Hepatita B
Ce este hepatita B?
Hepatita B este o infecție virală care afectează ficatul și este cauzată de virusul hepatitei B (VHB).
Principalele caracteristici ale hepatitei B:
- Se transmite prin contact cu sângele sau alte fluide contaminate de la o persoană infectată. Căile de transmitere sunt relațiile sexuale neprotejate, de la mamă la făt, expunerea la sânge (ex. în cazul consumatorilor de droguri injectabile), proceduri medicale cu echipament nesterilizat corespunzător.
- Poate determina inflamația acută a ficatului, dar și forme cronice cu potențial evolutiv spre ciroză hepatică și cancer hepatic.
- Aproximativ 90% dintre adulții sănătoși se vindecă spontant de infecția acută cu VHB, însă la 10% infecția devine cronică.
- Hepatita cronică B crește de zeci de ori riscul de carcinoma hepatocelular.
- Diagnosticul se pune prin evidențierea în sânge a antigenului HBs (marker al infecției active) și a anticorpilor anti-HBc de tip IgM (marker al infecției recente).
- Poate fi prevenită prin vaccinare. La persoanele infectate se aplică tratament antiviral pentru a preveni complicațiile.

Distributia hepatitei B la nivel mondial
Iată câteva statistici cheie privind prevalența globală a virusului hepatitic B (VHB):
Statistică | Număr/Procentaj |
---|---|
Persoane infectate vreodată cu VHB la nivel global | ~2 miliarde |
Noi infecții anuale cu VHB | ~1,5 milioane |
Persoane cu infecție cronică VHB | ~300 milioane |
Decese anuale cauzate de VHB și complicații | ~820.000 |
Regiuni cu povară disproporționată a VHB | Africa Subsahariană, Asia de Est |
Comentarii adiționale |
Merită menționat că aceste statistici este posibil să nu surprindă întreaga amploare a cazurilor de hepatită B, deoarece nu toate infecțiile pot fi raportate sau diagnosticate. Hepatita B reprezintă o amenințare semnificativă la adresa sănătății publice globale și este cauza principală a cancerului hepatic, a doua cauză de deces prin cancer la nivel mondial. Vaccinarea împotriva hepatitei B este crucială pentru prevenirea noilor infecții și reducerea poverii globale a acestei boli. |
Referințe: thelancet, pubmed, hepb.org, nature.com, pubmed central, cdc.gov.

Descopera tarifele Gastroenterologie pe care le oferim în clinicile noastre !
Daca ai nevoie de o programare Gastroenterologie, apelează-ne, iar noi te ajutăm cu restul .
Hepatita B Simptome
Iată principalele simptome ale hepatitei B:
- Oboseală și slăbiciune generală
- Febră, frisoane și dureri musculare
- Grețuri, vărsături și lipsa poftei de mâncare
- Durere abdominală.
- Urină închisă la culoare și scaune deschise la culoare
- Icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor)
- Erupții cutanate.
La copii, de obicei infecția este asimptomatică. La adulți, simptomele hepatitei B acute pot varia ca severitate de la ușoare până la fulminante.
În cazurile cronice, hepatita B nu prezintă de obicei simptome pentru o lungă perioadă. Pe măsură ce boala progresează pot apărea:
- Oboseală cronică
- Dureri articulare și musculare
- Sensibilitate abdominală
- Splenomegalie (mărire a splinei)
- Simptome de ciroză: icter, ascită, hemoragii digestive.
Unele persoane cu hepatită B cronică rămân asimptomatice ani sau chiar zeci de ani de zile, până când apar complicații majore precum ciroza sau carcinomul hepatocelular.
De aceea, depistarea precoce este esențială.

Cauze de hepatita B:
Infecția cu hepatita virala B este cauzată de virusul hepatitei B (VHB).
Principalele cauze ale hepatitei B sunt:
– Transmiterea virusului hepatitic B (VHB)
VHB se transmite cel mai frecvent prin:
- – Contactul cu sângele sau alte fluide corporale infectate (relații sexuale neprotejate, obiecte contaminate cu sânge)
- – De la mamă infectată la făt sau nou-născut
- – Proceduri medicale sau stomatologice cu echipament nesterilizat adecvat (seringi, ace etc.)
