Dezvoltat în secolul al XIX-lea de către Adolphe Quetelet, acest raport simplu între greutate și înălțimea la pătrat a devenit un instrument de screening recunoscut la nivel global pentru clasificarea indivizilor în categoriile: subponderal, normoponderal, supraponderal și obezitate.

Criticile crescânde ale IMC evidențiază limitările sale în surprinderea nuanțelor individuale de sănătate, în special în ceea ce privește compoziția corporală, distribuția grăsimii și variabilitatea etnică.

Istoric

Formula calcul IMC:

IMC = greutate(kg) / înălțime(m)2​

nu provine din cercetarea medicală, ci din activitatea polimatului belgian Adolphe Quetelet, care a încercat să definească „omul mediu" prin analiza statistică a caracteristicilor fizice umane.

Indicele Quetelet, redenumit ulterior IMC în 1972 de către Ancel Keys, a fost inițial un instrument pentru studierea tendințelor populaționale mai degrabă decât a sănătății individuale.

Acest context istoric explică de ce IMC prioritizează simplitatea în detrimentul preciziei biologice—o alegere de proiectare care stă acum la baza multor critici aduse utilizării sale clinice.

În ciuda simplității sale matematice, dependența IMC de datele de înălțime/greutate auto-raportate sau măsurate clinic introduce inexactități minore, în special la populațiile cu retenție de lichide sau edem.

Categorii IMC și Stratificarea Riscului pentru Sănătate

Clasificări Standard pentru Adulți

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și CDC definesc 4 categorii principale de IMC pentru adulți:

1. Subponderal: IMC < 18,5 kg/m², asociat cu malnutriție și sisteme imunitare compromise. Riscul mortalității crește exponențial sub 17 kg/m².
2. Normponderal: IMC 18,5-24,9 kg/m², asociat cu cel mai scăzut risc de boli cardiovasculare și durată de viață optimă.
3. Supraponderal: IMC 25,0-29,9 kg/m², marcând riscuri moderate pentru diabet și hipertensiune, deși unele subgrupe (în special vârstnicii) pot prezenta un „paradox al obezității" cu rate de mortalitate reduse.
4. Obezitate: IMC ≥ 30,0 kg/m², subdivizat în Gradul I (30,0-34,9), Gradul II (35,0-39,9), și Gradul III/Obezitate morbidă (≥40,0). Fiecare treaptă corespunde unei creșteri aproximative de 30% a riscului de mortalitate prematură.

IMC la copii este evaluat folosind percentilele specifice vârstei și sexului, cu sub percentila 5 indicând subponderalitate, peste percentila 85 supraponderalitate și peste percentila 95 obezitate.

Măsurarea Adipozității dincolo de IMC

Metode Antropometrice Complementare

Indicatorii distribuției grăsimii depășesc adesea IMC pentru predicția riscurilor. Raportul talie-șold >0,90 (bărbați) sau >0,85 (femei) indică obezitate androidă, un predictor mai puternic al infarctului miocardic decât IMC.

Analiza Avansată a Compoziției Corporale

Absorbțiometria duală cu raze X (DEXA) și analiza bioimpedanței electrice (BIA) cuantifică distribuția grăsimii/mușchilor, dar rămân nepractice pentru studiile populaționale din cauza costurilor și a cerințelor tehnice.

Biomarkerii emergenți - raporturile leptină/adiponectină - ar putea eventual completa măsurătorile antropometrice

Alternative Propuse

Indicele de Rotunjime Corporală (BRI - Body Roundness Index), care încorporează circumferința taliei și înălțimea, arată o corelație superioară cu procentul de grăsime corporală în studiile preliminare.

Alții propun Un Indice de Formă Corporală (ABSI - Body Shape Index), care ajustează IMC pentru circumferința taliei și riscul de mortalitate.

Cu toate acestea, nicio alternativă nu egalează încă simplitatea IMC pentru screening-ul în masă.

.

Concluzie

IMC rămâne un instrument valoros, dar imperfect.

Forța sa constă în identificarea tendințelor la nivel de populație și declanșarea evaluărilor individualizate, nu în diagnosticarea stărilor de sănătate.

