Open this in UX Builder to add and edit content

Cauze – Factori de risc pentru fractura de picior

Principalele cauze și factori de risc pentru fracturile de picior sunt:

• Traumatisme prin accidente – cele mai frecvente, precum accidente rutiere, căderi de la înălțime.

• Traumatisme la sport – fracturi prin răsuciri, lovituri, supraîncărcare.

• Osteoporoza – scăderea densității osoase crește riscul de fracturi. Este mai frecventă la femei după menopauză.

• Boli care afectează oasele – osteoartrita, cancer osos, osteogeneza imperfectă.

• Vârsta – oasele devin mai fragile pe măsura înaintării în vârstă. Vârstnicii sunt mai predispuși.

• Supraponderalitatea – greutatea corporală crescută pune presiune suplimentară pe oase.

• Activități cu impact crescut – alergatul, săriturile, anumite sporturi.

• Vitamina D scăzută și calciu inadecvat – afectează densitatea minerală osoasă.

• Consum de alcool, fumat – pot afecta sănătatea oaselor.

• Medicație – unele tratamente cu corticosteroizi cresc riscul de fractură.

• Antecedente de fractură – o fractură anterioară crește riscul unei noi fracturi.

Prin urmare, combinația de factori sistemici și traumatisme locale favorizează apariția fracturilor de picior. Identificarea și corectarea factorilor de risc ajută la prevenire.

Fractura de Picior – Complicații 

Principalele complicații ale fracturilor de picior sunt:

• Consolidare vicioasă – oasele se sudează într-o poziție anormală, cu deformarea piciorului

• Pseudoartroză – fractura nu se consolidează corect și apare o articulație falsă la acest nivel

• Necroza avasculară – moare o porțiune de os din cauza compromiterii vascularizației

• Infecție osoasă (osteomielită) – infecția fracturii netratată care se extinde la nivelul osului

• Leziuni ale vaselor sanguine și nervilor – pot apărea în zona fracturii deschise

• Sindrom de compartiment – creșterea presiunii în fascia musculară blochează circulația

• Embolie grăsoasa – fragmentele osoase eliberează grăsimi în sânge, cauzând embolii

• Rigiditate articulară – pierderea mobilității normale a articulațiilor gleznei

• Amputație – uneori necesară – în caz de leziuni vasculare grave ce compromit viabilitatea piciorului

• Durere cronică – persistența durerii după vindecarea fracturii

Complicațiile pot fi prevenite sau minimizate printr-un tratament prompt și corect efectuat. Monitorizarea atentă în timpul recuperării este esențială.

Diagnosticul in fractura de picior

Diagnosticarea fracturilor de picior implică următoarele:

• Anamneza – se obțin informații despre mecanismul traumei, locația durerii, momentul producerii fracturii.

• Examen fizic – se inspectează deformări, edem, echimoze, se palpează locul dureros, se testează mobilitatea și sensibilitatea.

• Radiografii – reprezintă standardul de aur în diagnostic, permit vizualizarea directă a liniei de fractură și evaluarea deplasării fragmentelor osoase. Se fac proiecții standard (antero-posterioare și laterale).

• CT – recomandat în fracturi cominutive sau supracondiliene, oferă imagini detaliate 3D a fragmentelor osoase.

• RMN – util pentru evidențierea leziunilor de părți moi adiacente fracturii (tendon, ligament, nerv).

• Analize de sânge – pot identifica anemie post-traumatică, electroliți perturbati, proteina C reactivă crescută.

• Ecografie doppler vascular – depistează leziuni vasculare asociate fracturilor deschise sau deplasate.

• Consulturi interdisciplinare – uneori sunt necesare evaluări de către ortoped, chirurg vascular, neurochirurg, radiolog etc.

Diagnosticul cert permite clasificarea fracturii, stabilirea gravității și ghidarea tratamentului specific fiecărui pacient.

Tratament fractura de picior

Tratamentul poate include:

• Imobilizare – fie cu ghips, fie cu atelă (orteză). Menține alinierea osoasă și previne mișcarea în timpul vindecării.

• Repaus – repaus la pat și evitarea sprijinului pe piciorul fracturat pentru a favoriza vindecarea. Se pot folosi cârje, cadru de mers, fotoliu rulant.

• Medicație – analgezice pentru durere (ex. paracetamol, antiinflamatoare nesteroidiene), uneori bifosfonați pentru consolidarea fracturii.

• Reducere închisă – manipularea externă a fragmentelor pentru realiniere, în cazul fracturilor deplasate. Se face sub anestezie.

• Reducere deschisă și osteosinteză – intervenție chirurgicală pentru realinierea și fixarea fragmentelor cu plăci, șuruburi, broșe sau tije metalice.

• Pansamentul plăgilor – în cazul fracturilor deschise.

• Fizioterapie – kinetoterapie pentru recuperarea mobilității articulațiilor gleznei și piciorului după scoaterea imobilizării.

• Monitorizare radiologică – radiografii periodice pentru evaluarea consolidării fracturii.

Vindecarea durează în medie 6-12 săptămâni în funcție de tipul fracturii. Respectarea indicațiilor medicului este importantă.