- – Tatuaje, piercing-uri sau manichiură/pedichiură cu instrumente nesterilizate
- – Utilizarea în comun a obiectelor de igienă personală precum lame de ras, periuțe de dinți.
Alți factori:
- – Consum excesiv de alcool – crește riscul de ciroză hepatică la persoanele cu hepatită cronică B
- – Infecție HIV/SIDA – accelerează evoluția spre ciroză hepatică
- – Diabet zaharat tip 2 – favorizează apariția complicațiilor hepatitei B
- – Sexul masculin – bărbații prezintă un risc mai mare de hepatită cronică B în urma infecției
- – Vârsta – riscul de cronicizare este mai mare la adulți comparativ cu copiii
- – Terapii imunosupresoare – pot reactiva o infecție latentă cu VHB
- – Predispozitia genetica – anumiți factori genetici cresc susceptibilitatea la infecția cu VHB.
Factori de risc în Hepatita B
Principalele grupuri cu risc crescut de infecție cu virusul hepatitei B (VHB) și de dezvoltare a hepatitei cronice B includ:
- Nou-născuții de la mame infectate cu hepatită B – pot contracta infecția în timpul nașterii sau alăptării
- Persoanele care își injectează droguri – prin partajarea echipamentului de injectare contaminat
- Medici, asistenti medicali, infirmiere – expuși accidental la sânge sau fluide corporale de la pacienți infectați
- Persoanele cu parteneri sexuali multipli, contacte sexuale neprotejate sau contacte homosexuale.
- Persoanele care locuiesc cu o persoană infectată cu hepatită B
- Persoanele infectate cu HIV, hepatită C sau alte boli cu transmitere sexuală
- Persoanele care călătoresc / locuiesc în zone cu prevalență crescută de hepatită B ( Asia-Pacific, Africa, Europa de Est ).
- Pacienții aflați în programe de dializă sau cu boli cronice de rinichi
- Persoanele care își fac tatuaje, piercing-uri sau manichiură/pedichiură în condiții neigienice
- Persoanele care au primit transfuzii de sânge sau produse din sânge înainte de 1992.
Cunoașterea factorilor de risc este esențială pentru identificarea grupurilor care ar beneficia cel mai mult de screening, vaccinare și alte măsuri preventive împotriva transmiterii hepatitei B.
Stadiile afectării ficatului
Ficatul poate fi afectat în mai multe stadii, de la leziuni ușoare și reversibile, până la afecțiuni grave ce pot duce la ciroză sau insuficiență hepatică:
Stadiul 1: Steatoză hepatică – acumulare de grăsimi în ficat, de obicei benignă și reversibilă. Apare în cazuri de consum excesiv de alcool, diabet zaharat etc.
Stadiul 2: Hepatită – inflamația ficatului cauzată de viruși, alcool, toxine. Poate fi acută sau cronică. Deteriorarea hepatică este reversibilă dacă se tratează cauza.
Stadiul 3: Fibroză – îngroșarea țesutului cicatricial care înlocuiește celulele hepatice moarte. Reduce funcția hepatică, dar poate fi oprită dacă se elimină factorii nocivi.
Stadiul 4: Ciroză compensată – țesutul cicatricial se extinde, ficatul își pierde structura normală. Funcția hepatică este afectată moderat, dar poate fi stabilizată prin tratament.
Stadiul 5: Ciroză decompensată – ficatul regenerativ este în mare parte înlocuit cu țesut fibros, cu insuficiență hepatică severă. Este necesară transplantul pentru supraviețuire.
Stadiul final: Carcinom hepatocelular – celulele ficatului devin canceroase, ducând la insuficiență hepatică și deces.
Detectarea precoce și tratarea cauzelor pot preveni evoluția spre stadiile avansate de afectare hepatică.
Hepatita B acuta vs. Hepatita B cronica
Iată principalele diferențe între hepatita B acută și cea cronică:
Hepatită B acută:
- Apare la scurt timp după infecția inițială cu virusul hepatitic B (VHB), de obicei 2-6 luni.
- Manifestările clinice sunt tipice oricărei infecții virale acute: febră, greață, vărsături, oboseală, dureri articulare, posibil icter.
