ECOGRAFIE ABDOMEN + PELVIS

Pregatirea pacientului pt ecografia abdominala:

Pregătirea pacientului pentru ecografia abdominală poate varia în funcție de motivul pentru care se efectuează examinarea și de alte factori individuali. În general, pacientul poate fi rugat să respecte următoarele instrucțiuni pentru a se pregăti pentru examinare:

1. Bea multă apă înainte de examinare. De obicei, se recomandă pacientului să bea suficientă apă încât să se simtă plin înainte de examinare, deoarece apa ajută la clarificarea organelor din abdomen și face mai ușor pentru medic să obțină imagini relevante.
2. Nu mânca sau bea nimic altceva în afara apei înainte de examinare. De obicei, se recomandă pacientului să nu mănânce sau să bea nimic altceva în afara apei în timpul unei perioade de timp determinate înainte de examinare, deoarece mâncarea și alte lichide pot interfera cu imagini clare ale organelor din abdomen.
3. Pregătește-te pentru examinare. Pacientul poate fi rugat să se îmbrace cu haine confortabile care să permită accesul la zona abdominală și să îndepărteze orice obiecte metalice (cum ar fi brățări sau bijuterii)
4. Informează medicul despre orice medicamente sau suplimente pe care le iei. Este important să informezi medicul despre orice medicamente sau suplimente pe care le iei înainte de examinare, deoarece unele medicamente pot afecta rezultatele examinării sau pot fi necesare întreruperi temporare înainte de examinare.
5. Discutați cu medicul despre orice îngrijorări sau probleme de sănătate. Este important să discuți cu medicul tău despre orice îngrijorări sau probleme de sănătate pe care le ai înainte de examinare, inclusiv dacă ai boli de sânge sau dacă ești însărcinată. Acest lucru poate ajuta medicul să ia decizii adecvate cu privire la modul în care se desfășoară examinarea și cum să obțină cele mai bune rezultate posibile.
6. Urmează instrucțiunile medicului cu privire la orice alte pregătiri necesare. Medicul poate avea alte instrucțiuni specifice cu privire la modul în care te poți pregăti pentru examinarea ecografică abdominală, inclusiv cu privire la administrarea medicamentelor sau la limitarea activităților fizice înainte de examinare. Este important să urmezi aceste instrucțiuni pentru a te asigura că examinarea este cât mai eficientă și că obții cele mai bune rezultate posibile.

Ecografia abdominală este o procedură simplă, neiradianta și nedureroasă care poate oferi informații importante despre sănătatea organelor din abdomen. Urmând instrucțiunile medicului cu privire la modul în care te poți pregăti pentru examinare poate ajuta la asigurarea că examinarea este cât mai eficientă și că obții cele mai bune rezultate posibile.

Durata unei examinări ecografice abdominale poate varia în funcție de motivul pentru care se efectuează examinarea și de alte factori individuali. În general, o examinare ecografică abdominală poate dura între 15 si 30 de minute.

În timpul examinării, medicul va utiliza un transductor ecografic, care este o mică sondă aplicată pe pielea abdomenului, pentru a transmite și a primi unde sonore. Aceste unde sonore sunt apoi interpretate de calculator pentru a crea imagini ale organelor din abdomen.

Pacientul poate fi rugat să ia diferite poziții în timpul examinării pentru a permite medicului să obțină imagini clare ale organelor din abdomen din diferite unghiuri. Pacientul poate fi, de asemenea, rugat să ia o respirație adâncă și să țină respirația pentru o perioadă scurtă de timp în timpul examinării pentru a permite medicului să obțină imagini clare.

Examinarea este nedureroasă , neiradianta și nu necesită anestezie. Pacientul poate pleca acasă imediat după examinare. Medicul poate discuta rezultatele examinării cu pacientul imediat după examinare sau poate face o programare pentru o întâlnire ulterioară pentru a discuta rezultatele în detaliu. În unele cazuri, medicul poate face recomandări pentru alte teste sau tratamente în funcție de rezultatele examinării.

Este important să discuți cu medicul tău despre orice îngrijorări sau întrebări pe care le ai cu privire la examinarea ecografică abdominală. Medicul poate oferi mai multe informații despre modul în care se desfășoară examinarea, despre ce poate fi așteptat în timpul examinării și despre rezultatele examinării.

