Ce este osteomielita?

Osteomielita este o infecție a osului sau a măduvei osoase, de obicei cauzată de bacterii sau alte microorganisme. Această afecțiune poate afecta orice os, dar este mai frecventă în oasele lungi ale brațelor și picioarelor. 

Date Statistice

Tipuri de Osteomielită

Osteomielita este o infecție a osului sau a măduvei osoase, care poate fi cauzată de bacterii, fungi sau alte microorganisme. Există mai multe tipuri de osteomielită, care se diferențiază prin durata, severitatea și cauza infecției.

 Osteomielita Acută

Osteomielita acută este o formă de osteomielită care apare brusc și se caracterizează prin simptome severe, cum ar fi durere intensă, febră și inflamație la nivelul osului afectat. Aceasta este adesea cauzată de o infecție bacteriană care se răspândește la os prin sânge, deși poate fi, de asemenea, rezultatul unei răni deschise sau a unei intervenții chirurgicale.

 Osteomielita Subacută

Osteomielita subacută este o formă intermediară de osteomielită, care este mai puțin severă decât forma acută, dar mai persistentă. Simptomele pot include durere moderată, febră ușoară și inflamație. Osteomielita subacută poate fi cauzată de o infecție bacteriană sau fungică și poate apărea ca o complicație a unei infecții existente sau a unei intervenții chirurgicale.

 Osteomielita Cronică

Osteomielita cronică este o formă de osteomielită care persistă sau se repetă pe o perioadă lungă de timp. Aceasta poate fi rezultatul unei infecții care nu a fost complet tratată sau a unei afecțiuni care compromite sistemul imunitar al pacientului, cum ar fi diabetul sau HIV. Simptomele osteomielitei cronice pot varia în funcție de pacient și de cauza infecției, dar pot include durere persistentă, febră și inflamație.

Simptomele Osteomielitei

Simptomele osteomielitei pot varia în funcție de tipul și severitatea infecției.

 Simptome Generale

Simptomele generale ale osteomielitei pot include:

1. Durere: Durerea este un simptom comun al osteomielitei și poate varia în intensitate în funcție de tipul și severitatea infecției.
2. Febră și frisoane: Febră și frisoane pot apărea în cazul osteomielitei acute și subacute, indicând prezența unei infecții.
3. Inflamație și roșeață: Zona din jurul osului afectat poate deveni inflamată, roșie și caldă la atingere.
4. Umflarea și sensibilitatea: Osul afectat și țesuturile înconjurătoare pot deveni umflate și sensibile la atingere sau la mișcare.

 Simptome Specifice în Funcție de Tipul de Osteomielită

În funcție de tipul de osteomielită, pot apărea simptome specifice:

1. Osteomielita acută: Simptomele osteomielitei acute pot include durere intensă, febră mare, frisoane și inflamație severă la nivelul osului afectat.
2. Osteomielita subacută: Simptomele osteomielitei subacute pot fi mai puțin severe decât cele ale osteomielitei acute și pot include durere moderată, febră ușoară și inflamație.
3. Osteomielita cronică: Simptomele osteomielitei cronice pot varia în funcție de pacient și de cauza infecției, dar pot include durere persistentă, febră și inflamație. În cazuri severe, pot apărea și simptome sistemice, cum ar fi pierderea în greutate și oboseală.

Cauzele Osteomielitei

Osteomielita poate fi cauzată de diferite tipuri de microorganisme, inclusiv bacterii, fungi și, în cazuri rare, virusuri.

 Cauze Bacteriene

Cauza cea mai frecventă a osteomielitei este infecția bacteriană. Bacteriile pot ajunge la os prin diferite căi:

1. Hematogenă: Bacteriile pot ajunge la os prin sânge, de obicei dintr-o infecție în altă parte a corpului. Stafilococul auriu este cel mai frecvent agent patogen implicat în osteomielita hematogenă.
2. Contaminare directă: Osteomielita poate apărea și ca urmare a contaminării directe a osului, cum ar fi în cazul unei fracturi deschise, a unei intervenții chirurgicale sau a unei răni penetrante.
3. Extinderea unei infecții învecinate: Osteomielita poate fi cauzată de extinderea unei infecții învecinate, cum ar fi o infecție a pielii (celulită) sau a țesuturilor moi (abces).