- În majoritatea cazurilor adulților (>95%) boala este autolimitată și se vindecă complet în decurs de 1-3 luni.
- Anticorpii IgG anti-VHB apar în sânge ca marker al infecției recente.
- Nu produce leziuni hepatice permanente sau ciroză.
Hepatită B cronică:
- Apare atunci când infecția cu VHB persistă peste 6 luni.
- Deseori este asimptomatică ani de zile, dar produce leziuni hepatice lente, progresive.
- 10% din adulții care fac hepatita B acută dezvoltă boală cronică.
- La copii riscul de cronicizare este de până la 90%.
- Poate evolua spre ciroză, insuficiență hepatică sau carcinom hepatocelular.
- Se caracterizează prin prezența persistentă în sânge a antigenului HBs.
- Necesită tratament pe termen lung, ideal pe viață, pentru a preveni complicațiile.
Hepatita B : Complicatii
Principalele complicații pe termen lung ale hepatitei cronice B includ:
- Ciroza hepatică – înlocuirea treptată a țesutului hepatic normal cu țesut cicatricial. Apare la aprox. 20% dintre cei cu hepatită cronică B. Poate duce la insuficiență hepatică.
- Carcinomul hepatocelular – forma cea mai frecventă de cancer hepatic, cu risc crescut de 10-100x la pacienții cu hepatită B cronică. Are o rată mică de supraviețuire de 5 ani.
- Insuficiența hepatică – funcția hepatică este sever afectată, necesitând transplant hepatic. Apare la pacienții cu ciroză avansată.
- Hipertensiunea portală – presiune crescută în vena portă din cauza cirozei, cauzând dilatarea vaselor, sângerări digestive, ascită.
- Ascita – acumulare anormală de lichid în abdomen din cauza presiunii portale crescute.
- Encefalopatia hepatică – disfuncție cerebrală progresivă cauzată de acumularea de toxine nemetabolizate de ficatul afectat.
- Hepatocarcinom multicentric – apariția simultană a mai multor noduli tumorali în ficat.
- Tromboza de venă portă – formarea cheagurilor de sânge în vena portă, ce pot bloca fluxul sangvin spre ficat.
Complicațiile hepatitei cronice B cresc semnificativ riscul de morbiditate și mortalitate. De aceea, depistarea, monitorizarea și tratamentul precoce sunt esențiale.
Diagnostic Hepatita B
Diagnosticul hepatitei B se bazează pe:
- Examen clinic – medicul evaluează semnele și simptomele pacientului.
- Teste serologice – se detectează în sânge markerii infecției cu virusul hepatitic B (VHB):
– Antigenul HBs – indică infecție activă
– Anticorpii anti-HBc IgM – prezenți în infecția acută recentă
– Anticorpii anti-HBc IgG – rămân pozitivi toată viața după infecția cu VHB
– Anticorpii anti-HBs – apar după infecție sau vaccinare - –Teste biochimice – se evaluează funcția hepatică prin nivelul enzimelor hepatice ALT/AST.
- Hemoleucograma – poate indica un număr scăzut de trombocite în caz de ciroză.
- Imagistica – ecografia abdominală, CT, RMN evidențiază modificări structurale hepatice.
- Biopsie hepatică – recoltarea unei mostre mici de țesut hepatic pentru examinare microscopică. Indicată în anumite cazuri.
- Teste moleculare – PCR pentru detectarea și cuantificarea ADN-ului VHB.
În baza rezultatelor, medicul poate stabili prezența infecției active sau trecute cu VHB, severitatea bolii și necesitatea tratamentului antiviral.
Tratament Hepatita B
Tratamentul hepatitei B urmărește supresia replicării virusului hepatitic B (VHB) pentru a preveni progresia bolii spre ciroză sau carcinom hepatocelular. Principalele opțiuni terapeutice sunt:
- Interferon pegilat α-2a – stimulează sistemul imunitar să controleze infecția cu VHB. Se administrează injectabil timp de 4-6 luni.
- Analogi nucleozidici/nucleotidici – lamivudina, entecavir, tenofovir etc. Inhibă replicarea ADN-ului viral. Se administrează pe cale orală zilnic, de obicei pe termen nelimitat.