Afectiuni ale ficatului care se pot depista prin ecografie:

Există o serie de afectiuni ale ficatului care pot fi depistate prin ecografie, printre care se numără:

1. Abcesele hepatice: acestea sunt colecții de puroi în ficat și pot fi cauzate de infecții bacteriene sau parazitare. Abcesele hepatice pot fi detectate prin ecografia abdominala.
2. Alte afecțiuni: ecografia poate detecta și alte afecțiuni ale ficatului și ale cailor biliare, cum ar fi infiltrația grasă (depozite de grăsime în ficat), sindromul Budd-Chiari (obstrucția venelor hepatice), tesutul cicatricial, deformările structurale sau obstructia vaselor sanguine.
3. Calculii biliari: acestea sunt pietre care se pot forma în vezica biliară sau în căile biliare. Calculii biliari pot fi detectați prin ecografie prin evaluarea structurii și a poziției acestora.
4. Colecistită: aceasta este o afecțiune în care vezica biliară este inflamată. Inflamația vezicii biliare poate fi cauzată de obstrucția căilor biliare sau de calculii biliari. Ecografia poate detecta inflamația vezicii biliare prin evaluarea structurii și a dimensiunilor acesteia.
5. Ciroza hepatică: aceasta este o afecțiune cronică în care țesutul hepatic sănătos este înlocuit cu țesut cicatricial, ceea ce împiedică ficatul să își îndeplinească funcțiile normale. Ciroza hepatică poate fi cauzată de boli precum hepatita cronică, abuzul de alcool sau obezitatea.
6. Chisturile hepatice: sunt saci plini cu lichid care se pot forma în ficat. Chisturile hepatice de obicei nu prezintă simptome, sunt benigne, nu necesita tratament și pot fi detectate prin ecografie.
7. Colangiocarcinomul: aceasta este o tumora malignă care se formează în căile biliare. Colangiocarcinomul poate fi detectat prin ecografie prin măsurarea dimensiunilor țesutului tumoral și prin evaluarea structurii acestuia.
8. Fibroza hepatică: aceasta este o afecțiune în care țesutul hepatic normal este înlocuit cu țesut cicatricial, ceea ce poate duce la scăderea funcției ficatului. Fibroza hepatică poate fi cauzată de diverse afecțiuni, cum ar fi hepatita cronică, ciroza sau abuzul de alcool.
9. Hipertensiunea portală: aceasta este o afecțiune în care presiunea în vena portă (vena care transportă sânge de la intestin către ficat) este crescută. Hipertensiunea portală poate fi cauzată de ciroză hepatică, tumori ale ficatului sau obstrucția căilor biliare.
10. Hiperplazia hepatică: aceasta este o afecțiune în care celulele ficatului cresc în număr mai mult decât este normal. Hiperplazia hepatică poate fi cauzată de diverse afecțiuni, cum ar fi diabetul zaharat sau sindromul metabolic. Ecografia poate detecta hiperplazia hepatică prin măsurarea dimensiunilor ficatului și prin evaluarea texturii acestuia.
11. Hepatite: aceasta este o afecțiune în care ficatul este inflamat, ceea ce poate duce la leziuni ale acestuia. Inflamația ficatului poate fi cauzată de diverse factori, cum ar fi virusuri, medicamentele sau consumul excesiv de alcool. Ecografia poate detecta inflamația ficatului prin evaluarea texturii țesuturilor și prin măsurarea dimensiunilor ficatului.
12. Hemangiom hepatic: acesta este un tip de tumoare benignă care se formează din vasele sanguine ale ficatului. Hemangiomul hepatic poate fi detectat prin ecografie.
13. Hidatidoza hepatică: aceasta este o afecțiune parazitară în care se formează chisturi în ficat, în urma infectei cu Echinococcus. Hidatidoza hepatică poate fi detectată prin ecografie prin măsurarea dimensiunilor chisturilor și prin evaluarea texturii ficatului.
14. Hipervascularizarea hepatică: aceasta este o afecțiune în care vasele sanguine din ficat sunt mai dese și mai mari decât în mod normal. Hipervascularizarea hepatică poate fi cauzată de diverse afecțiuni, cum ar fi tumorile ficatului sau inflamația cronică a acestuia. Ecografia poate detecta hipervascularizarea hepatică prin evaluarea vaselor sanguine din ficat.
15. Hepatomegalia: aceasta este o afecțiune în care ficatul este mărit în dimensiune. Hepatomegalia poate fi cauzată de diverse afecțiuni, cum ar fi ciroza hepatică, hepatita cronică sau obezitatea. Ecografia poate detecta hepatomegalia prin măsurarea dimensiunilor ficatului și prin evaluarea structurii acestuia.
16. Insuficiența hepatică: aceasta este o afecțiune în care ficatul nu își poate îndeplini funcțiile normale, ceea ce poate duce la o serie de probleme de sănătate, cum ar fi scăderea capacității de a elimina toxinele din organism, scăderea producției de bilă și încetinirea proceselor de coagulare. Insuficiența hepatică poate fi cauzată de afecțiuni precum ciroza hepatică sau hepatita cronică.
17. Obstrucția căilor biliare: aceasta este o afecțiune în care fluxul bilei este împiedicat, ceea ce poate duce la probleme de sănătate grave. Obstrucția căilor biliare poate fi cauzată de calculii biliari, tumori ficatului sau țesutul cicatricial. Ecografia poate detecta obstrucția căilor biliare prin evaluarea structurii și a dimensiunilor acestora.
18. Steatohepatita non-alcoolică (NASH): aceasta este o afecțiune în care ficatul este afectat de excesul de grăsime, dar nu este cauzată de consumul de alcool. Steatohepatita non-alcoolică poate duce la inflamație și leziuni ale ficatului și poate fi cauzată de obezitate, diabet zaharat sau sindromul metabolic. Ecografia poate detecta steatohepatita non-alcoolică prin evaluarea texturii și a dimensiunilor ficatului.
19. Sindromul de hipertensiune portală: aceasta este o afecțiune în care presiunea în vena portă este crescută. Sindromul de hipertensiune portală poate fi cauzat de ciroza hepatică, tumori ficatului sau obstrucția căilor biliare și poate duce la sângerări din tractul gastrointestinal superior. Ecografia poate detecta sindromul de hipertensiune portală prin evaluarea vaselor sanguine din ficat și prin măsurarea presiunii în vena portă.
20. Steatoza hepatică (ficatul gras): aceasta este o afecțiune în care excesul de grăsime se acumulează în ficat, ceea ce poate duce la inflamație și lezarea celulelor hepatice. Steatoza hepatică poate fi cauzată de obezitate, diabet zaharat sau sindromul metabolic.
21. Tumorile ficatului: ecografia poate detecta tumori benigne sau maligne ale ficatului.

Este important de menționat că ecografia nu poate detecta toate afecțiunile ficatului și ale căilor biliare și, de obicei, este necesară o evaluare suplimentară pentru a obține un diagnostic complet.

Afectiuni renale depistate ecografic

Prin ecografie se poate detecta o varietate mare de afectiuni renale, inclusiv:

1. Abcesul renal: este o acumulare de puroi în rinichi, care poate fi cauzată de o infecție sau o altă afecțiune. Ecografia poate detecta acumularea de puroi în rinichi în cazul abcesului renal.
2. Amiloidoza renală: este o afecțiune în care proteine anormale se acumulează în rinichi, ceea ce poate duce la insuficiență renală. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul amiloidozei renale.
3. Anomaliile de dezvoltare renală: Anomaliile de dezvoltare renală sunt malformații ale rinichilor care pot apărea la naștere. Ecografia poate detecta anomaliile de dezvoltare renală.
4. Cancerul renal: este o boala care se dezvolta atunci când celulele din rinichi devin anormale , cresc și se multiplica intr un mod haotic. Cancerul renal poate fi detectat prin ecografie.
5. Glomerulonefrita: este o inflamatie a glomerulilor, care sunt filtrele rinichilor care ajută la eliminarea produselor de reziduu din sânge. Ecografia poate detecta semnele de inflamatie ale glomerulilor și modificări ale structurii rinichilor în cazul glomerulonefritei.
6. Glomeruloscleroza rapidă: este o afecțiune în care glomerulii (filtrul rinichilor) se îngroașă și se întăresc, ceea ce poate duce la insuficiență renală. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul glomerulosclerozei rapide.
7. Hidronefroza: este o dilatare a ureterului și a pelvisului renal, care poate fi cauzată de obstrucția ureterului sau de o problemă cu vezica urinară. Ecografia poate detecta dilatarea rinichiului și a ureterului.
8. Insuficiența renală: este o afecțiune în care rinichii nu mai funcționează eficient, ceea ce poate duce la acumularea de toxine în sânge. Ecografia poate detecta modificări ale structurii și dimensiunii rinichilor.
9. Malformațiile renale: Malformațiile renale sunt anomalii ale structurii rinichilor care pot apărea la naștere. Ecografia poate detecta malformațiile renale.
10. Maladia Fabry: este o afecțiune genetică rară care poate afecta rinichii. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul maladiei Fabry.
11. Nefropatiile ( hipertensiva, tubulointerstitiala, vasculitica, pielonefritica, diabetica, a medicației, ischemica, de transplant, polichistica, lupica etc. ) – denumire generică a bolilor de rinichi; – Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul nefropatiilor.
12. Nefrolitiaza, cunoscută și sub numele de piatra la rinichi, se poate detecta prin ecografie dacă piatra este mai mare de 2-3 mm.
13. Nefroangioscleroza: este o afecțiune în care se îngroașă pereții vaselor de sânge din rinichi, ceea ce poate duce la hipertensiune arterială și insuficiență renală. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor și ale vaselor de sânge în cazul nefroangiosclerozei.
14. Nefrita: este o inflamatie a rinichilor care poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv boli autoimune, infecții și medicamente. Ecografia poate detecta semnele de inflamatie și modificări ale structurii rinichilor.
15. Nefroza: este o afecțiune rară care poate afecta rinichii și poate duce la insuficiență renală. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul nefrozei.
16. Nefrocalcinoză: este o afecțiune în care se acumulează depozite de calciu în rinichi, ceea ce poate duce la formarea de pietre la rinichi. Ecografia poate detecta depozitele de calciu și pietrele la rinichi în cazul nefrocalcinozei.
17. Obstructia ureterului: este o blocare a ureterului, care este tubul care transportă urina de la rinichi la vezică. Ecografia poate detecta obstrucția ureterului și dilatarea rinichilor.
18. Polichistica renală: este o afecțiune genetică în care se formează cisturi multiple în rinichi, care pot duce la insuficiență renală. Ecografia poate detecta cisturile multiple în rinichi în cazul polichisticii renale.
19. Renal cell carcinoma: carcinomul cu celule renale este un tip de cancer ce se poate detecta prin ecografie dacă tumora este mai mare de 1-3cm.
20. Sclerodermia renală: este o afecțiune în care pielea și țesuturile subcutanate se îngroașă și se întăresc, ceea ce poate afecta rinichii. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul sclerodermiei renale.
21. Sindromul nefrotic: este o afecțiune care se caracterizează prin scăderea cantității de proteine din sânge, ceea ce poate duce la umflarea țesuturilor și a pielii. Ecografia poate detecta modificări ale structurii rinichilor în cazul sindromului nefrotice

Este important de menționat că ecografia nu este singura metodă de diagnosticare  și că un diagnostic final poate necesita alte teste, cum ar fi:

          analizele medicale din sânge și urina,

          tomografia computerizată (CT),

          rezonanta magnetica nucleara (iRM sau RMN) sau

          o biopsie renală.

Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre orice îngrijorări sau semne de afectiuni renale pe care le aveți.

Afectiuni ale pancreasului depistate ecografic

Există mai multe afectiuni ale pancreasului care pot fi depistate prin ecografie, printre care se numără:

