Medicamente pentru hipertiroidism

Hipertiroidismul poate fi o afecțiune neliniștitoare, mai ales atunci când apar palpitații, tremurături, transpirații, scădere în greutate, agitație sau oboseală persistentă. Mulți pacienți ajung să caute rapid informații despre medicamente pentru hipertiroidism, dorind să înțeleagă ce opțiuni există, cât durează tratamentul și dacă acesta este sigur.

Tratamentul hipertiroidismului trebuie stabilit de medicul endocrinolog, după analize hormonale și, uneori, investigații imagistice sau teste pentru anticorpi. Nu există o singură variantă potrivită pentru toți pacienții. Alegerea depinde de cauza hipertiroidismului, severitatea simptomelor, vârstă, sarcină, boli asociate și răspunsul organismului la tratament. NIDDK menționează că hipertiroidismul este tratat, în general, prin medicamente, iod radioactiv sau intervenție chirurgicală, în funcție de situația fiecărui pacient.

Ce este hipertiroidismul și de ce are nevoie de tratament

Hipertiroidismul apare atunci când glanda tiroidă produce prea mulți hormoni tiroidieni. Acești hormoni influențează ritmul cardiac, metabolismul, temperatura corpului, tranzitul intestinal, somnul și nivelul de energie.

Când hormonii tiroidieni sunt în exces, organismul poate funcționa într-un ritm accelerat. De aceea, pacientul poate observa palpitații, tremur al mâinilor, intoleranță la căldură, anxietate, iritabilitate, scădere în greutate fără motiv clar sau tulburări de somn. NHS enumeră printre simptomele posibile nervozitatea, hiperactivitatea, oboseala, sensibilitatea la căldură, slăbiciunea musculară și tulburările digestive.

Tratamentul este important deoarece hipertiroidismul netratat poate afecta inima, oasele, mușchii și starea generală. Scopul medicamentelor nu este doar reducerea simptomelor, ci și readucerea hormonilor tiroidieni către valori sigure.

Când sunt recomandate medicamentele pentru hipertiroidism

Medicamentele pentru hipertiroidism pot fi recomandate în mai multe situații:

• ca tratament principal, mai ales în boala Basedow-Graves;
• ca tratament temporar până când se stabilizează hormonii tiroidieni;
• înainte de tratamentul cu iod radioactiv sau înainte de operație;
• pentru controlul rapid al simptomelor, cum ar fi palpitațiile sau tremorul;
• în sarcină, cu alegerea atentă a substanței și a dozei de către medic.

NHS precizează că pacienții cu tiroidă hiperactivă sunt, de obicei, îndrumați către un endocrinolog, iar cele trei mari opțiuni de tratament sunt medicamentele, iodul radioactiv și chirurgia.

Principalele medicamente pentru hipertiroidism

Medicamente antitiroidiene sau tireostatice

Cele mai importante medicamente pentru hipertiroidism sunt medicamentele antitiroidiene, numite și tireostatice. Acestea reduc producția de hormoni tiroidieni la nivelul glandei tiroide.

Cele mai cunoscute substanțe sunt:

• carbimazolul;
• tiamazolul sau metimazolul;
• propiltiouracilul, prescurtat uneori PTU.

NIDDK explică faptul că medicamentele antitiroidiene determină tiroida să producă mai puțini hormoni tiroidieni, dar efectul nu este imediat. Poate dura săptămâni sau luni până când valorile hormonale se apropie de normal.

Carbimazol, tiamazol/metimazol și propiltiouracil

Carbimazolul este folosit pentru tratamentul tiroidei hiperactive și acționează prin reducerea cantității de hormoni produși de tiroidă. NHS menționează că acesta se administrează de obicei sub formă de comprimate, se eliberează pe bază de prescripție și necesită analize de sânge înainte și în timpul tratamentului.

Tiamazolul, cunoscut și ca metimazol, este frecvent folosit în tratamentul hipertiroidismului. MSD Manual menționează că metimazolul și propiltiouracilul reduc producția de hormoni tiroidieni, iar carbimazolul este transformat în metimazol în organism.

Propiltiouracilul este utilizat în anumite situații, de exemplu atunci când medicul consideră că este mai potrivit decât alte antitiroidiene. În sarcină, NIDDK precizează că medicii folosesc mai des propiltiouracilul în primele trei luni, iar uneori trec ulterior la metimazol, în funcție de evaluarea medicală.

Este important ca pacientul să nu schimbe singur tratamentul și să nu oprească brusc medicamentele doar pentru că simptomele s-au ameliorat. Valorile TSH, FT4 și FT3 trebuie urmărite prin analize, conform recomandării endocrinologului.

Beta-blocante pentru controlul simptomelor

Beta-blocantele nu reduc producția de hormoni tiroidieni, dar pot ameliora unele simptome supărătoare. Ele pot fi folosite pentru palpitații, ritm cardiac accelerat, tremor, anxietate fizică și senzație de agitație.

