Simptome comune și rare

Simptomele glioblastomului reflectă hipertensiunea intracraniană și afectarea focară cerebrală. Ce mai frecvente manifestări sunt durerile de cap persistente (adesea mai intense dimineața), greața și vărsăturile (semne ale presiunii intracraniene) și convulsiile (inclusiv convulsii noi la vârsta adultă) mayoclinic.org , mayoclinic.org. Tumora produce frecvent şi deficite neurologice focale: slăbiciune pe o parte a corpului, amorțeli, tulburări de vorbire, de vedere (vedere dublă sau estompată) sau de coordonare mayoclinic.org , mayoclinic.org. Suferința mentală (confuzie, probleme de memorie, modificări de personalitate) este de asemenea des întâlnită mayoclinic.org.

Unele simptome apar mai gradual, în funcție de localizarea tumorii: de exemplu tulburări de limbaj, concentrare și echilibru pot evolua lent pe măsură ce tumora progresează cancer.gov. Simptomele mai puțin frecvente includ episoade tranzitorii de slăbiciune sau parestezii localizate (dacă tumora irită anumite centri cerebrali) sau tulburări de vedere periferică. Semnele pot să difere de la pacient la pacient în funcţie de regiunea cerebrală afectată (de ex. glioblastomul frontal poate da modificări comportamentale mai evidente).

See page for author, CC BY-SA 3.0 , via Wikimedia Commons

Cauze și factori de risc

Majoritatea glioblastoamelor apar sporadic, fără o cauză clară. „Cauza majorității glioblastoamelor nu este cunoscută” mayoclinic.org. Unicul factor de risc solid stabilit este expunerea anterioară la radiații ionizante în regiunea capului mayoclinic.org, cancer.gov (de ex. radioterapie craniansă în tratamente oncologice anterioare). Vârsta înaintată crește riscul – glioblastomul apare mai frecvent la persoane peste 60 de ani mayoclinic.org – iar bărbații sunt afectați mai des decât femeile.

Sindroamele genetice familiale rare pot crește predispoziția la gliom: de exemplu neurofibromatoza 1 sau 2, sindromul Li-Fraumeni, sindromul Lynch ş.a. includ riscul de gliom în tabloul lor pmc.ncbi.nlm.nih.gov , mayoclinic.org. Curiozități epidemiologice: un istoric de alergii sezoniere (ex. febră fânului) a fost asociat cu un risc ușor mai mic, poate datorită activării sistemului imunitar cancer.gov, dar acest aspect necesită confirmări. În general, nu există măsuri preventive cunoscute.

See page for author, CC BY-SA 3.0 , via Wikimedia Commons

Metode de diagnostic

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) cerebral cu substanță de contrast este examenul de primă alegere pentru detectarea glioblastomului. RMN-ul evidențiază tipic o masă tumorală cu captare periferică intensă de gadoliniu și zonă centrală de necroză (vezi imaginea de mai sus) – un aspect caracteristic al glioblastomului. Alte investigații imagistice pot include CT cerebral (util mai ales în urgență) și PET (uneori cu aminoacizi) pentru evaluarea metabolică.

După suspiciunea imagistică, biopsia este esențială pentru confirmarea histopatologică. Se realizează fie craniotomie de rezecție (când este posibil să se îndepărteze tumora), fie biopsie stereotactică, urmând examenul anatomopatologic. În tessutul biopsiat se efectuează investigații moleculare: se determină statusul mutatiei IDH1/2, metilarea promotorului MGMT, delețiile 1p/19q ş.a., precum și amplificări sau mutații relevante (ex. amplificarea EGFR).

Aceste teste moleculare ghidează diagnosticul și prognosticul mayoclinic.org , pmc.ncbi.nlm.nih.gov. În sinteză, diagnosticul unui glioblastom se bazează pe examen clinic (antrenant investigații neurologice), imagistică RMN și confirmare histologică cu profil molecular mayoclinic.org , pmc.ncbi.nlm.nih.gov.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cb/Glioblastoma_-_MR_coronal_with_contrast.jpg

Opțiuni de tratament

Tratamentul glioblastomului este multimodal.

Chirurgia de rezecție este prima linie: se încearcă îndepărtarea maximă în siguranță a tumorii pentru decompresie şi ameliorarea simptomelor cancer.gov. Deoarece glioblastomul infiltrează țesutul sănătos, rezecția completă este, de regulă, imposibilă; totuși, o rezecție cât mai completă („maximal safe resection”) prelungește supraviețuirea cancer.gov.

După operație, radioterapia adjuvantă standard (60 Gy în ~30 fracții) este aplicată pentru distrugerea celulelor maligne reziduale cancer.gov.

Concomitent se administrează chimioterapia cu temozolomidă (adminstrată zilnic pe durata radioterapiei și apoi lunar în cicluri de întreținere) conform protocolului Stupp cancer.gov. Acest regim radio-chimioterapic a demonstrat creșterea semnificativă a supraviețuirii comparativ cu radioterapia simplă cancer.gov. La recădere sau cazuri neoperabile, mai pot fi utilizate scheme chimioterapice alternative (nitrosouree – carmustină, etc.) sau discuri biodegradabile cu carmustină implantate intraoperator cancer.gov.

Tabel: Compararea principalelor opțiuni terapeutice pentru glioblastom:

Pe lângă aceste tratamente de bază, se administrează terapie suportivă: dexametazonă (corticosteroid) pentru reducerea edemului peritumoral și anticonvulsive în caz de convulsii cancer.gov.

În ultimii ani au apărut și metode noi: de exemplu, „câmpurile de câmp electric” (Tumor Treating Fields – TTF, dispozitiv Optune) care pot mări supraviețuirea cu câteva luni în combinație cu chimioterapia, dar accesul la aceste terapii este limitat și depinde de țară.

Prognostic

Prognosticul glioblastomului rămâne rezervat. Supraviețuirea mediană este de ordinul unui an; statistic, cu tratament standard, mediana s-a situat în jurul a 12–18 luni cancer.gov. Doar un mic procent (câteva procente) dintre pacienți supraviețuiesc mai mulți ani. De exemplu, unul din studii raporta ~15% supraviețuitori la 5 ani cancer.gov, iar surse de specialitate menționează o rată de supraviețuire la 5 ani sub 10% braintumor.org.

Citește despre Supraviețuitorii excepționali ai glioblastomului !

Factorii care influențează pozitiv prognosticul includ: vârsta tânără (sub 50 ani), performanța generală bună (scor Karnofsky/OMS ridicat), rezecția chirurgicală cât mai completă și absența afectării funcțiilor vitale. Din punct de vedere molecular, tumori IDH-mutante (vechiii „glioblastoame secundare”) au prognostic mult mai bun pmc.ncbi.nlm.nih.gov, iar prezența metilării promotorului MGMT este asociată cu răspuns mai bun la chimioterapie și supraviețuire crescută pmc.ncbi.nlm.nih.gov. În schimb, vârsta înaintată, statusul ne-metilat MGMT și rezecția doar parțială sunt factori de prognostic nefavorabil.

Pe lângă aceste tratamente de bază, se administrează terapie suportivă: dexametazonă (corticosteroid) pentru reducerea edemului peritumoral și anticonvulsive în caz de convulsii cancer.gov.

În ultimii ani au apărut și metode noi: de exemplu, „câmpurile de câmp electric” (Tumor Treating Fields – TTF, dispozitiv Optune) care pot mări supraviețuirea cu câteva luni în combinație cu chimioterapia, dar accesul la aceste terapii este limitat și depinde de țară.