Arterita Temporala Simptome

Cele mai frecvente simptome ale arteritei cu celule gigantice sunt durerea de cap și sensibilitatea – adesea severă – care afectează de obicei ambele tâmple. Durerea de cap se poate agrava progresiv, poate veni și pleacă sau poate scădea temporar.

În general, semnele și simptomele arteritei cu celule gigantice includ:

• Dureri de cap persistente, severe, de obicei în zona tâmplei
• Sensibilitatea scalpului
• Durere de maxilar când mesteci sau deschizi gura larg
• Febră
• Oboseală
• Pierdere în greutate neintenționată
• Pierderea vederii sau vederea dublă, în special la persoanele care au și dureri de maxilar.

Durerea și rigiditatea la nivelul gâtului, umerilor sau șoldurilor sunt simptome comune ale unei tulburări asociate, polimialgia reumatică.

Aproximativ 50% dintre persoanele cu arterita cu celule gigantice au, de asemenea, polimialgie reumatică.

Cauze in arterita temporala

Cauzele exacte care duc la apariția arteritei Horton nu sunt pe deplin înțelese, dar se consideră că este vorba despre o afecțiune autoimună, în care sistemul imunitar atacă în mod aberant arterele.

Câteva din principalele cauze asociate cu arterita temporala sunt:

• Vârsta înaintată – majoritatea cazurilor apar după 50 de ani

• Predispoziție genetică – anumiți markeri genetici cresc riscul

• Expunerea la infecții – se presupune că anumite infecții ar putea declanșa răspunsul autoimun

• Izolarea arterelor temporale – o teorie este că arterele temporale izolate sunt mai susceptibile la inflamație

• Disfuncție imună – scăderea funcției sistemului imunitar la vârstnici crește riscul de boli autoimune

• Diselectrolitemii – niveluri anormale de electroliți pot contribui la afectarea vaselor

• Factori de mediu – expunerea la frig sau la radiații UV ar putea fi factori declanșatori

• Fumatul – fumătorii prezintă un risc ușor crescut de arterita Horton

• Femeile sunt de 2-3 ori mai susceptibile decât bărbații.

În concluzie, combinația între predispoziția genetică, procesul natural de îmbătrânire și expunerea la factorii de mediu reprezintă cea mai probabilă cauză a acestei boli autoimune.

Factori de risc in arterita cu celule gigante

Mai mulți factori vă pot crește riscul de a dezvolta arterita cu celule gigante, inclusiv:

• Originea etnică – mai frecventă la persoanele de origine scandinavă și germanică
• Factori genetici – anumite variante ale genei HLA-DRB1 cresc riscul
• Infecții – infecții recente cu virusuri sau bacterii pot declanșa boala
• Expunerea la soare – radiațiile UV par să crească riscul de arterita cu celule gigante
• Fumatul – fumătorii au un risc ușor crescut față de nefumători
• Ateroscleroză – boala arterelor periferice crește riscul de arterita Horton
• Polimialgia reumatică – aproximativ 15-20% dintre pacienții cu polimialgie reumatică dezvoltă arterita Horton
• Medicație – unele medicamente par să crească ușor riscul
• Comorbidități – boli precum diabet zaharat, hipertensiune, afecțiuni tiroidiene.

Factorii de risc nu pot fi controlați în totalitate, dar adoptarea unui stil de viață sănătos poate reduce riscul la persoanele predispuse genetic.

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale.

Prevenție 

Nu există modalități clare de prevenire a arteritei cu celule gigante, deoarece cauzele exacte care duc la declanșarea bolii nu sunt pe deplin înțelese.

Totuși, pot fi luate în considerare următoarele măsuri care ar putea reduce riscul:

• Evitarea expunerii prelungite la soare – purtarea pălăriilor, ochelari de soare, aplicarea cremei de protecție solară. Radiațiile UV par să fie un factor declanșator.

• Renunțarea la fumat – fumatul crește ușor riscul de arterita Horton.

• Menținerea greutății corporale optime – obezitatea poate fi un factor de risc.

• Controlul altor afecțiuni – diabet zaharat, tensiune arterială mare, boli cardiovasculare.

• Activitate fizică regulată – exercițiile aerobice moderează răspunsul imun și inflamația.

• Dieta echilibrată – consumul de fructe, legume, pește ayuda la menținerea sănătății vaselor de sânge.

• Evaluări medicale regulate – pentru depistarea precoce a semnelor de arterita Horton la persoanele cu risc crescut.

• Tratament promp al infecțiilor – infecțiile pot declanșa răspunsul autoimun al organismului.