 Cauze Fungice

Osteomielita fungică este mai rară decât osteomielita bacteriană și apare de obicei la persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum ar fi pacienții cu HIV, diabet sau cei care iau medicamente imunosupresoare. Când este cauzată de fungi, osteomielita poate fi rezultatul unei infecții hematogene sau a extinderii unei infecții învecinate. Candida și Aspergillus sunt exemple de fungi care pot provoca osteomielită.

 Cauze Virale

Osteomielita virală este extrem de rară și poate apărea în cazuri excepționale. Virusurile care pot provoca osteomielita includ virusul varicelo-zoster (care provoacă varicelă și zona zoster) și virusul herpes simplex. Osteomielita virală poate apărea la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau la cele care au avut o infecție virală recentă.

Factori de Risc pentru Osteomielită

Există factori de risc modificabili și nemodificabili care pot crește probabilitatea de a dezvolta osteomielită.

Factori de Risc Modificabili

1. Traumatisme și răni deschise: Fracturile deschise, rănile penetrante sau intervențiile chirurgicale pot crește riscul de osteomielită prin contaminarea directă a osului cu bacterii sau fungi.
2. Infecții învecinate: Infecțiile pielii, țesuturilor moi sau articulațiilor învecinate pot crește riscul de osteomielită prin extinderea infecției la os.
3. Diabetul zaharat: Persoanele cu diabet au un risc crescut de a dezvolta osteomielită, în special în cazul infecțiilor piciorului diabetic.
4. Utilizarea de dispozitive medicale implantabile: Dispozitivele medicale implantabile, cum ar fi protezele articulare, plăcile și șuruburile, pot crește riscul de osteomielită prin introducerea de bacterii în organism.

Factori de Risc Nemodificabili

1. Vârsta: Osteomielita poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la copii și la persoanele în vârstă.
2. Sistem imunitar slăbit: Persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum ar fi pacienții cu HIV, cei care iau medicamente imunosupresoare sau cei care suferă de boli cronice, au un risc crescut de a dezvolta osteomielită.
3. Predispoziția genetică: Anumite condiții genetice sau sindroame ereditare pot crește riscul de a dezvolta osteomielită.

Complicațiile Osteomielitei

Osteomielita poate provoca complicații fizice și psihologice, în funcție de severitatea infecției și de impactul asupra calității vieții pacientului.

 Complicații Fizice

1. Infecții recurente: Osteomielita poate fi dificil de tratat și, în unele cazuri, infecția poate reveni după tratament, necesitând terapie suplimentară.
2. Necroza osoasă: Osteomielita severă sau netratată poate duce la moartea țesutului osos (necroza osoasă), care poate necesita intervenții chirurgicale pentru a îndepărta țesutul mort și a repara osul afectat.
3. Deformări osoase și articulare: Osteomielita poate provoca deformări osoase și articulare, care pot afecta funcționarea normală a membrelor și pot duce la dizabilități pe termen lung.
4. Sepsis: În cazuri severe, infecția osoasă poate răspândi bacteriile în sânge, provocând sepsis, o infecție sistemică potențial fatală.

 Complicații Psihologice

1. Durere cronică: Osteomielita poate provoca dureri cronice, care pot afecta calitatea vieții și pot duce la anxietate și depresie.
2. Izolare socială: Persoanele cu osteomielită pot evita activitățile sociale sau interacțiunile cu alții din cauza durerii și a limitărilor funcționale asociate cu afecțiunea.
3. Anxietate și depresie: Durerea cronică, limitările funcționale și impactul asupra calității vieții pot duce la anxietate și depresie la persoanele cu osteomielită.

