Puncte Cheie:

Descopera tarifele RMN pe care le oferim în clinicile noastre !

Vezi pret RMN 1.5 Tesla / 3 Tesla

Daca ai nevoie de o programare RMN, o poți face usor la noi pe site sau prin telefon !

0219967

RMN cu Substanță de Contrast

RMN Mamar ( Sân )

Ce este RMN ?

Prevalenta Sclerozei Multiple

Iată ce știm despre prevalența sclerozei multiple (SM), conform mai multor studii si surse reputate:

“Picătură cu picătură, fir cu fir, Claudia își țese viața în fiecare zi, în pofida tuturor provocărilor. Are doar 34 de ani, dar de aproape un deceniu luptă cu una dintre cele mai enigmatice boli: scleroza multiplă.

În fiecare dimineață se trezește nedumerită dacă va putea merge normal sau dacă picioarele îi vor juca feste. Uneori mâinile refuză să țină strâns obiectele. Are spasme, dureri și oboseală cronică.

Dar Claudia nu se lasă învinsă. Zâmbește, își îmbracă ghetele și pornește hotărâtă în lumea largă…”

Aceasta nu este doar povestea Claudiei, ci a peste 2,5 milioane de oameni diagnosticați cu scleroză multiplă la nivel global.

O boală complexă, cu o multitudine de simptome, care afectează mai ales adulții tineri. O afecțiune progresivă, imprevizibilă, fără leac.

Dar și o luptă continuă pentru normalitate și speranță.

În paginile următoare, vă invit să descoperim împreună tainele și provocările vietii cu scleroză multiplă.

Clasificarea sclerozei multiple

În funcție de caracteristicile de evoluție ale bolii, scleroza multiplă poate fi clasificată în următoarele subtipuri clinice principale:

1. Scleroza multiplă recidivant-remisivă (SMRR)

– Cel mai frecvent subtip, întâlnit în aproximativ 85% din cazuri

– Caracterizată prin episoade acute de exacerbare a simptomelor (recăderi), urmate de perioade de remisiune cu ameliorarea simptomelor

– Evoluează cu recidive și remisiuni luni sau ani de-a rândul

2. Scleroza multiplă secundar progresivă (SMSP)

– Apare la persoane care au avut inițial SMRR

– Are o evoluție progresivă, cu acumularea lentă de dizabilități neurologice

– Episoadele acute de recădere devin mai puțin evidente

3. Scleroza multiplă primar progresivă (SMPP)

– Circa 10-15% din cazuri

– Simptomele neurologice se agravează lent, fără episoade acute de recădere-remisiune

– Evoluția bolii este progresivă încă de la debut

Această clasificare ajută la orientarea prognosticului, alegerea tratamentului și monitorizarea evoluției pe termen lung.

Scleroza Multipla Simptome :

Iată câteva dintre cele mai frecvente simptome ale sclerozei multiple:

• Oboseală cronică și epuizare – unul dintre cele mai comune simptome
• Tulburări de vedere – vedere încețoșată, dublă, pierderea acuității vizuale
• Probleme de echilibru și coordonare – instabilitate, mers șovăitor, tremurat
• Amorțeli și furnicături în diferite părți ale corpului
• Slăbiciune musculară, spasme musculare, rigiditate musculară
• Probleme la vorbire – vorbire scandată, înceată, disartrie
• Probleme cognitive – dificultăți de concentrare, memorie, rezolvarea problemelor
• Depresie și modificări ale dispoziției
• Dureri neuropatice – senzații de arsură, înțepături, amorțeală
• Dificultăți la mers pe distanțe lungi
• Probleme cu funcțiile vezicale și intestinale
• Sensibilitate crescută la căldură care declanșează simptomele.

Evoluția bolii și simptomele pot varia semnificativ de la o persoană la alta. Discutarea simptomelor cu un medic specialist este esențială pentru un diagnostic corect și tratament adecvat.

