Gastroenterologie

Stenoza Pilorica

Ce este Stenoza Pilorica?

Stenoza pilorică este o îngroșare sau  îngustare a pilorului, care reprezinta portiunea mai distala a stomacului. Această problemă se indentifica de obicei la nou-născuți iar denumirea completa si corecta a afecțiunii este stenoza pilorică hipertrofică.  In mod normal, pilorul se contracta (se inchide) atunci cand alimentele trebuie digerate in stomac, si se relaxeaza (se deschide) atunci cand acesteia trebuie se treaca in intestinul subtire.

Hipertrofia pilorica înseamnă îngroșarea zonei, situatie care determina ingustarea caii de trecere a alimentelor si a lichidelor (Astfel incat acestea nu se mai pot deplasa din stomac in intestin). Stenoza pilorică provoacă vărsături cu  și poate duce la deshidratare si dificultati in luarea in greutate a bebelusului.

Simptomele stenozei pillorice

Simptomele încep când bebelușii au în jur de 2 până la 8 săptămâni. Sugarii cu stenoză pilorică pot mânca bine, dar au următoarele simptome:

  • Vărsături după hrănire. Bebelușul poate vomita cu forță, ejectand laptele matern sau laptele praf la câțiva metri distanță (vărsături in jet). Vărsăturile pot fi ușoare la început și devin treptat mai severe pe măsură ce orificiul pilorului se îngustează. Vărsăturile pot conține uneori sânge.
  • Foame persistentă. Bebelușii care au stenoză pilorică doresc adesea să mănânce imediat după vărsături.
  • Contractii ale stomacului. Este posibil să observați contracții sub formă de undă (peristalsis) care se onduleaza la nivelul abdomenului superior al bebelușului, la scurt timp după hrănire, dar înainte de a vărsă. Acest lucru este cauzat de mușchii stomacului care încearcă să forțeze alimentele prin pilorul îngustat.
  • Bebelușul tău ar putea plânge fără lacrimi sau să devină letargic. S-ar putea să vă treziți să schimbați mai puține scutece umede sau care nu sunt atât de umede pe cât vă așteptați.
  • Modificări ale mișcărilor intestinale. Deoarece stenoza pilorică împiedică alimentele să ajungă în intestine, copiii cu această afecțiune pot fi constipați.
  • Probleme de greutate. Stenoza pilorică poate împiedica copilul să se îngrașeze și, uneori, poate provoca pierderea în greutate.
  • Dureri abdominale
  • Majoritatea bebelușilor par altfel sănătoși. Este posibil ca părinții să nu observe că ceva nu este în regulă până când bebelușii sunt foarte deshidratați sau subnutriți. De asemenea, bebelușii pot începe să facă icter, lucru care se observa la nivelul tegumentelor si sclerelor acestora.

Cauze de Stenoza Pilorica:

De obice ingroșarea pilorului la bebelusi incepe în săptămânile de după naștere iar simptomele stenozei pilorice încep când copilul are aproximativ 2 până la 8 săptămâni. Insa, poate dura până la 5 luni pentru ca simptomele să devină evidente. Aceasta afectiune apare la 3 din 1.000 de copii născuți. Este cea mai frecventă patologie care necesită intervenții chirurgicale la sugari.

Dacă observați simptome, discutați cu medicul dumneavoastră. Cel mai bine este să tratați problema înainte ca bebelușul să devină deshidratat și subnutrit.

În cazuri rare, copiii mai mari pot avea o obstrucție pilorică – ceva care blochează trecerea la nivelul pilorului. De obicei, un ulcer peptic este cauza la acesti pacienti. Sau poate că un copil are o tulburare rară, cum ar fi gastroenterita eozinofilica, situatie in care se inflamează mucoasa de la nivelul stomacului.

Factori de risc pentru stenoza pilorica

  • Sexul copilului: bebelușii de sex masculin sunt expuși unui risc mai mare. Este mai puțin probabil la fetițe.
  • Rasa: Se întâmplă mai des la copiii caucazieni.
  • Istoric familial de stenoză pilorică: Aproximativ 15% dintre sugarii cu stenoză pilorică au antecedente familiale. Contează și părintele care a avut afecțiunea înainte. Riscul unui copil este de trei ori mai mare dacă mama a avut stenoză pilorică, comparativ cu situatia in care tatal a avut.
  • Fumatul: bebelușii ale căror mame au fumat în timpul sarcinii prezintă un risc mai mare.
  • Antibiotice: Unii bebeluși care au avut nevoie de antibiotice la scurt timp după naștere pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta stenoza pilorica. Copiii ale căror mame au luat anumite antibiotice la sfârșitul sarcinii pot avea, de asemenea, un risc mai mare.
  • Unele studii asupra bebelușilor care consumă lapte praf arată un risc crescut de stenoză pilorică. Dar rămâne neclar dacă riscul este unul real.

