Testicul necoborat – criptorhidie

Un diagnostic precum testicul necoborat – criptorhidie poate provoca îngrijorare pentru părinți, mai ales atunci când este observat la un nou-născut sau la un copil mic. 

Criptorhidia înseamnă că unul sau ambele testicule nu se află în poziția obișnuită, adică în scrot. Testiculul poate fi localizat pe traseul normal de coborâre, de exemplu în canalul inghinal, sau poate fi mai greu de palpat la examenul clinic. Mayo Clinic definește testiculul necoborât ca un testicul care nu a coborât în scrot înainte de naștere, afecțiunea fiind cunoscută medical drept criptorhidie.

Ce înseamnă testicul necoborât – criptorhidie?

În mod normal, testiculele se formează în abdomen în timpul vieții intrauterine, apoi coboară treptat spre scrot înainte de naștere. Scrotul este punga de piele aflată sub penis, unde testiculele trebuie să stea pentru a funcționa corespunzător.

În criptorhidie, coborârea unuia sau a ambelor testicule nu este completă. Afecțiunea poate fi:

• unilaterală, când este afectat un singur testicul;
• bilaterală, când ambele testicule sunt necoborâte.

Cel mai des este afectat un singur testicul. Mayo Clinic menționează că, de obicei, criptorhidia implică un singur testicul, deși uneori pot fi afectate ambele.

De ce contează poziția testiculului?

Poziția testiculului în scrot este importantă pentru dezvoltarea și funcția lui. Scrotul are o temperatură mai mică decât interiorul abdomenului, iar această diferență este importantă pentru funcția testiculară, mai ales mai târziu, în ceea ce privește fertilitatea.

Cât de frecvent apare criptorhidia?

Criptorhidia este una dintre cele mai frecvente anomalii genitale observate la nou-născuții de sex masculin. Este mai frecventă la copiii născuți prematur, deoarece testiculele coboară de obicei în ultimele luni de sarcină.

Conform Cambridge University Hospitals NHS, testiculele se dezvoltă în abdomen și, în mod obișnuit, coboară în scrot cu aproximativ două luni înainte de naștere. Aceeași sursă menționează că, la unii băieți, acest proces nu este complet la naștere, iar testiculele pot coborî în primele șase luni de viață.

Cauze și factori de risc pentru testicul necoborât

În multe cazuri, nu există o singură cauză clară pentru testicul necoborat – criptorhidie. Coborârea testiculelor este un proces complex, influențat de factori hormonali, anatomici și de dezvoltarea copilului în timpul sarcinii.

Printre factorii asociați cu un risc mai mare se pot număra:

• nașterea prematură;
• greutatea mică la naștere;
• antecedente familiale de criptorhidie sau alte probleme de dezvoltare genitală;
• anumite condiții care afectează dezvoltarea fetală;
• tulburări hormonale sau genetice, în cazuri mai rare.

Mayo Clinic include printre factorii de risc prematuritatea, greutatea mică la naștere, istoricul familial și anumite probleme de dezvoltare fetală.

Simptome: cum se observă un testicul necoborât?

Cel mai frecvent semn este absența unui testicul din scrot. Părinții sau medicul pot observa că scrotul pare mai mic, gol sau asimetric pe o parte.

De obicei, criptorhidia nu provoacă durere. Copilul poate fi liniștit și poate urina normal. Tocmai de aceea, afecțiunea este depistată adesea la controlul de rutină al nou-născutului sau în cadrul consulturilor pediatrice.

Testicul palpabil și testicul nepalpabil

Medicul poate descrie situația astfel:

• testicul palpabil, când testiculul poate fi simțit la examinare, de obicei în zona inghinală;
• testicul nepalpabil, când testiculul nu poate fi simțit la examenul clinic.

Această diferență este importantă deoarece poate influența modul de evaluare și tipul intervenției chirurgicale, dacă aceasta este necesară. MSD Manual menționează că pentru testiculul necoborât palpabil tratamentul este, de regulă, orhidopexia, iar pentru testiculul nepalpabil poate fi necesară laparoscopia pentru localizare și tratament.

Testicul retractil sau testicul necoborât?

Nu orice testicul care pare „urcat” este neapărat un testicul necoborât. Există și situația numită testicul retractil.

Un testicul retractil poate urca temporar din scrot, de exemplu din cauza reflexului cremasterian, frigului sau emoției, dar poate fi adus în scrot la examinare și rămâne acolo pentru o perioadă. În schimb, un testicul necoborât nu se află stabil în scrot.

Cleveland Clinic explică faptul că testiculul retractil poate, rar, să urce și să devină un testicul ascendent sau necoborât, motiv pentru care monitorizarea medicală poate fi importantă.

Diagnostic în criptorhidie

Diagnosticul de testicul necoborat – criptorhidie începe cu examenul clinic. Medicul examinează scrotul, zona inghinală și abdomenul inferior pentru a vedea dacă testiculul poate fi palpat și unde se află.

NICE recomandă reexaminarea copiilor la anumite intervale dacă unul sau ambele testicule sunt palpabile, dar nu sunt în scrot, inclusiv la 6-8 săptămâni și, dacă este necesar, la 4-5 luni.

Este necesară ecografia?

Ecografia poate părea prima investigație la care se gândesc părinții, dar nu este întotdeauna necesară înainte de consultul de specialitate. În multe cazuri, examenul clinic oferă informațiile esențiale. Pentru testiculele nepalpabile, medicul specialist poate decide dacă sunt necesare investigații sau explorare chirurgicală.

StatPearls, publicat prin NCBI Bookshelf, menționează că dacă testiculul nu a coborât până la 6 luni, coborârea spontană devine puțin probabilă, iar corecția chirurgicală trebuie luată în considerare.

Tratament pentru testicul necoborât – criptorhidie

Tratamentul depinde de vârsta copilului, poziția testiculului, dacă este palpabil sau nu, dacă este afectat un testicul sau ambele și de starea generală de sănătate.

Monitorizare în primele luni de viață

În primele luni după naștere, medicul poate recomanda monitorizare, deoarece unele testicule pot coborî spontan. Totuși, dacă testiculul rămâne necoborât după această perioadă, este necesară evaluarea de către specialist.

NICE și alte surse clinice recomandă evaluare și management medical dacă testiculul nu se află în scrot la controalele ulterioare din primele luni de viață.

Orhidopexia, operația pentru testicul necoborât

Tratamentul principal pentru criptorhidia persistentă este orhidopexia, intervenția chirurgicală prin care testiculul este mutat în scrot și fixat acolo.

Mayo Clinic descrie orhidopexia ca operația prin care chirurgul mută testiculul în scrot și îl fixează, de obicei printr-o incizie mică în zona inghinală, scrotală sau ambele.

Momentul intervenției este important. Mayo Clinic menționează că intervenția este frecvent recomandată între 6 și 18 luni, în funcție de situația copilului. O revizuire sistematică publicată pe PubMed a concluzionat că dovezile de calitate mai bună susțin efectuarea orhidopexiei între 6 și 12 luni pentru optimizarea potențialului de fertilitate.

În practică, decizia exactă se ia împreună cu medicul urolog pediatru sau chirurgul pediatru.

Tratamentul hormonal

Tratamentul hormonal nu este considerat, în general, metoda standard și fiabilă pentru criptorhidie. Literatura medicală arată că orhidopexia rămâne tratamentul de bază, iar tratamentul hormonal are rezultate variabile și nu este recomandat de rutină în multe ghiduri moderne. O analiză publicată în PMC menționează că orhidopexia rămâne tratamentul de alegere, cu rată de succes mai mare decât terapia hormonală.

Ce riscuri pot apărea dacă testiculul rămâne necoborât?

Nu orice copil cu criptorhidie va dezvolta complicații, însă menținerea testiculului în afara scrotului poate crește anumite riscuri pe termen lung.

Fertilitate

Un testicul necoborât poate afecta dezvoltarea celulelor implicate în producerea spermatozoizilor, mai ales dacă problema persistă mult timp. Riscul poate fi mai mare când ambele testicule sunt afectate.

Intervenția făcută la timp poate ajuta la reducerea riscurilor, deși nu garantează complet o fertilitate normală în toate cazurile. StatPearls notează că orhidopexia între 6 și 18 luni este recomandată pentru a reduce riscurile și pentru a minimiza potențialul impact asupra fertilității.

Risc de cancer testicular

Criptorhidia este asociată cu un risc mai mare de cancer testicular mai târziu în viață. Operația nu elimină complet acest risc, dar poziționarea testiculului în scrot facilitează examinarea și monitorizarea.

Un studiu publicat în New England Journal of Medicine a arătat că riscul de cancer testicular a fost mai mare la bărbații care au avut orhidopexie, iar riscul a fost mai ridicat când intervenția a fost făcută după pubertate comparativ cu intervenția înainte de 13 ani.

Formularea corectă este importantă: orhidopexia poate reduce anumite riscuri și ajută monitorizarea, dar nu înseamnă că riscul de cancer testicular devine zero.

Torsiune testiculară și hernie inghinală

Testiculul necoborât poate fi asociat cu un risc crescut de torsiune testiculară sau hernie inghinală. Torsiunea testiculară este o urgență medicală, deoarece circulația sângelui către testicul poate fi afectată.

Cambridge University Hospitals NHS menționează, în materialele despre orhidopexie, că managementul conservator poate veni cu riscuri precum dezvoltarea cancerului în testiculul necoborât, torsiune și probleme psihologice.

Recuperarea după orhidopexie

Orhidopexia se face, de obicei, sub anestezie generală. Copilul nu simte durere în timpul procedurii. În funcție de poziția testiculului, operația poate fi realizată prin abord deschis sau laparoscopic.

Great Ormond Street Hospital NHS explică faptul că orhidopexia poate fi efectuată prin chirurgie deschisă sau laparoscopică, în funcție de poziția testiculului, iar chirurgul mută testiculul în scrot și închide traseul prin care acesta ar putea reveni.

După operație, medicul oferă indicații privind îngrijirea plăgii, controlul durerii, activitatea fizică și controalele ulterioare. Recuperarea diferă de la un copil la altul, iar părinții trebuie să urmeze recomandările echipei medicale.

Când trebuie consultat medicul?

Consultați medicul pediatru dacă observați că unul sau ambele testicule nu se află în scrot, dacă scrotul pare gol sau asimetric, sau dacă există incertitudine între testicul retractil și testicul necoborât.

Este necesară evaluare medicală rapidă dacă apar:

• durere bruscă în zona testiculului sau scrotului;
• umflare importantă;
• roșeață locală;
• greață sau vărsături asociate cu durere testiculară;
• copil foarte agitat, cu durere aparentă în zona inghinală sau scrotală.

Aceste semne pot sugera o problemă acută, cum ar fi torsiunea testiculară, care necesită evaluare urgentă.

Întrebări frecvente despre testicul necoborat – criptorhidie

Ce este testicul necoborat – criptorhidie?

Este o afecțiune în care unul sau ambele testicule nu au coborât în scrot înainte de naștere sau în primele luni de viață. Testiculul poate fi localizat în zona inghinală, abdominală sau poate fi dificil de palpat.

Testiculul necoborât poate coborî singur?

Da, în unele cazuri poate coborî spontan în primele luni de viață. Dacă rămâne necoborât după aproximativ 6 luni, coborârea spontană este mai puțin probabilă și este recomandată evaluarea de specialitate.

La ce vârstă se operează criptorhidia?

Multe recomandări indică intervenția între 6 și 18 luni, iar unele dovezi susțin intervalul 6-12 luni pentru beneficii asupra potențialului de fertilitate. Decizia exactă se ia cu medicul specialist, în funcție de copil.

Operația pentru testicul necoborât este obligatorie?

Nu se poate spune că este obligatorie în toate cazurile fără evaluare medicală. Totuși, pentru criptorhidia persistentă, orhidopexia este tratamentul principal și cel mai utilizat pentru aducerea testiculului în scrot.

Criptorhidia afectează fertilitatea?

Poate afecta fertilitatea, mai ales dacă ambele testicule sunt afectate sau dacă tratamentul este întârziat. Intervenția timpurie poate reduce riscurile, dar nu garantează complet fertilitatea normală în toate cazurile.

Testiculul necoborât crește riscul de cancer testicular?

Da, criptorhidia este asociată cu un risc crescut de cancer testicular. Orhidopexia nu elimină complet acest risc, dar permite poziționarea testiculului în scrot și o monitorizare mai ușoară.

Este același lucru cu testiculul retractil?

Nu. Testiculul retractil poate urca temporar, dar poate fi adus în scrot la examinare. Testiculul necoborât nu se află stabil în scrot și necesită evaluare medicală.

Este nevoie de ecografie pentru diagnostic?

Nu întotdeauna. Diagnosticul începe cu examenul clinic. Medicul specialist decide dacă ecografia, laparoscopia sau alte investigații sunt necesare, mai ales dacă testiculul nu poate fi palpat.

Concluzie

Testicul necoborat – criptorhidie este o afecțiune frecventă la băieți, mai ales la cei născuți prematur, și trebuie urmărită atent în primele luni de viață. În multe cazuri, testiculul poate coborî spontan la început, dar dacă rămâne necoborât după aproximativ 6 luni, este important consultul la medicul specialist.

Tratamentul principal pentru criptorhidia persistentă este orhidopexia, o intervenție prin care testiculul este adus și fixat în scrot. Scopul tratamentului este reducerea riscurilor pe termen lung, inclusiv cele legate de fertilitate, torsiune și monitorizarea riscului de cancer testicular.