Rate de supravietuire in funcție de tipul de tumoare

Principalele tipuri de tumori cerebrale primare și evoluția lor sunt:

• Gliom– tumori ale celulelor gliale. Cele mai frecvente sunt astrocitoamele şi oligodendrogliomul. Glioblastomul (o formă de astrocitom grade IV) este cea mai malignă dintre acestea, cu prognostic extrem de rezervat (~5-10% supraviețuire la 5 ani org
   , braintumourresearch.org
  ). Astrocitoamele de grad II (difuze) au prognostic variabil (supraviețuire la 5 ani 30–80% braintumourresearch.org
  ), iar cele de grad III (anaplazice) au 20–45% supraviețuire la 5 ani braintumourresearch.org
  . Oligodendrogliomul difuz (grad II) se asociază de obicei cu prognostic mai bun (supraviețuire la 5 ani în jur de 70–90% cancer.org
  ), mai ales dacă prezintă mutaţii genetice caracteristice (IDH mutant şi deleţie 1p/19q). Forma anaplazică a oligodendrogliomului (grad III) are supraviețuire la 5 ani de aproximativ 45% cancer.org
  .
• Meningiom– tumoare de obicei benignă, care apare pe membrana ce acoperă creierul (dura mater). Meningioamele benigne (grad I) sunt relativ curabile prin chirurgie; rata de supraviețuire la 5 ani este ridicată (în jur de 85–90% org
  ). Există și meningioame atipice (grad II) şi anaplazice (grad III), care au evoluție mai agresivă; pentru toate meningioamele cu malignitate (atipice şi maligne), rata medie de supraviețuire la 5 ani scade la aproximativ 64% cancer.gov
  .
• Ependimom– tumoră care apare din celulele ependimale (în ventriculii cerebrali sau măduva spinării). În cazul ependimoamelor intracraniene la adulți, rata de supraviețuire la 5 ani este în general în jur de 65–85% cern-foundation.org
  , clevelandclinic.org
  . Prognosticul depinde mult de grad (gradele III au rezultate mai slabe) şi de cât se poate rezeca din tumoare.
• Meduloblastom– este o tumoră embrionară agresivă, mai frecventă la copii decât la adulți. În general, meduloblastomul are un prognostic relativ bun dacă se poate trata complet; rata de supraviețuire la 5 ani este în medie 70–80% org
   (peste 80% în unele statistici my.clevelandclinic.org
  ). Prognosticul depinde de factori de risc (vârstă mică la diagnostic, tumori difuze, factori moleculare).
• Alte tumori– mai există şi alte forme, precum cordoame, tumori gliale rare sau secundare (metastaze cerebrale), însă acestea nu sunt incluse aici, fiind entități distincte. În articol ne axăm pe tumorile primare enumerate mai sus.

In funcție de Grad / stadiu:

Tumorile cerebrale se clasifică în general după gradul OMS (I–IV), nu după stadii TNM ca la alte cancere. 

Gradul I indică tumori lente, cu potențial benign (de ex. astrocitomul piloctic). 

Gradul II sunt forme cu evoluție mai lentă dar care pot progresa. 

Gradul III (anaplazice) sunt maligne cu creștere mai rapidă. 

Gradul IV include cele mai agresive tumori (ex. glioblastom, meduloblastom). De exemplu, glioblastomul este un astrocitom grade IV, iar meduloblastomul este considerat tot grad IV.

Prognosticul se înrăutăţeşte odată cu creșterea gradului: gradul I adesea poate fi vindecat, în timp ce gradul IV are supraviețuire foarte redusă.

braintumourresearch.org

 , braintumourresearch.org

. 

Nu există o stadializare TNM standardizată pe care medicii să o folosească în mod uzual la tumorile cerebrale. În cazul tumorilor embrionare (ca meduloblastomul) se mai aplică sisteme proprii de stadializare şi de grupare a riscului, dar acestea sunt complexe şi sunt folosite în domeniul pediatriei. Vârsta pacientului influențează puternic prognosticul: supravieţuirea scade semnificativ cu vârsta la diagnostic

braintumor.org

. Astfel, un pacient tânăr cu astrocitom grad II poate avea zeci de procente șanse de supraviețuire la 5 ani, pe când pacienții vârstnici cu aceeași tumoră au șanse mult mai mici.

Tabel cu rate de supraviețuire la 5 ani, după tip de tumoare

Aceste cifre reprezintă procente medii și pot varia la fiecare persoană:

Tabelul de mai sus arată diferențele mari între tumori. De exemplu, glioblastomul (grad IV) are doar 5–10% șanse de supraviețuire la 5 ani

braintumourresearch.org

, braintumor.org

, în timp ce o meningiom benign (grad I) are aproape 90% șanse

braintumor.org

 . Astrocitoamele de grad mai mic au supraviețuire intermediară

braintumourresearch.org

.

De reținut, aceste cifre sunt relative şi bazate pe populații mari; ele nu pot prezice cu precizie parcursul unei singure persoane, deoarece factorii individuali (vârstă, starea generală) pot schimba lucrurile.

Factori care influențează prognosticul

Câteva dintre cele mai importante aspecte ce afectează supraviețuirea includ:

• Vârsta pacientului:Pacienții tineri au, în general, un prognostic mai bun. Ratele de supraviețuire scad semnificativ la persoanele în vârstă org
  .
• Gradul tumorii:Tumorile de grad înalt (III–IV) sunt mult mai agresive și au rată de supraviețuire mai mică decât cele de grad mic org
  , braintumourresearch.org
  .
• Extinderea rezecției chirurgicale:Îndepărtarea completă sau cât mai completă a tumorii în timpul operației crește considerabil șansele de supraviețuire. Cu cât rămâne mai puțină boală după operație, cu atât prognosticul este mai bun (de exemplu, supraviețuirea mediană se prelungește dacă excizia este totală).
• Starea generală de sănătate:Un scor de performanță global bun (pacient mobil și activ) se asociază cu rezultate mai favorabile. Pacienții fragili sau cu comorbidități grave au supraviețuire mai scăzută.
• Localizarea tumorii:Tumorile situate în zone accesibile chirurgical şi care nu afectează structuri vitale permit tratament mai eficient. Tumorile în zone profunde (ex. trunchiul cerebral) sau cele care afectează funcții critice (vorbire, deplasare) au prognostic mai rezervat.
• Caracteristici moleculare:Anumite modificări genetice sunt asociate cu un prognostic mai bun. De exemplu, astrocytoamele cu mutație IDH au evoluție mai lentă, iar glioblastoamele cu metilare a promotorului MGMT răspund mai bine la chimioterapia cu temozolomid.

Pe scurt, prognosticul fiecărui pacient depinde de o combinație de factori: tipul histologic al tumorii, grad, starea pacientului, opțiunile de tratament și alți indicatori biologici

braintumor.org

, cancer.gov

Tratamentul tumorilor cerebrale și impactul asupra supraviețuirii

Tratamentul optim al tumorilor cerebrale este multimodal, combinând diferite abordări. În general, terapia completă crește șansele de supraviețuire şi ameliorează prognosticul:

• Chirurgia:Îndepărtarea chirurgicală maximală a tumorii rămâne cea mai importantă componentă. Dacă tumora poate fi rezecată complet (de obicei confirmat prin imagistică post-operatorie), supravieţuirea se prelungeşte, deoarece se elimină cât mai mult din boală. Chiar și rezecția parțială poate îmbunătăți simptomele și poate facilita tratamentele adjuvante (radioterapie/chimioterapie).
• Radioterapia:În majoritatea tumorilor maligne (grade II–IV) se realizează radioterapie post-operatorie (sau stereotaxie în unele cazuri) pentru a distruge celulele tumorale rămase. Studiile arată că radioterapia reduce recidiva și îmbunătățește supraviețuirea pe termen mediu la tumorile de grad î Dozajul tipic este de ~60 Gy fracționat, iar în unele tumori benigne (ex. meningiom recurent) se aplică radioterapie stereotactică focală.
• Chimioterapia:Medicamentele chimioterapice comune includ temozolomida, PCV (procarbazină/CCNU/vincristină) sau altele adaptate tipului de tumoră. În glioblastom se aplică chimioterapie cu temozolomid concomitent cu radioterapia şi apoi în fază de întreținere, ceea ce a crescut supraviețuirea mediană de la ~12 la ~15 luni (conform studiului Stupp et al.). Chimioterapia adjuvantă prelungește supraviețuirea la oligodendrogliom (în special în prezența deleției 1p/19q) și la astrocitomul anaplazic. În tumori benigne, chimioterapia nu este de obicei necesară.
• Terapia cu câmpuri electrice (TTFields):Este o terapie inovatoare neinvazivă (dispozitiv aplicat pe scalp) care foloseşte câmpuri electrice de frecvenţă înaltă pentru a perturba diviziunea celulară tumorală. În glioblastomul nou diagnosticat, adăugarea terapiei TTFields la tratamentul standard (temozolomid) a crescut semnificativ supraviețuirea mediană: pacienții tratați cu TTFields au avut o supraviețuire mediană de ~22.6 luni, față de ~17.4 luni fără această terapie ncbi.nlm.nih.gov
  . Studii recente confirmă un beneficiu real de supravieţuire cu TTFields pmc.ncbi.nlm.nih.gov
  , deși aderarea la tratament trebuie să fie mare pentru eficacitate optimă.
• Terapii țintite:Există medicamente care vizează anumite căi moleculare. De exemplu, bevacizumab (anti-VEGF) poate controla edemul tumoral şi prelungeşte supraviețuirea fără progresie, dar nu a demonstrat îmbunătăţirea supraviețuirii totale în glioblastom. Terapiile țintite specifice (ex. inhibitori de IDH la tumori cu mutaţie IDH, inhibitor BRAF la subtipuri rare, antivirusuri pe țintă precisă) sunt încă în studiu și nu sunt de rutină la pacienții cu glioblastom.
• Imunoterapia și vaccinuri:Reprezintă o arie de cercetare intensă. Până acum, inhibitorii imuni (ex. pembrolizumab) nu au arătat un beneficiu clar la majoritatea gliomelor recurente. Sunt însă în curs studii clinice cu vaccinuri oncolitice și terapii genice, dar acestea nu au devenit standard.
• Suportiv:Steroizii (de ex. dexametazonă) sunt folosiţi pentru a controla edemul cerebral și simptomele, îmbunătățind calitatea vieții. Controlul simptomelor și îngrijirea paliativă corectă pot influenţa și ele supraviețuirea prin menținerea stării generale a pacientului.

În ansamblu, combinaţia de tratamente (chirurgie, radioterapie, chimioterapie etc.) oferă cele mai bune rezultate. Eficienţa tratamentului depinde de cât de agresivă este tumora şi de cât poate tolera pacientul tratamentul.

De exemplu, un glioblastom operat complet și tratat cu radioterapie + temozolomid + TTFields poate avea supraviețuire mai lungă decât un glioblastom operat subtotal şi tratat doar cu radioterapie.

Progresele recente în terapii (TTFields şi terapiile moleculare) indică o ușoară îmbunătățire a prognosticului, însă ratele de supraviețuire rămân în continuare modeste pentru tumorile maligne

braintumor.org

pmc.ncbi.nlm.nih.gov

Este important ca fiecare pacient să discute cu medicul său despre factorii specifici cazului său, pentru a înțelege mai bine prognosticul personal și opțiunile de tratament.