- Terapie combinată – interferon pegilat împreună cu analogi nucleozidici pentru potențarea efectului.
Obiectivele terapiei:
– Reducerea încărcăturii virale (nivel ADN-VHB) pentru limitarea lezării hepatice
– Seroconversia HBeAg pentru trecerea în stadiul inactiv al bolii
– Reducerea nivelului ALT/AST pentru normalizarea funcției hepatice
– Prevenirea complicațiilor – ciroză, carcinom hepatocelular etc.
Monitorizarea periodică este necesară pentru ajustarea schemei terapeutice în funcție de încărcătura virală.
Pacienții cu ciroză avansată pot necesita transplant hepatic.
Vaccinarea nou-născuților și profilaxia sunt esențiale pentru limitarea hepatitei B.
Prevenție in cazul hepatitei B
Principalele măsuri de prevenire a hepatitei B includ:
- Vaccinarea – Disponibil încă din 1982, vaccinul împotriva hepatitei B furnizează o protecție de peste 95% împotriva infecției. Este recomandată vaccinarea sugarilor, copiilor, adolescenților și adulților expuși unui risc crescut.
- IgHepato-B – Administrarea de imunoglobulină pentru protecția imediată post-expunere în caz de contact cu o sursă infectată.
- Precauții universale – Personalul medical trebuie să respecte măsurile de prevenire a transmiterii infecțiilor prin sânge (seringi, instrumentar, manevre invazive).
- Depistarea donatorilor de sânge – Analize obligatorii pentru AgHBs la donatorii de sânge, organe, țesuturi.
- Utilizarea prezervativului – Oferă protecție împotriva transmiterii pe cale sexuală a virusului.
- Testarea femeilor gravide – Identificarea infecției permite instituirea măsurilor de prevenție a transmiterii perinatale.
- Evitarea partajării obiectelor care pot fi contaminate cu sânge – ace, periuțe de dinți, aparate de bărbierit etc.
- Informare și educație privind riscurile și modalitățile de prevenție.
Prin combinarea vaccinării, depistării sistematice și respectarea normelor de igienă se poate limita semnificativ răspândirea virusului hepatitic B în populație.
Vezi: Investigatii RMN Gratuite
Prognostic
Factorii prognostici sunt indicatori care pot ajuta la predicția evoluției și rezultatului infecției cu virusul hepatitic B.
- – Vârsta la care apare infecția – copiii au un risc mai mare de evoluție cronică (până la 90%) comparativ cu adulții (5-10%).
- – Stadiul bolii – hepatita acută are de obicei un prognostic bun, cu vindecare spontană. Hepatita cronică prezintă risc de complicații.
- – Încărcătura virală (nivelul ADN-VHB) – cu cât este mai mare, cu atât există mai multe șanse de leziuni hepatice și progresie spre ciroză.
- – Co-infecția cu alti virusi hepatitici (A, C, D, HIV) – accelerează evoluția bolii.
- – Consumul de alcool – crește riscul de ciroză la cei cu hepatită cronică B.
- – Diabet zaharat necontrolat – agravează afecțiunea hepatică.
- – Răspunsul la tratamentul antiviral – supresia replicării virale îmbunătățește prognosticul.
- – Prezența cirozei: Ciroza este o boală hepatică în stadiu avansat care se poate dezvolta ca urmare a hepatitei cronice B. Este un factor prognostic important și este asociată cu rezultate nefavorabile [1][2][4][6].
- – Scorul Child-Pugh: Scorul Child-Pugh este o măsurare a funcției hepatice care ia în considerare mai mulți factori, incluzând nivelul de bilirubină, nivelul de albumină, timpul de protrombină și prezența ascitei și encefalopatiei. Un scor Child-Pugh crescut este asociat cu un prognostic nefavorabil [1].
- – Statusul antigenului HBe: Antigenul HBe este o proteină produsă de virusul hepatitic B. Pozitivitatea HBeAg este asociată cu replicare virală crescută și este un factor prognostic nefavorabil pentru hepatita cronică B [2][6].
- – Vârsta: Vârsta înaintată este asociată cu rezultate mai slabe în infecția cu virusul hepatitic B [3][6].
