Prevalenta

• Conform unui studiu publicat în PubMed, incidența flutterului atrial în populația generală a fost de 88 de cazuri la 100.000 de persoane.

• Ratele de incidență au variat de la 5 cazuri la 100.000 la persoanele sub 50 de ani până la 587 de cazuri la 100.000 la subiecții cu vârsta peste 80 de ani.

• S-a constatat că flutterul atrial a fost de 2,5 ori mai frecvent la bărbați.

• Studiul a estimat că dacă aceste rezultate ar fi aplicabile întregii populații din SUA, ar exista aproximativ 200.000 de cazuri noi de flutter atrial, anual.

   

• Flutterul atrial este mai puțin frecvent decât Fibrilatia Atriala, dar ambele afecțiuni pot fi asociate cu riscul de accident vascular cerebral, iar utilizarea anticoagulantelor poate ajuta la reducerea acestor riscuri.

Descopera Serviciile de Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Prețuri

Daca ai nevoie de o programare la Cardiologie, o poți face usor la noi in site sau prin telefon !

0219967

Descopera tarifele Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi Tarife Cardiologie

0219967

Programare

Ecografie Cardiacă

Holter

Simptome Flutter Atrial

Iată principalele simptome ale flutterului atrial:

• – Palpitații (bătăi rapide sau neregulate ale inimii)
• – Durere în piept (angina)
• – Respirație rapidă, dificultăți de respirație
• – Amețeală, leșin
• – Oboseală, slăbiciune
• – Disconfort în gât, umăr, braț, spate
• – Transpirații reci, paloare
• – Anxietate, nervozitate
• – Tulburări de vedere
• – Confuzie
• – Sensibilitate redusă la efort
• – Lesinuri recurente.

Unele persoane cu flutter atrial nu prezintă simptome evidente.

De aceea este important ca flutterul atrial să fie diagnosticat printr-un EKG.

Dacă nu este tratat, flutterul atrial crește riscul de accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și alte complicații.

Flutter Atrial ecg, foto credit: Andrewmeyerson, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Factori de risc

Principali factori de risc pentru flutterul atrial:

• Vârsta înaintată – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă

• Sexul masculin

• Obezitatea

• Hipertensiunea arterială

• Bolile cardiace preexistente (boala cardiacă ischemică, insuficiența cardiacă congestivă, valvulopatii)

• Bolile pulmonare cronice

• Tiroidita autoimună

• Diabetul zaharat

• Apnee de somn

• Consum cronic de alcool

• Fumatul

• Stresul cronic

• Antecedente familiale de aritmii cardiace

• Chirurgia cardiacă anterioară

• Traumatismele toracice

• Anomaliile structurale cardiace congenitale

• Expunerea prelungită la poluare atmosferică

Gestionarea factorilor de risc modificabili este importantă pentru prevenția flutterului atrial.

Screening-ul și monitorizarea atentă sunt recomandate pentru persoanele cu multipli factori de risc.

Clasificarea flutterului atrial

Flutterul atrial poate fi clasificat în două categorii principale în funcție de localizarea circuitului electric anormal în atrii: tipic și atipic.

Flutter atrial tipic

• Cel mai frecvent tip de flutter atrial
• Circuitul electric anormal este localizat în atriul drept
• Utilizează istmul cavo-tricuspidian (CTI) ca parte esențială a circuitului
• Frecvența atrială este tipic 200-260 bpm
• Răspunsul ventricular este limitat de conducerea AV, de obicei 2:1 sau 3:1
• Tendonul Todaro, crista terminalis, vena cavă inferioară, inelul valvular tricuspid și orificiul sinusului coronarian delimitează circuitul
• Durata ciclului este de 200-260 ms, dar poate fluctua în funcție de tratamentele sau ablațiile anterioare, boli cardiace congenitale etc.
• De obicei se vindecă printr-o procedură scurtă de ablație cu cateter în ambulator

Flutter atrial atipic

• Circuit electric anormal diferit de cel tipic în atriul drept
• Necesită studii electrofiziologice și cartografiere pentru identificarea sursei aritmiei
• Tipuri: reintrare în buclă inferioară, flutter al fossei ovale, flutter al venei cave superioare, reintrare în buclă superioară
• Poate necesita proceduri mai lungi și complexe de ablație
• Management dificil, cu recurențe frecvente.

Deși flutterul atrial tipic și cel atipic au simptome similare, tratamentul optim diferă în funcție de tipul diagnosticat prin studii electrofiziologice.

Identificarea corectă a tipului de flutter atrial este esențială pentru un management eficient.

Diagnostic

Diagnosticul flutterului atrial se bazează pe:

• Anamneza și examenul fizic – pentru a identifica semne și simptome sugestive

• Electrocardiograma (ECG) – arată undele „sawtooth” caracteristice flutterului atrial, cu o frecvență atrială de aproximativ 300 bpm

• Monitorizarea Holter ( Holter EKG 24 de ore) – poate surprinde episoade de flutter atrial

• Ecocardiografia – evaluează structura și funcția cardiacă

• Analize din sange – pentru a verifica funcția tiroidiană și excluderea altor cauze

• Studii electrofiziologice – pentru cartografierea circuitelor electrice anomalice în cazurile complexe

• Screening genetic – poate identifica anomalii genetice care predispun la flutter atrial.

Diagnosticul diferențial include alte tulburări de ritm (fibrilația atrială, tahicardia supraventriculară) și cauze cardiace sau non-cardiace de palpitații.

Este important ca flutterul atrial să fie confirmat printr-un ECG pentru a se iniția tratamentul adecvat.

TRATAMENT Flutter Atrial

Principalele obiective ale tratamentului în cazul flutterului atrial sunt:

• Controlul simptomatologiei – ameliorarea simptomelor precum palpitațiile, durerea toracică, dispneea care afectează calitatea vieții.

• Controlul frecvenței ventriculare – menținerea unei frecvențe ventriculare în limite normale (60-100 bpm) pentru a preveni tahicardia și deteriorarea funcției cardiace.

• Restabilirea ritmului sinusal – convertirea flutterului atrial la ritm sinusal normal, fie medicamentos, electric sau prin ablație.

• Prevenția accidentelor vasculare cerebrale – prin anticoagulare pentru reducerea formării de cheaguri de sânge în atrii.

• Prevenirea tromboembolismului pulmonar – prin anticoagulante.

• Prevenirea cardiomiopatiei indusă de aritmie – prin controlul frecvenței ventriculare și restabilirea ritmului sinusal.

• Reducerea riscului de moarte subită cardiacă.

• Îmbunătățirea statusului cardiovascular general și a prognosticului pe termen lung.

• Prevenirea recurențelor și progresiei spre fibrilație atrială – prin managementul factorilor declanșatori.

• Creșterea calității vieții și capacității de efort.

Opțiuni de tratament pentru flutterul atrial:

• Medicamente antiaritmice – pentru controlul frecvenței ventriculare și/sau convertirea ritmului la sinus (ex: beta-blocante, blocante canale de calciu, amiodaronă).

• Controlul frecvenței ventriculare – utilizat la pacienții cu funcție ventriculară scăzută, cu medicamente precum beta-blocante, blocante canale de calciu.

• Cardioversia electrică – șocuri electrice sincronizate pentru a restabili ritmul sinusal. Poate fi efectuată sub sedare ușoară.

• Ablatia cu cateter – procedură minim invazivă pentru a izola/distruge țesutul care generează aritmia. Este foarte eficientă, cu succes pe termen lung (>90%).

• Anticoagulante orale – pentru prevenția accidentelor vasculare cerebrale prin reducerea riscului de formare a cheagurilor de sânge.

• Dispozitive electronice implantabile – pacemaker permanent dacă răspunsul la tratamentul medicamentos este inadecvat.

• Intervenții chirurgicale – rareori necesare. Pot include izolarea venelor pulmonare, ablația chirurgicală.

Alegerea tratamentului depinde de severitatea simptomelor, statusul funcției cardiace, prezența bolilor asociate și preferințele pacientului.

Managementul factorilor declanșatori este esențial pentru prevenirea recurențelor.

Medicamente pentru flutter atrial

Medicamentele antiaritmice joacă un rol important în managementul flutterului atrial. Iată o explicație mai detaliată:

• Beta-blocantele (ex: metoprolol, bisoprolol, carvedilol) încetinesc conducera impulsurilor electrice prin blocarea receptorilor beta-adrenergici, rezultând încetinirea frecvenței ventriculare.

• Blocantele canalelor de calciu (ex: verapamil, diltiazem) încetinesc influxul de calciu în celulele cardiace contractile, cu efect de încetinire a frecvenței ventriculare.

• Amiodarona este un antiaritmic multimodal care acționează prin blocarea canalelor de sodiu, potasiu și calciu. Poate fi utilizată atât pentru controlul frecvenței ventriculare cât și pentru conversia la ritm sinusal. Are însă mai multe reacții adverse decât beta-blocantele sau blocantele de calciu.

• Flecainida și propafenona blochează canalele de sodiu pentru a suprima conducerea anormală din atrii care cauzează flutterul.

• Sotalol are efect de blocare a receptorilor beta-adrenergici dar și de prelungire a repolarizării cardiace. Poate converti flutterul la ritm sinusal.

Alegerea agentului antiaritmic depinde de profilul de reacții adverse și comorbiditățile pacientului.

Scopul este încetinirea răspunsului ventricular pentru ameliorarea simptomatologiei sau/și restabilirea ritmului sinusal.

Anticoagulantele orale joacă un rol cheie în managementul flutterului atrial deoarece previn complicațiile tromboembolice:

• Anticoagulantele cum ar fi warfarina, apixaban, rivaroxaban, dabigatran reduc formarea de cheaguri în atrii prin inhibarea cascadei de coagulare.

• Deoarece în flutterul atrial sângele stagnează în atrii din cauza contracțiilor rapide, crește riscul de formare a cheagurilor.

• Aceste cheaguri pot migra din atrii către arterele cerebrale provocând accidente vasculare cerebrale, uneori fatale sau generatoare de dizabilități majore.

• Anticoagulantele reduc semnificativ acest risc, fiind indicate la majoritatea pacienților cu flutter atrial.

• Doza de anticoagulant este ajustată pentru a menține INR-ul (indicator al statusului de coagulare) în intervalul țintă.

• Anticoagulantele necesită monitorizare regulată a INR și evaluarea riscului de sângerare.

Prin urmare, anticoagularea eficientă este crucială în managementul flutterului atrial pentru prevenția accidentelor vasculare cerebrale și îmbunătățirea prognosticului.