Exemple de beta-blocante menționate în sursele medicale includ propranololul, atenololul și metoprololul. MSD Manual explică faptul că beta-blocantele pot încetini ritmul cardiac, pot reduce tremorul și pot controla anxietatea, dar nu tratează excesul de producție hormonală.

Aceste medicamente nu sunt potrivite pentru toți pacienții. De exemplu, NHS atrage atenția că beta-blocantele pot să nu fie potrivite la persoanele cu astm.

Iod radioactiv: tratament administrat pe cale orală

Iodul radioactiv este un tratament administrat pe cale orală, sub formă de capsulă sau lichid. El este absorbit de tiroidă și reduce treptat activitatea celulelor care produc hormoni tiroidieni.

Deși nu este un medicament clasic de tip comprimat zilnic, este o opțiune importantă de tratament pentru hipertiroidism. NIDDK descrie terapia cu iod radioactiv ca fiind un tratament frecvent și eficient, dar menționează că nu este utilizată la femeile însărcinate sau care alăptează.

După iod radioactiv, unii pacienți pot dezvolta hipotiroidism, adică o tiroidă care produce prea puțini hormoni. În această situație, medicul poate recomanda tratament de substituție cu hormoni tiroidieni.

Alte medicamente folosite doar în situații speciale

În anumite forme severe sau urgente de hipertiroidism, medicii pot folosi și alte tratamente, de exemplu iod administrat controlat, corticosteroizi sau alte medicamente în spital. Acestea nu sunt tratamente de automedicație și nu trebuie începute fără indicație medicală.

MSD Manual menționează că iodul poate fi folosit în situații în care este necesar un control rapid, de exemplu înainte de intervenția chirurgicală sau în forme severe, dar nu este folosit pe termen lung.

Cum se alege tratamentul potrivit

Alegerea tratamentului se face în funcție de cauza hipertiroidismului. De exemplu, boala Basedow-Graves, nodulii tiroidieni hiperfuncționali și tiroiditele nu se tratează întotdeauna la fel.

Medicul poate lua în calcul:

• nivelul TSH, FT4 și FT3;
• prezența anticorpilor specifici bolii Basedow-Graves;
• mărimea tiroidei și existența gușii;
• simptomele cardiace;
• vârsta pacientului;
• sarcina sau dorința de sarcină;
• bolile asociate, cum ar fi astmul, bolile cardiace sau afecțiunile hepatice;
• riscul de recidivă;
• preferințele pacientului, după explicarea beneficiilor și riscurilor.

NIDDK subliniază că nu există un singur tratament potrivit pentru toți pacienții și că decizia depinde de cauză, severitate, vârstă, reacții adverse posibile și alte afecțiuni, precum sarcina sau bolile cardiace.

Cât durează tratamentul medicamentos

Durata tratamentului cu medicamente pentru hipertiroidism variază. Uneori, pacientul ia tireostatice timp de 12 până la 18 luni. În alte situații, tratamentul poate dura mai mult, mai ales dacă boala recidivează sau dacă medicul consideră că este mai sigură continuarea terapiei.

Mayo Clinic menționează că tratamentul cu medicamente antitiroidiene durează frecvent 12 până la 18 luni, iar ulterior doza poate fi redusă sau oprită dacă simptomele dispar și analizele revin la valori normale. Totuși, la unii pacienți, hipertiroidismul poate reveni.

Este normal ca pacientul să nu se simtă complet bine după primele zile de tratament. Antitiroidienele reduc producția de hormoni noi, dar organismul are nevoie de timp pentru a consuma excesul deja prezent.

Reacții adverse posibile și semne de alarmă

Ca orice medicament, tratamentele pentru hipertiroidism pot avea reacții adverse. Cele mai ușoare pot include greață, erupții cutanate, mâncărimi, dureri articulare, dureri de cap sau modificări de gust. Acestea trebuie discutate cu medicul, mai ales dacă persistă.

Mai rar, pot apărea reacții serioase. Antitiroidienele pot reduce numărul de globule albe, ceea ce crește riscul de infecții. NHS menționează agranulocitoza ca reacție rară, dar serioasă, iar simptomele precum febra, durerea în gât sau tusea persistentă trebuie raportate imediat medicului.

Semne care necesită contact medical rapid:

• febră;
• durere persistentă în gât;
• ulcerații în gură;
• tuse persistentă;
• vânătăi sau sângerări neobișnuite;
• erupție cutanată severă;
• îngălbenirea pielii sau a albului ochilor;
• durere abdominală;
• slăbiciune accentuată sau stare generală foarte proastă.

NIDDK recomandă contactarea medicului în cazul unor simptome precum febră, durere persistentă în gât, icter, erupții, vânătăi ușoare, durere abdominală, pierderea apetitului sau slăbiciune marcată în timpul tratamentului antitiroidian.