1. Anomaliile vasculare ale pancreasului: sunt anomalii ale vaselor de sânge care irigă pancreasul, care pot duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
2. Adenomul pancreatic: este o tumoare benignă care se formează în pancreas. Deși nu sunt canceroase, pot crește în mărime și pot cauza probleme de digestie.
3. Afecțiuni congenitale ale pancreasului: acestea sunt afecțiuni care apar la naștere și pot include absența pancreasului sau o formare anormală a acestuia. Pot necesita tratament medical în cazul în care cauzează probleme de digestie sau diabet zaharat.
4. Cancerul pancreatic: este o formă agresivă de cancer care poate afecta pancreasul. Simptomele pot include dureri abdominale, scădere în greutate, diaree și jaunire a pielii.
5. Chisturi pancreatice: sunt saci plini cu lichid care se formează în pancreas. Pot fi simple sau complicate și pot necesita tratament dacă sunt mari sau dacă au un risc crescut de ruptură sau infecție.
6. Calcificări pancreatice: sunt depozite de calciu în pancreas care pot apărea din cauza inflamării cronice sau a altor afecțiuni. Pot fi semnul unei afecțiuni grave și necesită evaluare medicală.
7. Fibroza chistică: este o boală genetică care afectează multe organe, inclusiv pancreasul. Poate duce la blocarea ductelor pancreasului, ceea ce poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de infecții.
8. Hiperplazia nodulară foliculară: este o creștere anormală a țesutului glandular în pancreas, care poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
9. Hiperplazia ductală: este o creștere anormală a țesutului glandular în pancreas, care poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
10. Hiperplazia intraductală papilară: este o creștere anormală a țesutului glandular în interiorul ductelor pancreasului, care poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
11. Infiltrații grase ale pancreasului: sunt depozite anormale de grăsime în pancreas, care pot duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
12. Litiaza pancreatică: este formarea de pietre în canalul pancreatic, care poate duce la obstrucție și inflamare a organului. Simptomele pot include dureri abdominale severe, febră și vărsături.
13. Lipomatoza pancreatică: este o acumulare anormală de țesut gras în pancreas, care poate duce la obstrucție a ductelor și la probleme de digestie.
14. Lipozisul pancreatic: este o acumulare anormală de grăsime în pancreas, care poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
15. Metaplazia pancreatică: este o schimbare anormală a țesutului pancreatic, care poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
16. Noduli pancreatici: sunt creșteri anormale în pancreas, care pot fi benigne sau maligne. Pot necesita evaluare medicală pentru a determina natura lor.
17. Neoplasme ale pancreasului: sunt tumori care se formează în pancreas, care pot fi benigne sau maligne. Pot necesita tratament medical dacă sunt maligne sau dacă cauzează probleme de digestie.
18. Pancreatita acută: este o inflamare a pancreasului care poate fi cauzată de consumul excesiv de alcool, blocarea unui duct pancreatic sau leziuni la nivelul organului. Semnele includ dureri abdominale severe, febră, greata și vărsături.
19. Pancreatita cronică: este o inflamare persistentă a pancreasului care poate fi cauzată de consumul excesiv de alcool, afecțiuni autoimune sau obezitate. Simptomele pot include dureri abdominale, greață, scădere în greutate și diabet zaharat.
20. Pseudo-chistul pancreatic: este un sac plin cu lichid care se formează în pancreas, dar care nu are un strat de țesut care îl înconjoară. Acestea pot fi dureroase și pot crește în mărime, necesitând tratament medical.
21. Pancreasul divisum: este o anormalitate a pancreasului care apare atunci când ductul principal al pancreasului nu se dezvoltă complet. Acest lucru poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
22. Pancreasul ectopic: este o anomalie congenitală în care pancreasul se formează într-un loc anormal, cum ar fi în stomac sau în intestinul subțire. Acest lucru poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.
23. Pseudo-pancreatita: este o inflamare a pancreasului care apare în absența unei cauze aparente. Poate provoca simptome similare cu pancreatita acută, dar nu implică într-adevăr inflamarea pancreasului.
24. Sindromul Wirsung dilatat: este o dilatare anormală a ductului principal al pancreasului, care poate duce la probleme de digestie și la risc crescut de pancreatită.

Acestea sunt doar câteva dintre afectiunile care pot fi depistate prin ecografie la nivelul pancreasului. Este important să vă adresați medicului dumneavoastră dacă aveți simptome care vă fac să vă îngrijorați sau dacă aveți un risc crescut de afecțiuni ale pancreasului.