Clinicienii trebuie să contextualizeze IMC în cadrul unor date biometrice, sociale și metabolice mai ample pentru a evita capcanele reducționiste.

Până atunci, IMC va persista ca un punct de plecare—nu un punct final—în înțelegerea sănătății legate de greutate.

Tabel masă corporală

Aceasta este greutatea corporală recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) bazată pe valorile IMC pentru adulți.

Este utilizată atât pentru bărbați, cât și pentru femei, cu vârsta de 20 de ani sau mai mare.

Riscuri asociate cu supraponderalitatea

A fi supraponderal crește riscul unui număr de afecțiuni grave.

• Hipertensiune arterială.
• Niveluri mai ridicate de colesterol LDL ("colesterol rău"), niveluri mai scăzute de colesterol HDL și niveluri ridicate de trigliceride.
• Diabet de tip II.
• Boală coronariană.
• Accident vascular cerebral (AVC).
• Afecțiuni ale vezicii biliare.
• Osteoartrită.
• Apnee de somn și probleme respiratorii.
• Anumite tipuri de cancer (endometrial, de sân, de colon, renal, al vezicii biliare, hepatic).
• Calitate scăzută a vieții.
• Boli mentale - depresie, anxietate etc.
• Dureri și limitarea capacității de a efectua anumite activități fizice.
• În general, un risc crescut de mortalitate comparativ cu cei cu un IMC sănătos.

După cum se poate vedea din lista de mai sus, există numeroase consecințe negative, în unele cazuri fatale, care pot rezulta din supraponderalitate.

În general, orice persoană ar trebui să încerce să mențină un IMC sub 25 kg/m², dar în mod ideal ar trebui să consulte medicul pentru a determina dacă are nevoie să facă modificări ale stilului de viață pentru a fi mai sănătoasă.

Riscuri asociate cu subponderalitatea

A fi subponderal are propriile riscuri asociate, enumerate mai jos:

• Malnutriție, carențe de vitamine, anemie.
• Osteoporoză + risc mai mare de fracturi.
• Scădere a imunității.
• Întârzieri în creștere și dezvoltare, la copii și adolescenți.
• Posibile probleme reproductive pentru femei, din cauza dezechilibrelor hormonale ce pot perturba ciclul menstrual. Femeile subponderale au, de asemenea, o șansă mai mare de avort spontan în primul trimestru.
• Complicații potențiale ca rezultat al intervențiilor chirurgicale.
• În general, un risc crescut de mortalitate comparativ cu persoanele cu un IMC sănătos.

În unele cazuri, subponderalitatea poate fi un semn al unei afecțiuni subiacente (de ex. anorexie).

Tabel IMC copii și adolescenți, vârsta 2-19

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) recomandă următoarele categorii IMC pentru copii și adolescenți cu vârsta între 2 și 19 de ani.

Indicele IMC Relativ (BMI Prime)

Indicele IMC Relativ este raportul dintre IMC-ul măsurat al unei persoane și limita superioară a IMC-ului care este considerat "normal" de instituții precum OMS și CDC.

Deși poate diferi în unele țări, cum ar fi cele din Asia, această limită superioară, care va fi denumită IMC superior, este de 25 kg/m².

Formula Indicelui IMC Relativ este:

Indice IMC Relativ = IMC / 25

Deoarece Indicele IMC Relativ este un raport între două valori IMC, acesta este o valoare adimensională.

• O persoană care are un Indice IMC Relativ mai mic de 0,74 este clasificată ca subponderală;
• de la 0,74 la 1 este clasificată ca normală;
• mai mare de 1 este clasificată ca supraponderală;
• și mai mare de 1,2 este clasificată ca obeză.

Tabelul de mai jos arată clasificarea greutății unei persoane bazată pe Indicele IMC Relativ:

Indicele IMC Relativ ne permite să facem o evaluare rapidă a cât de mult diferă IMC-ul unei persoane de limita superioară a IMC-ului care este considerat normal.

De asemenea, permite comparații între grupuri de persoane care au limite superioare diferite ale IMC-ului.

Calcul indice masă corporală in funcție de varstă

[18] https://www.who.int/health-topics/obesity