Scleroza Multipla Cauze :

Cauzele exacte care duc la apariția sclerozei multiple nu sunt pe deplin elucidate, dar se consideră că boala apare din interacțiunea mai multor factori:

• Factori genetici – anumite gene predispun la SM, boala având o componentă ereditară. Riscul este mai mare dacă există antecedente familiale.
• Factori imunologici – se presupune că sistemul imunitar atacă în mod anormal tecile de mielină care protejează fibrele nervoase.
• Factori de mediu – expunerea la anumiți factori de mediu ar putea declanșa boala la persoane predispuse genetic. Printre potențialii factori de mediu incriminați se numără virusurile Epstein-Barr și Herpes de tip 6, deficitul de vitamina D, fumatul.
• Factori hormonali – femeile sunt afectate de boală de 2-3 ori mai frecvent decât bărbații, ceea ce sugerează o posibilă influență hormonală.

Deși mecanismele exacte de producere a SM rămân neelucidate, se consideră că este vorba despre o combinație complexă de predispoziție genetică și expunere la factorii de mediu declanșatori la un moment dat, care perturbă sistemul imunitar. Cercetările continuă pentru a înțelege mai bine originea acestei boli autoimune.

Factori de risc pentru scleroza multipla

Principalele categorii de factori de risc pentru scleroza multiplă includ:

• Vârsta – SM apare cel mai frecvent la adulții tineri între 20 și 40 de ani.
• Sexul – femeile prezintă un risc de 2-3 ori mai mare decât bărbații.
• Predispozitia genetica – riscul este mai mare dacă există rude de gradul 1 sau 2 care suferă de SM.
• Mediul – trăitul în zonele temperate în copilărie crește riscul. Expunerea la virusul Epstein-Barr mărește și ea riscul.
• Obezitatea în adolescență – crește riscul la femei.
• Deficitul de vitamina D – poate crește susceptibilitatea.
• Fumatul – fumătorii prezintă un risc ușor crescut.
• Stresul psihologic – ar putea influența debutul bolii.
• Expunerea la radiații ionizante – doze mari pot crește ușor riscul.
• Anumite infecții – infectarea cu virusul Epstein-Barr este asociată cu un risc crescut.
• Anumite vaccinuri – nu au fost demonstrate legături cu vaccinurile uzuale.

Dintre acești factori de risc, cei necontrolabili sunt vârsta, sexul și genetica. Restul factorilor pot fi modificați sau evitați pentru reducerea riscului de îmbolnăvire.

Complicatii

Iată câteva dintre cele mai frecvente complicații care pot apărea în scleroza multiplă:

• Dificultăți de mers și necesitatea utilizării dispozitivelor ajutătoare – baston, cadru, scaun rulant – datorită slăbiciunii musculare și lipsei de coordonare.
• Probleme de vorbire și înghițire care pot duce la înec, pneumonii aspirationale.
• Probleme cu funcțiile vezicale și intestinale – incontinență, constipație, diaree.
• Infecții recurente ale tractului urinar și respirator.
• Oboseală cronică severă și epuizare.
• Tulburări cognitive care pot interfera cu activitățile zilnice și munca.
• Depresie, izolare socială.
• Dureri neuropatice cronice, spasme și crampe musculare.
• Tulburări de vedere până la pierderea completă a vederii.
• Paralizii și pierderea sensibilității în anumite zone ale corpului.
• Modificări ale funcțiilor vegetative – tulburări de ritm cardiac, hipotensiune.
• Escare, dermatită perianală.
• Epilepsie.

Complicațiile pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților cu scleroză multiplă. Este importantă monitorizarea medicală atentă și tratamentul precoce al complicațiilor.

RMN cerebral – plan axial – leziuni scleroza multipla – foto credit Article authors: Alice Favaretto, Davide Poggiali, Andrea Lazzarotto, Giuseppe Rolma, Francesco Causin, Paolo Gallo, CC BY 4.0, via Wikimedia Commons

Scleroza Multipla Diagnostic

Diagnosticarea sclerozei multiple se bazează pe mai multe elemente:

– Anamneza amănunțită – se analizează simptomele prezente, momentul debutului, evoluția în timp.