Afectiuni ale splinei depistate ecografic

1. Abcesul splenic: este o colecție purulentă (plină de puroi) în splină. Acest lucru poate fi cauzat de o infecție bacteriană sau de o afecțiune care afectează circulația sângelui în splină.
2. Anomaliile vasculare splenice: sunt dereglări ale circulației sângelui prin splină. Acestea pot fi cauzate de malformații congenitale sau de afecțiuni care afectează vasele de sânge ale splinei, cum ar fi tromboza sau embolia.
3. Chisturi splenice: Aceste formațiuni benigne pot apărea în splină datorită infecției sau inflamației.
4. Displazia splenică: este o afecțiune în care structura normală a splinei este perturbată. Aceasta poate fi cauzată de o afecțiune congenitală sau de o afecțiune care afectează dezvoltarea splinei.
5. Hemangiomul splenic: Aceasta este o tumoare benignă care se formează din vasele de sânge ale splinei.
6. Hipertrofia splinei: Splina poate deveni mărită din cauza unei infecții, a unei afecțiuni hematologice sau a unei boli inflamatorii cronice.
7. Infarctul splenic: Splina poate suferi un atac de cord (infarct) datorită obstrucției unei artere care irigă splina.
8. Insuficiența splenică: este o afecțiune în care splina nu mai funcționează normal. Aceasta poate fi cauzată de o serie de factori, cum ar fi leziuni, infecții sau afecțiuni hematologice. Insuficiența splenică poate duce la simptome cum ar fi anemia, trombocitopenia (scăderea numărului de trombocite) și infecții frecvente.
9. Laceratia splinei: Splina poate suferi o ruptura datorită unui traumatism abdominal sau a unei afecțiuni care provoacă fragilitatea splinei, cum ar fi leucemia sau anemia falciformă.
10. Splenomegalia: este o creștere patologică a splinei. Aceasta poate fi cauzată de o infecție, o afecțiune hematologică sau o boală inflamatorie cronică.
11. Splenită: este o inflamație a splinei. Cauzele pot include infecțiile, afecțiunile hematologice sau traumatismele.
12. Tromboza splenică: Tromboza splenică este o obstrucție a unei artere splenice datorată formării unui cheag de sânge. Aceasta poate duce la infarct splenic și poate pune viața în pericol.
13. Tumoră splenică: Splina poate dezvolta tumori benigne sau maligne.
14. Vasculită splenică: este o inflamație a vaselor de sânge ale splinei. Aceasta poate fi cauzată de o afecțiune autoimună, cum ar fi lupusul, sau de o altă boală care afectează vaselor de sânge.

Ecografia poate ajuta la detectarea acestor și altor afectiuni ale splinei prin evaluarea dimensiunii, formei și structurii splinei și prin observarea semnelor de inflamație, leziuni sau tumori. Totuși, pentru a confirma diagnosticul și a stabili un plan de tratament adecvat, pot fi necesare alte teste de diagnostic, cum ar fi rezonanta magnetica nucleara, tomografia computerizată sau biopsia splenică.

Pregatirea pacientului pentru ecografia pelvina:

Pentru a se obține rezultate cât mai precise în timpul unei ecografii pelvine, pacientul ar trebui să urmeze câteva instrucțiuni pentru a se pregăti în mod adecvat. Acestea pot include:

1.     Făcând un duș sau baie înainte de procedură pentru a se asigura că zona pelvină este curată și uscată.
2.     Neconsumând alimente sau lichide care pot produce gaze în timpul procedurii (cum ar fi fructe și legume crude, produse lactate și băuturi carbogazoase).
3.     Neluând medicamente care pot afecta rezultatele procedurii (cum ar fi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene) fără îndrumarea medicului.
4.     Purtând haine lejere și confortabile care permit acces facil la zona pelvină.
5.     Discutând cu medicul despre orice medicamente sau suplimente pe care le luați înainte de procedură.
6.     Discutând cu medicul despre orice simptome sau probleme de sănătate pe care le aveți înainte de procedură. Este important să informați medicul despre orice durere sau disconfort pe care îl simțiți în zona pelvină sau în altă parte a corpului, precum și despre orice simptome neobișnuite sau schimbări în funcționarea normală a organelor pelvine.
7.     Discutând cu medicul despre orice probleme de sănătate reproductive pe care le-ați avut în trecut, precum și despre orice probleme de sănătate a familiei (de exemplu, probleme de sănătate ale prostatei sau ale ovarelor). Acest lucru poate ajuta medicul să înțeleagă mai bine starea de sănătate a pacientului și să identifice orice probleme care ar putea fi prezente în timpul procedurii.
8.     Discutând cu medicul despre orice îngrijorări sau întrebări pe care le aveți înainte de procedură. Este important să înțelegeți cum se va desfășura procedura, ce se va întâmpla în timpul ei și ce rezultate vă puteți aștepta.
9.     Sosind la procedură în timp util pentru a vă asigura că aveți suficient timp să vă pregătiți și să discutați cu medicul înainte de începerea procedurii.
10.    Urmând instrucțiunile medicului în ceea ce privește prepararea pentru procedură și în ceea ce privește îngrijirile după procedură. Acest lucru poate ajuta la obținerea rezultatelor cât mai precise și poate reduce riscul oricăror complicații sau efecte secundare.

Durata unei examinări ecografice pelvine poate varia în funcție de motivul pentru care se efectuează examinarea și de alte factori individuali. În general, o examinare ecografică pelvină poate dura între 15 si 30 de minute.