Ce inseamna un Anevrism de Aorta ?
Un anevrism de aorta este o dilatare permanentă, localizată, a peretelui aortic, de obicei > 3 cm în diametru.

- Această dilatare apare din cauza slăbirii structurale a peretelui aortic, determinată de factori genetici șidobândirea unor condiții patologice precum ateroscleroza sau hipertensiunea.
- Dilatarea progresivă a peretelui aortic conduce la subțierea acestuia și creșterea tensiunii parietale, predispunând la ruptură.
- Ruptura peretelui aortic în zona anevrismului poate produce hemoragie masivă în mediastin, retroperitoneu sau cavitatea peritoneală, situatie amenințătoare de viață ce necesită intervenție medicală rapidă.
Diagnosticarea precoce a anevrismelor de aortă este esențială pentru identificarea celor cu risc crescut de ruptură care pot beneficia de tratament chirurgical profilactic.
Incidența
Incidența anevrismelor aortice variază în funcție de tipul și locația anevrismului.
– Anevrism de aorta abdominala (AAA): Incidența anuală a noilor diagnostice AAA este de aproximativ 0,4% până la 0,67% în populațiile occidentale, sau 2,5 până la 6,5 anevrisme la 1000 de persoane / an [1][3].
– În Statele Unite, incidența AAA este de 5-10 cazuri la 100.000 de persoane [4].
– Conform Asociației Americane a Inimii, 75% dintre anevrismele aortice abdominale apar la persoane cu istoric de fumat [5].
– Anevrism de aorta toracica (AAT): Incidența estimată a AAT este de cel puțin 5-10 la 100.000 de persoane / an [2].
Referinte: sciencedirect, pubmed, uptodate, columbiasurgery, pennmedicine
Este important de reținut că anevrismele aortice pot pune viața în pericol. Dacă aveți factori de risc prezenți, sunați cardiologul azi!

Descopera tarifele Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !
Vezi Tarife Cardiologie
Tipuri de anevrism aortic
Iată principalele tipuri de anevrisme aortice:
Anevrismul aortic abdominal (AAA) – cel mai frecvent, apare în partea abdominală a aortei
Anevrismul aortic toracic (TAA) – apare în partea toracică a aortei
Anevrism de aorta toracoabdominala – afectează atât partea toracică cât și abdominală a aortei
Anevrism de aorta ascendenta – apare la nivelul rădăcinii aortei, unde pleacă arterele coronare
Anevrism de aorta descendenta – apare în aorta descendentă toracică
Anevrism la nivelul arcului aortic.
Anevrism la nivelul istmului aortic, între arterele subclaviculare.
Anevrismele aortice rupte – reprezintă complicația cea mai gravă, cu risc vital mare
Anevrismele aortice disecante – peretele aortic se desprinde din cauza unui hematom intramural.
Este importantă identificarea tipului specific de anevrism aortic pentru un management adecvat al riscurilor. Monitorizarea atentă și tratamentul precoce sunt esențiale.
Clasificarea anevrismelor aortice abdominale:
Criteriu | Tipuri |
---|---|
Localizare | – infrarenal – juxtarenal – pararenal – suprarenal |
Formă | – saculare – fusiforme |
Dimensiuni | – mici (3-5 cm) – medii (5-7 cm) – mari (peste 7 cm) |
Simptomatologie | – asimptomatice – simptomatice (durere, edem) |
Complicații | – nerupte – rupte |
Tratament | – urmărite (sub 3 cm) – operate (peste 5-5,5 cm) – stentate |