– Examenul neurologic – pot fi evidențiate semne precum reflex osteotendinos diminuat/abolit, parestezii, ataxie, diplopie etc.

– RMN cerebral și

– RMN a măduvei spinării – evidențiază leziunile demielinizante (zonele de distrugere a mielinei). Acestea apar ca zone hiperintense în secvențele T2.

– Analize de sânge – pot exclude alte cauze posibile.Se caută prezența benzilor oligoclonale, anticorpilor specifici. Modificări: creșterea imunoglobulinei G în LCR, prezența benzilor oligoclonale.

– Testarea lichidului cefalorahidian – pleiocitoza (creșterea numărului de celule, în special limfocite) și hiperproteinorahia susțin diagnosticul de SM.

– Potențiale evocate -evaluează viteza de propagare a influxului nervos de-a lungul căilor optice, auditive, senzitive. Încetinirea conducerii susține diagnosticul.

– Examen oftalmologic – poate evidenția paloarea papilei optice sau neurită optică retrobulbară.

– Teste urodinamice – evaluează funcția vezicală care poate fi afectată.

– Teste cognitive – pot evidenția modificările cognitive asociate SM.

– Excluderea altor afecțiuni neurologice cu simptome similare.

Criteriile clinice și paraclinice stabilite în 2017 (criteriile McDonald) permit un diagnostic timpuriu și precis în majoritatea cazurilor.

Totuși, debutul insidios și simptomele nespecifice pot îngreuna uneori stabilirea unui diagnostic cert.

Monitorizarea în timp este necesară.

Investigații RMN GRATUITE pentru cele 7 tipuri de „Monitorizări” pentru pacienții asigurați.

RMN GRATUIT

Investigații pentru cele 7 tipuri de „Monitorizări” pentru pacienții asigurați.

Află mai multe informații

Scleroza multipla: Tratament

Nu există un tratament curativ pentru scleroza multiplă, însă există mai multe opțiuni terapeutice care ajută la gestionarea simptomelor, încetinirea evoluției bolii și prevenirea recăderilor:

– Medicamente imunomodulatoare – interferon beta, glatiramer, teriflunomida etc. Scad frecvența și severitatea recăderilor.

– Corticoizi în puls-terapie – se administrează în recăderile acute pentru reducerea inflamației.

– Medicamente imunosupresoare – natalizumab, fingolimod, ocrelizumab etc. Reduc activitatea sistemului imunitar.

– Simptome specifice – antispastice pentru spasticitate, antidepresive, medicamente pentru oboseală sau dureri.

– Fizioterapie – ajută la menținerea mobilității, flexibilității și Reduce spasticitatea.

– Terapie ocupațională – învață strategii de compensare a dizabilităților.

– Logopedie – ameliorează tulburările de vorbire.

– Consiliere psihologică – pentru depășirea aspectelor emoționale.

– Modificarea stilului de viață – odihnă, sport, dieta.

Tratamentul este individualizat în funcție de forma de boală, simptomele predominante și comorbidități.

Abordarea multidisciplinară îmbunătățește calitatea vieții pacienților.

Prognosticul în scleroza multiplă

Prognosticul pe termen scurt și lung în scleroza multiplă este influențat de o serie de factori:

– Vârsta de debut – debutul la o vârstă tânără este asociat cu un prognostic mai bun.

– Sexul – femeile au în general un prognostic mai bun.

– Tipul de debut – debutul cu simptome senzitive prezice un prognostic mai bun comparativ cu un debut motor.

– Numărul și severitatea recăderilor timpurii – un număr mai mare de recăderi în primii ani sugerează o evoluție mai activă.

– Răspunsul la tratamentele modificatoare de boală – un răspuns bun la tratament este un indicator favorabil.

– Progresia dizabilității – acumularea treptată de dizabilități neurologice este un semn nefavorabil.

În ceea ce privește speranța de viață, studiile arată că aceasta poate fi redusă cu 5-10 ani comparativ cu populația generală.

Cu toate acestea, persoanele cu forme ușoare de SM pot avea o durată normală de viață.