formarea cheagurilor de sânge în vena portă, ce pot bloca fluxul sangvin spre ficat.

Complicațiile hepatitei cronice B cresc semnificativ riscul de morbiditate și mortalitate. De aceea, depistarea, monitorizarea și tratamentul precoce sunt esențiale.

Diagnostic Hepatita B

Diagnosticul hepatitei B se bazează pe:

• Examen clinic – medicul evaluează semnele și simptomele pacientului.
• Teste serologice – se detectează în sânge markerii infecției cu virusul hepatitic B (VHB):
  – Antigenul HBs – indică infecție activă
  – Anticorpii anti-HBc IgM – prezenți în infecția acută recentă
  – Anticorpii anti-HBc IgG – rămân pozitivi toată viața după infecția cu VHB
  – Anticorpii anti-HBs – apar după infecție sau vaccinare
• –Teste biochimice – se evaluează funcția hepatică prin nivelul enzimelor hepatice ALT/AST.
• Hemoleucograma – poate indica un număr scăzut de trombocite în caz de ciroză.
• Imagistica – ecografia abdominală, CT, RMN evidențiază modificări structurale hepatice.
• Biopsie hepatică – recoltarea unei mostre mici de țesut hepatic pentru examinare microscopică. Indicată în anumite cazuri.
• Teste moleculare – PCR pentru detectarea și cuantificarea ADN-ului VHB.

În baza rezultatelor, medicul poate stabili prezența infecției active sau trecute cu VHB, severitatea bolii și necesitatea tratamentului antiviral.

Tratament Hepatita B

Tratamentul hepatitei B urmărește supresia replicării virusului hepatitic B (VHB) pentru a preveni progresia bolii spre ciroză sau carcinom hepatocelular. Principalele opțiuni terapeutice sunt:

• Interferon pegilat α-2a – stimulează sistemul imunitar să controleze infecția cu VHB. Se administrează injectabil timp de 4-6 luni.
• Analogi nucleozidici/nucleotidici – lamivudina, entecavir, tenofovir etc. Inhibă replicarea ADN-ului viral. Se administrează pe cale orală zilnic, de obicei pe termen nelimitat.
• Terapie combinată – interferon pegilat împreună cu analogi nucleozidici pentru potențarea efectului.

Obiectivele terapiei:

– Reducerea încărcăturii virale (nivel ADN-VHB) pentru limitarea lezării hepatice

– Seroconversia HBeAg pentru trecerea în stadiul inactiv al bolii

– Reducerea nivelului ALT/AST pentru normalizarea funcției hepatice

– Prevenirea complicațiilor – ciroză, carcinom hepatocelular etc.

Monitorizarea periodică este necesară pentru ajustarea schemei terapeutice în funcție de încărcătura virală.

Pacienții cu ciroză avansată pot necesita transplant hepatic.

Vaccinarea nou-născuților și profilaxia sunt esențiale pentru limitarea hepatitei B.

Prevenție in cazul hepatitei B

Principalele măsuri de prevenire a hepatitei B includ:

• Vaccinarea – Disponibil încă din 1982, vaccinul împotriva hepatitei B furnizează o protecție de peste 95% împotriva infecției. Este recomandată vaccinarea sugarilor, copiilor, adolescenților și adulților expuși unui risc crescut.
• IgHepato-B – Administrarea de imunoglobulină pentru protecția imediată post-expunere în caz de contact cu o sursă infectată.
• Precauții universale – Personalul medical trebuie să respecte măsurile de prevenire a transmiterii infecțiilor prin sânge (seringi, instrumentar, manevre invazive).
• Depistarea donatorilor de sânge – Analize obligatorii pentru AgHBs la donatorii de sânge, organe, țesuturi.
• Utilizarea prezervativului – Oferă protecție împotriva transmiterii pe cale sexuală a virusului.
• Testarea femeilor gravide – Identificarea infecției permite instituirea măsurilor de prevenție a transmiterii perinatale.
• Evitarea partajării obiectelor care pot fi contaminate cu sânge – ace, periuțe de dinți, aparate de bărbierit etc.
• Informare și educație privind riscurile și modalitățile de prevenție.

Prin combinarea vaccinării, depistării sistematice și respectarea normelor de igienă se poate limita semnificativ răspândirea virusului hepatitic B în populație.