- – Nivelul de albumină: Niveluri scăzute de albumină sunt asociate cu un prognostic nefavorabil în hepatita B [6].
- – Nivelul alfa-fetoproteinei (AFP): Niveluri crescute de AFP sunt asociate cu un risc crescut de carcinom hepatocelular, o complicație gravă a hepatitei cronice B [6].
Este important de reținut că acești factori prognostici nu sunt definitivi și pot varia în funcție de individ și de stadiul infecției.
Depistarea și tratamentul precoce al hepatitei B pot îmbunătăți rezultatele și reduce riscul de complicații.
Vaccinarea împotriva hepatitei B este, de asemenea, foarte eficientă în prevenirea noilor infecții și reducerea poverii bolii [4][6].
Dacă se inițiază tratament și se respectă recomandările medicale, majoritatea pacienților cu hepatită B cronică au un prognostic favorabil pe termen lung.
Însă netratată, boala poate evolua spre ciroză sau carcinom hepatic cu prognostic sever.
Referinte:
[1] https://academic.oup.com/cid/article/36/8/979/449213
[2] https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/001650859291188A
[3] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3160571/
[4] https://www.news-medical.net/health/Hepatitis-B-Prognosis.aspx
[5] https://bmcgastroenterol.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12876-022-02239-4
[6] https://gut.bmj.com/content/54/11/1610
Hepatita A B C – DIFERENTE
Hepatitele A, B și C sunt toate forme de hepatită virală, dar sunt cauzate de virusuri diferite și au caracteristici distincte.
Iată principalele diferențe între hepatita A, B și C:
Hepatita A:
– Este cauzată de virusul hepatitic A (HAV).
– De obicei se contractează pe cale oro-fecală, deseori din cauza alimentelor sau apei contaminate.
– Tipic produce o boală acută care durează o perioadă scurtă (1-3 săptămâni).
– Simptomele pot include oboseală, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale, greață, icter și simptome de tip gripal.
– Infecția cu hepatita A nu duce la infecție cronică sau leziuni hepatice pe termen lung.
– Este disponibil un vaccin pentru prevenție, care este recomandat.
Hepatita B:
– Este cauzată de virusul hepatitic B (VHB).
– Se transmite prin contactul cu sânge, spermă sau alte fluide corporale infectate.
– Poate fi răspândită prin contact sexual, partajarea de ace sau instrumente pentru consum de droguri și de la mamă la făt în timpul nașterii.
– Poate cauza atât infecții acute, cât și cronice (in 5-10% din cazuri).
– Simptomele pot include oboseală, dureri abdominale, icter, urină închisă la culoare și simptome de tip gripal.
– Hepatita cronică B poate duce la probleme grave de sănătate precum leziuni hepatice, ciroză și cancer hepatic.
– Există un vaccin disponibil și recomandat pentru prevenție.
Hepatita C:
– Este cauzată de virusul hepatitic C (VHC).
– Se transmite în principal prin contactul cu sânge infectat, adesea prin partajarea de ace sau alte instrumente pentru consum de droguri.
– De asemenea, se poate transmite prin contact sexual, deși mai rar.
– Poate cauza atât infecții acute, cât și cronice (evoluează spre cronicitate în 60-80% din cazuri).
– Multe persoane cu hepatită C pot să nu prezinte simptome sau pot avea simptome ușoare de tip gripal.
– Hepatita cronică C poate duce la leziuni hepatice pe termen lung, ciroză și cancer hepatic.
– Nu există vaccin pentru hepatita C, dar sunt disponibile medicamente antivirale pentru tratament.
Este important de reținut că în timp ce hepatita A este tipic o infecție acută care se remite de la sine, hepatitele B și C pot deveni cronice și pot avea efecte pe termen lung asupra ficatului.
Există vaccinuri disponibile pentru hepatitele A și B, iar depistarea și tratamentul precoce sunt cruciale pentru managementul hepatitei C.
Surse:
https://www.cdc.gov/hepatitis/hbv/index.htm
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-b
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4246-hepatitis-b
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/hepatitis/hepatitis-b
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hepatitis-b/symptoms-causes/syc-20366802
photos credit: Image by brgfx on Freepik, .wikimedia commons, Image by brgfx on Freepik
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.