• Managementul stresului – stresul cronic influențează negativ sistemul imunitar.

În ciuda acestor măsuri preventive generale, majoritatea factorilor de risc pentru arterita Horton nu pot fi controlați, cum ar fi vârsta, sexul sau predispoziția genetică.

Complicații boala Horton

Principalele complicații in arterita cu celule gigantice netratata sau tratata necorespunzător sunt:

• Orbirea – inflamația arterelor care irigă nervul optic duce la pierderea vederii, care poate fi permanentă dacă nu se instituie rapid tratamentul.

• Accident vascular cerebral – inflamația și îngustarea vaselor crește riscul de AVC ischemic.

• Claudicație de maxilar – dureri și crampe la mestecare din cauza reducerii fluxului sangvin spre mușchii maseteri.

• Anemie normocromă normocitară – din cauza inflamației măduvei osoase hematogene.

• Tromboză de arteră temporală – formarea de cheaguri de sânge în artera temporală inflamată.

• Neuropatie de arteră temporală – leziuni ale nervilor cranieni din apropierea arterelor temporale.

• Afectare cardiacă – pericardită, inflamația valvelor cardiace, insuficiență cardiacă.

• Afectare pulmonară – inflamația arterelor pulmonare duce la hipertensiune pulmonară.

• Afectare renală – poate apărea insuficiență renală acută.

• Claudicație de membre – dureri la efort din cauza inflamației arterelor membrelor.

• Ruptură de anevrism aortic – dilatarea arterei poate duce la ruptură.

Tratamentul precoce și adecvat este esențial pentru prevenirea complicațiilor și sechelelor pe termen lung.

Diagnostic Arterita temporala

Arterita temporala reprezintă o provocare diagnostică deoarece tabloul clinic inițial poate fi nespecific, seamănând cu diverse afecțiuni întâlnite la vârstnici.

Examenul clinic trebuie să evalueze amănunțit prezența semnelor caracteristice: cefalee, claudicație de maxilar, alterarea pulsului sau consistența crescută la palparea arterelor temporale.

Investigațiile de laborator utile includ:

• VSH (creștere marcată),
• proteina C reactivă,
• fibrinogen seric,
• formulă leucocitară (leucocitoză),
• calciu și fosfor seric (valori scăzute).

Dintre explorările imagistice se recomandă:

• ecografie Doppler a arterelor temporale,
• angiografie cerebrală (evidențiază stenoză arterială),
• radiografie toracică (poate arăta dilatarea aortei),
• angiografie prin rezonanță magnetică (MRA),
• tomografie cu emisie de pozitroni. (PET-CT).

Gold standard rămâne biopsia de arteră temporală, cu o specificitate aproape 100%, dar sensibilitate 70-90%.

Uneori sunt necesare biopsii ale altor artere.

Corelarea multiparametrică a rezultatelor clinice, de laborator și imagistice este esențială pentru un diagnostic cert, dat fiind riscul ridicat de rezultate fals negative la vârstnici.

Monitorizarea în dinamică prin repetarea periodică a examinărilor este necesară pentru stabilirea răspunsului la tratament și depistarea recăderilor.

În concluzie, abordarea holistică și perseverența investigațiilor sunt cheia succesului în elucidarea acestui diagnostic dificil, permițând instituirea precoce a tratamentului și prevenirea complicațiilor grave.

Boala Horton Tratament

Tratamentul principal în arterita temporala constă în administrarea de corticosteroizi pentru a reduce inflamația vasculară.

Cele mai utilizate scheme terapeutice sunt:

• Prednison oral în doze mari (40-60 mg/zi) în prima lună, cu scădere treptată ulterioară.

• Metilprednisolon administrat intravenos în doze mari (15 mg/kg/zi) timp de 3 zile, urmat de prednison oral.

• Pulsterapie cu corticosteroizi – doze mari intravenos săptămânal sau lunar.

Tratamentul trebuie continuat cel puțin 1-2 ani pentru prevenirea recăderilor. Uneori este necesară administrarea pe termen lung în doze mici.

Pentru cazurile refractare la corticosteroizi se pot adăuga:

• Imunosupresoare (metotrexat, azatioprină, ciclofosfamidă)

• Agenți biologici (inhibitori TNF alfa)

• Aspirina în doze mici.

Monitorizarea eficientei tratamentului implică urmărirea simptomatologiei și a markerilor inflamației.

Efectele adverse frecvente includ osteoporoză, hiperglicemie, infecții.

Managementul bolii necesită o abordare multidisciplinară cu implicarea reumatologului, neurologului, oftalmologului.