Diagnosticul Osteomielitei

Diagnosticul osteomielitei se bazează pe evaluarea clinică, teste de laborator și imagistica medicală.

Evaluarea Clinică

Evaluarea clinică implică discuția cu pacientul despre simptomele și istoricul medical, precum și examinarea fizică. Medicul va căuta semne de osteomielită, cum ar fi durerea, inflamația și roșeața la nivelul osului afectat.

Teste de Laborator

Testele de laborator pot ajuta la identificarea cauzelor și factorilor de risc pentru osteomielită. Acestea pot include:

1. Teste de sânge: Testele de sânge pot fi efectuate pentru a evalua nivelul de hemoglobină și a detecta anemia, care poate fi cauzată de sângerarea cronică a polipilor gastrici. Testele de sânge pot include, de asemenea, teste pentru a evalua răspunsul inflamator, cum ar fi viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) și proteina C-reactivă (CRP).
2. Culturi microbiologice: Culturile microbiologice, cum ar fi culturile de sânge, de țesut osos sau de lichid articular, pot fi efectuate pentru a identifica agentul patogen responsabil de infecție.

Imagistica Medicală

Imagistica medicală joacă un rol important în diagnosticul osteomielitei. Următoarele tehnici de imagistică pot fi utilizate pentru a evalua osul afectat și severitatea infecției:

1. Radiografia: Radiografia este o tehnică de imagistică non-invazivă care utilizează raze X pentru a crea imagini ale oaselor. Aceasta poate ajuta la identificarea modificărilor osoase asociate cu osteomielita, cum ar fi pierderea de densitate osoasă sau formarea de abcese osoase.
2. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): IRM este o tehnică de imagistică non-invazivă care utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale oaselor și țesuturilor înconjurătoare. Aceasta poate ajuta la identificarea infecției osoase și a abceselor în țesuturile moi înconjurătoare.
3. Tomografia computerizată (CT): Tomografia computerizată este o altă tehnică de imagistică care utilizează raze X pentru a crea imagini transversale ale oaselor și țesuturilor înconjurătoare. CT poate fi utilizat pentru a evalua severitatea osteomielitei și pentru a ghida biopsiile osoase sau drenajul abceselor.

Prevenirea Osteomielitei

Prevenirea osteomielitei implică abordarea factorilor de risc modificabili și educația pentru prevenire.

Modificarea Factorilor de Risc

1. Controlul diabetului: Menținerea unui control bun al glicemiei poate reduce riscul de infecții, inclusiv osteomielita.
2. Igienă bună: Practicarea unei igiene bune, inclusiv curățarea și îngrijirea corespunzătoare a rănilor și a tăieturilor, poate ajuta la prevenirea infecțiilor care pot duce la osteomielită.
3. Evitarea traumatismelor: Evitarea leziunilor care pot duce la fracturi deschise sau la răni penetrante poate reduce riscul de osteomielită.

Educația pentru Prevenire

Educația pentru prevenire implică învățarea și practicarea unor tehnici și comportamente care ajută la prevenirea osteomielitei. Aceasta poate include:

1. Înțelegerea factorilor de risc: Înțelegerea factorilor de risc pentru osteomielită poate ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut și la implementarea măsurilor preventive adecvate.
2. Recunoașterea simptomelor timpurii: Recunoașterea simptomelor timpurii ale osteomielitei, cum ar fi durerea osoasă, febra și inflamația, poate permite un diagnostic și un tratament precoce, prevenind complicațiile.
3. Adoptarea unui stil de viață sănătos: Adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, poate ajuta la întărirea sistemului imunitar și la prevenirea infecțiilor.

Tratamentul Osteomielitei

Tratamentul osteomielitei depinde de cauza, severitatea infecției și simptomele asociate. Tratamentul poate fi conservator, chirurgical sau poate implica reabilitare.