Medicamente pentru hipertiroidism în sarcină și alăptare

Tratamentul hipertiroidismului în sarcină trebuie urmărit atent. Hipertiroidismul netratat poate afecta atât mama, cât și fătul, dar și medicamentele trebuie alese cu prudență.

NIDDK precizează că în hipertiroidismul mai sever din sarcină, medicul poate prescrie medicamente antitiroidiene, cu monitorizare atentă. Propiltiouracilul este folosit mai frecvent în primele trei luni de sarcină, iar metimazolul poate fi folosit ulterior, în funcție de situație.

Iodul radioactiv nu este o opțiune în sarcină, deoarece poate afecta tiroida fătului. De asemenea, nu este recomandat în alăptare.

În alăptare, unele tratamente pot fi posibile, dar numai cu doze și monitorizare stabilite de medic. NIDDK menționează că anumite beta-blocante și medicamente antitiroidiene pot fi utilizate în alăptare în doze atent limitate de medic.

Ce trebuie evitat în timpul tratamentului

Pacientul nu trebuie să își ajusteze singur doza, să întrerupă tratamentul fără aviz medical sau să combine medicamentele cu suplimente fără să întrebe medicul.

O atenție specială trebuie acordată suplimentelor cu iod, algelor marine, kelp sau produselor care pot conține cantități mari de iod. NIDDK menționează că, la unele persoane, consumul unor cantități mari de iod poate determina tiroida să producă prea mulți hormoni tiroidieni, iar unele suplimente pe bază de alge pot conține mult iod.

De asemenea, unele medicamente pot influența funcția tiroidiană sau pot interacționa cu tratamentul. De aceea, este important ca pacientul să îi spună medicului ce alte medicamente, suplimente sau produse naturiste folosește.

Întrebări frecvente despre medicamente pentru hipertiroidism

1. Care sunt cele mai folosite medicamente pentru hipertiroidism?

Cele mai folosite sunt medicamentele antitiroidiene, precum carbimazolul, tiamazolul/metimazolul și propiltiouracilul. În plus, beta-blocantele pot fi folosite pentru controlul simptomelor, cum ar fi palpitațiile și tremorul.

2. Beta-blocantele tratează hipertiroidismul?

Nu tratează cauza hipertiroidismului și nu reduc producția de hormoni tiroidieni. Ele pot ameliora temporar simptome precum ritmul cardiac accelerat, tremorul și senzația de agitație.

3. În cât timp încep să acționeze medicamentele antitiroidiene?

Efectul poate apărea treptat. Unele simptome se pot ameliora mai repede, dar normalizarea analizelor poate dura săptămâni sau luni. NHS menționează că poate dura câteva luni până când pacientul observă beneficiul tratamentului.

4. Pot opri tratamentul dacă mă simt mai bine?

Nu este recomandat să opriți tratamentul fără acordul endocrinologului. Simptomele se pot ameliora înainte ca boala să fie controlată complet. Decizia se ia în funcție de analize și de evaluarea medicală.

5. Medicamentele pentru hipertiroidism au reacții adverse grave?

Reacțiile grave sunt rare, dar posibile. Printre cele mai importante se numără scăderea severă a globulelor albe și afectarea hepatică. Febra, durerea persistentă în gât, icterul sau vânătăile neobișnuite trebuie raportate rapid medicului.

6. Se poate trata hipertiroidismul doar cu suplimente sau dietă?

Nu. Dieta și evitarea excesului de iod pot avea rol de susținere, dar nu înlocuiesc tratamentul endocrinologic. Suplimentele cu iod sau alge pot agrava problema la unele persoane și trebuie discutate cu medicul.

7. Ce se întâmplă dacă medicamentele nu funcționează?

Medicul poate discuta alte opțiuni, precum iodul radioactiv sau intervenția chirurgicală. Alegerea depinde de cauza bolii, vârsta pacientului, severitatea simptomelor, bolile asociate și preferințele pacientului.

8. Există medicamente pentru hipertiroidism în alăptare?

Unele medicamente pot fi folosite în alăptare, dar numai cu doze stabilite de medic și monitorizare. Nu este recomandată automedicația.

Concluzie

Medicamentele pentru hipertiroidism pot controla producția excesivă de hormoni tiroidieni și pot reduce simptomele neplăcute, cum ar fi palpitațiile, tremorul, transpirațiile și anxietatea fizică. Cele mai importante sunt tireostaticele, iar beta-blocantele pot fi folosite temporar pentru controlul simptomelor.

Tratamentul trebuie individualizat și urmărit prin analize regulate. Chiar dacă simptomele se ameliorează, deciziile privind doza, durata tratamentului sau schimbarea terapiei trebuie luate împreună cu medicul endocrinolog.