Stenoza Pilorica – Complicatii

Stenoza pilorică poate duce la:
  • Eșecul de a crește și de a se dezvolta.
  • Deshidratare. Vărsăturile frecvente pot provoca deshidratare și un dezechilibru mineral (electrolitic). Electroliții ajută la reglarea multor funcții vitale.
  • Iritație de stomac. Vărsăturile repetate pot irita stomacul bebelușului și pot provoca sângerări ușoare.
  • Icter. Rareori, o substanță secretată de ficat (bilirubina) se poate acumula, provocând o decolorare gălbuie a pielii și a ochilor.

Diagnosticul Stenozei Pilorice

  • Analize de sange.Testele de sânge pot dezvălui niveluri crescute de globule albe din sânge și alți factori care pot indica faptul că corpul dumneavoastră se luptă cu o infecție. Dacă osteomielita este cauzată de o infecție în sânge, testele pot arăta care microbi sunt de vină.
    Niciun test de sânge nu poate spune medicului dumneavoastră dacă aveți sau nu osteomielita. Cu toate acestea, testele de sânge pot oferi indicii pentru a vă ajuta medicul să decidă ce teste și proceduri suplimentare aveți nevoie.
  • Teste imagistice.Razele X pot dezvălui deteriorarea osului. Cu toate acestea, este posibil ca deteriorarea să nu fie vizibilă până când osteomielita nu este prezentă timp de câteva săptămâni. Teste imagistice mai detaliate pot fi necesare dacă osteomielita dumneavoastră s-a dezvoltat mai recent. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Folosind unde radio și un câmp magnetic puternic, scanările RMN pot produce imagini excepțional de detaliate ale oaselor și ale țesuturilor moi care le înconjoară.
    Tomografia computerizată (CT). O scanare CT combină imagini cu raze X luate din mai multe unghiuri diferite, creând vederi detaliate în secțiune transversală ale structurilor interne ale unei persoane.
  • Biopsie osoasa
    O biopsie osoasă poate dezvălui ce tip de germen v-a infectat osul. Cunoașterea tipului de germen îi permite medicului dumneavoastră să aleagă un antibiotic care funcționează deosebit de bine pentru
    acel tip de infecție. O biopsie deschisă necesită anestezie și intervenție chirurgicală pentru a accesa osul. În unele situații, un chirurg introduce un ac lung prin piele și în os pentru a face o biopsie. Această procedură
    necesită anestezice locale pentru a amorți zona în care este introdus acul. Raze X sau alte scanări imagistice pot fi folosite pentru ghidare.

Tratamentul Stenozei Pilorice

Este necesară o intervenție chirurgicală pentru a trata stenoza pilorică. Procedura (piloromiotomia) este adesea programată în aceeași zi cu diagnosticul. Dacă bebelușul dumneavoastră este deshidratat sau are un dezechilibru electrolitic, el sau ea va fi înlocuit cu lichid înainte de operație.
 
În piloromiotomie, chirurgul taie numai prin stratul exterior al mușchiului pilor îngroșat, permițând căptușelii interioare să iasă. Aceasta deschide un canal pentru trecerea alimentelor către intestinul subțire.
 
Piloromiotomia se face adesea folosind intervenții chirurgicale minim invazive. Un instrument de vizualizare subțire (laparoscop) este introdus printr-o mică incizie lângă buricul copilului. Recuperarea după o procedură laparoscopică este de obicei mai rapidă decât recuperarea după o intervenție chirurgicală tradițională, iar procedura lasă o cicatrice mai mică.
 
Dupa operatie:
 
Copilului dumneavoastră s-ar putea să i se administreze lichide intravenos timp de câteva ore. Puteți începe să vă hrăniți bebelușul din nou în decurs de 12 până la 24 de ore.
Copilul dumneavoastră ar putea dori să se hrănească mai des.
Unele vărsături pot continua câteva zile.
Complicațiile potențiale ale intervenției chirurgicale pentru stenoza pilorică includ sângerarea și infecția. Cu toate acestea, complicațiile nu sunt comune, iar rezultatele intervenției chirurgicale sunt în general excelente.