Tratament Conservator

Tratamentul conservator poate fi adecvat pentru osteomielita ușoară până la moderată și poate include:

1. Antibiotice: Antibioticele sunt utilizate pentru a trata infecțiile bacteriene și sunt adesea prescrise pentru o perioadă lungă de timp (4-6 săptămâni sau mai mult) pentru a asigura eradicarea completă a infecției. Antibioticele pot fi administrate oral, intravenos sau, în unele cazuri, direct în os.
2. Antifungice: Dacă osteomielita este cauzată de o infecție fungică, medicamentele antifungice pot fi prescrise pentru a trata infecția.
3. Medicamente pentru controlul durerii: Medicamentele pentru controlul durerii, cum ar fi analgezicele și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), pot fi utilizate pentru a controla durerea asociată cu osteomielita.

Tratament Chirurgical

Tratamentul chirurgical poate fi necesar pentru osteomielita severă, care provoacă complicații sau nu răspunde la tratamentul conservator. Acesta poate include:

1. Debridarea chirurgicală: Debridarea chirurgicală implică îndepărtarea țesutului osos și a țesuturilor moi infectate sau necrotice. Această procedură poate fi necesară pentru a elimina sursa infecției și a permite vindecarea osului.
2. Stabilizarea osoasă: În cazul în care osteomielita a provocat instabilitate sau deformare osoasă, poate fi necesară stabilizarea osoasă prin utilizarea de plăci, șuruburi sau tije.
3. Reconstrucția osoasă: Dacă o porțiune semnificativă de os a fost îndepărtată în timpul debridării, poate fi necesară reconstrucția osoasă prin utilizarea de grefe osoase sau substituenți osoși.

Reabilitarea

După tratamentul osteomielitei, pacienții pot necesita reabilitare pentru a îmbunătăți funcția și calitatea vieții. Reabilitarea poate include:

1. Terapie fizică: Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea forței, coordonării și echilibrului pacienților care prezintă deficite motorii.
2. Terapie ocupațională: Terapia ocupațională poate ajuta pacienții să își îmbunătățească abilitățile de îngrijire personală și să se adapteze la limitările funcționale.
3. Terapie de reeducare posturală: Terapia de reeducare posturală poate fi utilă pentru pacienții care prezintă probleme de postură ca urmare a osteomielitei.

Concluzie

Pacientii vor sa afle si despre : 

Ingrijirea pacientului cu osteomielita

Îngrijirea pacientului cu osteomielită include administrarea antibioticelor conform antibiogramei, imobilizarea zonei afectate, calmarea durerii, hidratarea, facilitarea igienei, schimbarea pansamentelor, monitorizarea inflamației și febrei.

Refacerea osului dupa osteomielita

Refacerea osoasă după osteomielită necesită debridarea țesuturilor infectate/necrotice, antibioticoterapie îndelungată, uneori intervenții reconstructive cu grefe osoase sau materiale osteoconductive pentru a restabili integritatea țesutului osos.

Tratament osteomielita

Tratamentul osteomielitei include antibioterapie intravenoasă țintită timp de minimum 6 săptămâni, imobilizarea și degreavarea zonei afectate, intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesuturilor necrozate dacă este necesar.

Infectie osoasa simptome

Simptomele infecției osoase sau osteomielitei includ durere locală intensă, tumefacție, sensibilitate, impotență funcțională, febră, frisoane, oboseală, uneori fistulizare cutanată cu eliminare de puroi.

Osteomielita picior

Osteomielita oaselor piciorului apare cel mai frecvent după traumatisme, ulcerații trofice, intervenții chirurgicale. Tratamentul este complex, putând necesita și amputații în cazurile severe cu distrucție osoasă avansată.

Disclaimer:

• Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;
• Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
• Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
• Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
• Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

Surse  [1][2]  [3]  [4]  [5]  [6] 

Sarindam7 at the English Wikipedia, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons