Mandibula Anatomie

Mandibula sau maxilarul inferior este unul dintre oasele craniului situat în partea inferioară a feței.

Principalii termeni anatomici în legătură cu mandibula sunt:

• Corpul mandibular – partea din față în formă de potcoavă care conține dinții mandibulari

• Ramurile mandibulare – două proeminențe verticale în partea posterioară care se articulează cu osul temporal

• Unghiul mandibulei – unghiul format de întâlnirea ramului cu corpul mandibular

• Apofiza coronoidă – o proeminență osoasă pe ramul superior care oferă inserție mușchilor temporal și maseter

• Apofiza condilară – proeminența de pe ramul mandibulei ce formează capul articular al mandibulei

• Incizura mandibulară – o crestătură pe ramul mandibulei unde se inseră mușchii pterigoid laterali și mediali

• Canalul mandibular – un canal în interiorul mandibulei care conține nervul alveolar inferior

• Foramen mentonier – orificiul de ieșire a nervilor și vaselor sangvine pe fața externă a mandibulei în zona bărbiei

• Procesul alveolar – o creastă pe corp ce conține alveolele dentare pentru implatarea rădăcinilor dinților

• Simfiza mentonieră – zona de îmbinare a celor două jumătăți ale mandibulei situată la nivelul bărbiei.

Mandibula are rol în mestecare, vorbire și mimica facială.

Se articulează cu osul temporal, formând articulația temporo-mandibulară.

Open this in UX Builder to add and edit content

CE SIMPTOME EXISTA IN LUXATIA DE MANDIBULA?

Iată principalele semne si simptome in luxatia de mandibula:

• Durere acută în zona articulației temporo-mandibulare și în mușchii masticatori, care se intensifică la mișcare

• Dificultăți în deschiderea gurii și limitarea mișcărilor mandibulei

• Devierea mandibulei către stânga sau dreapta, în funcție de partea afectată

• Dificultăți la vorbire, înghițire, mestecare

• Senzație de blocaj când încerci să închizi gura

• Imposibilitatea de a ocluziona dinții (să muști), din cauza poziției anormale a mandibulei

• Apariția unui gol între dinți la încercarea de a închide gura

• Salivare crescută

• În cazurile bilaterale poate apărea imposibilitatea completă de a închide gura.

• Uneori, zgomote la nivelul articulației (clicuri, pârâituri)

• Edem (umflare) în zona articulației temporo-mandibulare.

Așadar, durerea, dificultățile de mișcare ale mandibulei și devierea acesteia sunt principalele simptome care indică o posibilă luxatie.

CAUZE

Principalele cauze care pot duce la luxatia de mandibula sunt:

• Traumatisme – lovituri, tamponări, căderi, accidente rutiere etc. care afectează regiunea mandibulei

• Contracții musculare puternice și bruște, de exemplu în timpul unui acces de strănut, la un examen stomatologic, în timpul unui căscat prelungit

• Laxitate ligamentară crescută la nivelul articulațiilor temporo-mandibulare, întâlnită la unii oameni

• Boli care determină slăbiciune musculară (miastenia gravis, distrofii musculare), care predispun la luxatii

• Afecțiuni reumatismale precum poliartrita reumatoidă, care afectează țesuturile articulare

• Edentație (lipsa dinților) care modifică ocluzia și biomecanica articulației

• Anomalii de dezvoltare cranio-faciale care duc la laxitate articulară

• Antecedente de luxatii repetate ale mandibulei

• Deschiderea exagerată a gurii în timpul unor proceduri stomatologice

• Tumori în zona articulației temporo-mandibulare.

Cele mai frecvente mecanisme de producere sunt traumatismele și contracțiile musculare excesive.

Persoanele cu laxitate ligamentară crescută sau boli musculare/articulare prezintă risc mai mare.

TRATAMENTUL UNEI MANDIBULE LUXATE

Tratamentul luxatiei temporo-mandibulare depinde de cauza subiacentă.

Hipermobilitatea sau subluxația pot fi tratate prin injectarea de sânge autolog, agenți sclerozanți și capsulorafie.

Reducerea manuală a unei luxatii mandibulare este suficientă pentru luxatia acută.

Tratamentul in luxatia de mandibula constă în:

– Reducerea mandibulei – se efectuează de urgență de către medic pentru a repune mandibula în poziția anatomica normală. Se fac manevre manuale specifice aplicate strategic pe mandibulă. Adesea este necesară sedarea pacientului.

– Imobilizarea mandibulei – după reducere, se poate aplica o imobilizare maxilo-mandibulară timp de 7-10 zile pentru a limita mișcarea și a preveni reluxația. Se folosesc atele speciale.

– Medicație – antiinflamatoare nesteroidiene pentru calmarea durerii și a inflamației articulației (ex: ibuprofen, diclofenac). De asemenea, se pot prescrie miorelaxante muscularle ușoare.

– Repaus mandibular – se recomandă o dietă moale, evitarea mestecatului și a deschiderii exagerate a gurii timp de 1-2 săptămâni.

– Fizioterapie – după imobilizare, sunt indicate ședințe de fizioterapie pentru recuperarea mobilității mandibulei, tonifiere musculară, masaj.

– Control periodic la medic pentru a depista eventuale complicații sau semne de artroză precoce.

– În cazurile recurente, poate fi nevoie de intervenție chirurgicală pentru stabilizarea articulației temporo-mandibulare.

O schemă terapeutică promptă și completă este esențială pentru vindecarea luxatiei de mandibulă și prevenirea sechelelor.

Luxatia de Mandibula – Prognostic

Prognosticul luxatiei mandibulare izolate este bun, dar diferă în funcție de tipul de luxatie.

Luxatiile anterioare au un prognostic excelent, în timp ce cele laterale sunt asociate de cele mai multe ori cu fracturi și necesită reducere deschisă.

Complicațiile pe termen lung sunt rare în urma tratamentului adecvat al luxatiei acute.

Pentru a preveni luxatiile de mandibulă se recomandă folosirea unei protecții dentare, cască sau alt echipament de protecție pentru față în timpul sportului.

Dacă există antecedente de luxatii mandibulare, se recomandă evitarea deschiderii exagerate a gurii.