Simptome anevrism de aorta
Anevrism aorta abdominala simptome:
Durere abdominală sau lombară – de obicei surdă, profundă, poate iradia în spate sau în regiunea inghinală. Apare mai ales când anevrismul se extinde sau este pe cale să se rupă.
Sensibilitate abdominală la palpare – se poate palpa o formațiune pulsatilă.
Dureri abdominale acute, intense – pot indica ruptura anevrismului.
Grețuri, vărsături.
Senzație de puls în abdomen.
Edeme ale membrelor inferioare – datorită compresiei vaselor iliace sau a venei cave inferioare.
Scădere inexplicabilă în greutate.
Oboseală, slăbiciune.
Febră, frisoane – semne ale inflamației în jurul anevrismului.
Stop cardiovascular brusc – la ruptură.
Anevrismele mici sunt de cele mai multe ori asimptomatice și se descoperă întâmplător la investigații imagistice. Identificarea precoce a simptomelor crește șansele de tratament eficient.
Principalele simptome ale unui anevrism de aorta toracică includ:
Durere toracică – de obicei acută, intensă, lancinantă, uneori asemănătoare angorului pectoral. Poate iradia în spate, umeri, gât.
Durere abdominală – în cazul anevrismelor toracoabdominale.
Durere acută între omoplați – la disecția de aortă.
Dispnee, tuse – prin compresia căilor respiratorii.
Disfagie – prin compresia esofagului.
Răgușeală, tulburări de fonatie – prin compresia nervului laringeu recurent.
Deficite neurologice – prin compresia măduvei spinării sau a plexului brahial.
Edeme ale membrelor superioare – prin compresia venei cave superioare.
Cianoza membrelor superioare.
Hipotensiune arterială.
Stop cardiovascular brusc – la ruptură.
Multe anevrisme toracice nu produc simptome până când devin foarte mari sau se rup. Identificarea timpurie a semnelor crește șansele de tratament eficient. .
Cauze
- Ateroscleroza – acumularea de plăci de aterom care slăbesc peretele aortic
- Hipertensiunea arterială – crește tensiunea în perete, ducând la dilatare
- Factori genetici și boli congenitale – anomalii de structură a peretelui aortic
- Traumatisme toracice închise
- Infecții aortice – endocardită bacteriană, arterită Takayasu
- Anevrisme inflamatorii – arterita cu celule gigante, spondilita anchilozantă etc.
- Disecția de aortă – ruptură de perete cu hematom disecant
- Fumatul – factor de risc independent major.
Factori de risc in anevrism de aorta:
- Vârsta peste 65 de ani
- Sexul masculin (bărbații sunt afectați de 2-6 ori mai frecvent decât femeile)
- Obezitatea
- Diabetul zaharat
- Boala coronariană ischemică
- Insuficiența cardiacă congestivă
- Istoric familial de anevrism aortic
- Hiperlipidemie (creșterea colesterolului)
- Hipertrofie ventriculară stângă
- Boli renale cronice
- Stres oxidativ crescut
- Consum cronic de alcool.
În concluzie, atât cauzele cât și factorii de risc trebuie identificați și controlați pentru un management optim al anevrismelor de aortă.
Scale de evaluare a riscului
Pentru estimarea riscului de ruptură a anevrismelor de aortă au fost dezvoltate scale pe baza unor factori clinici și imagistici:
1. PHASES Score
PHASES este un acronim pentru 6 factori de risc care contribuie la evaluarea riscului de ruptură a unui anevrism pe o perioadă de 5 ani :
- P: Populație (țara de origine a pacientului; 1 punct pentru pacienții din Japonia, Finlanda sau Islanda)
- H: Hipertensiune arterială (prezența hipertensiunii arteriale; 1 punct)
- A: Vârstă (≥ 60 ani; 1 punct)
- S: Dimensiunea anevrismului (≥ 7 mm; 1 punct)
- E: Hemoragie subarahnoidiană anterioară din cauza unui alt anevrism (1 punct)
- S: Localizarea anevrismului (localizare în artera comunicantă posterioară sau în artera carotidă internă supraclinoidă; 1 punct).
Factor | Puncte |
---|---|
Populație (țara de origine a pacientului) | 0-1 |
Hipertensiune Arteriala | 0-1 |
Vârsta > 60 ani | 0-1 |
Dimensiune > 7 mm | 0-1 |
Hemoragie subarahnoidiană anterioară (alt anevrism) | 0-1 |
Localizare | 0-1 |
Scorul PHASES este o sumă a punctelor atribuite fiecărui factor de risc, cu o valoare totală posibilă între 0 și 6. Cu cât scorul este mai mare, cu atât riscul de ruptură este mai mare.
Evaluarea se face pe baza scorului total, luând în considerare factorii individuali.
2. UIATS (Unruptured Intracranial Aneurysm Treatment Score)
UIATS combină 29 de factori, inclusiv factori legați de pacient, anevrism și contextul medical. Aceasta ajută la personalizarea deciziilor de tratament.
UIATS este o scală mult mai complexă, care ia în considerare 29 de factori diferiți. Decizia de tratament se bazează pe o analiză detaliată a tuturor factorilor, iar riscul este evaluat într-un context clinic individualizat.
3. ISUIA (International Study of Unruptured Intracranial Aneurysms)
ISUIA evaluează riscul de ruptură pe baza dimensiunii anevrismului și localizării acestuia.
Dimensiune (mm) | Riscul de Ruptură (5 ani) |
---|---|
<7 | <1% |
7-12 | 2.6% |
13-24 | 14.5% |
>24 | 40% |
4. Scorul ELAPSS (Aneurysm ELderly Age PHASES Score):
O extindere a scorului PHASES, care include și vârsta pacientului ca factor de risc independent.
Utilizează aceiași factori ca PHASES, dar cu o ponderare diferită pentru vârstă.
5. Scorul RAP (Rupture After Presentation):
Un instrument pentru a estima riscul de ruptură după prezentarea inițială, luând în considerare factori precum dimensiunea, forma, simptomele și localizarea anevrismului.
6. St. George’s Vascular Institute Protocol
St. George’s Vascular Institute Protocol este o metodologie dezvoltată pentru a analiza și caracteriza morfologia anevrismelor aortice abdominale infrarenale (AAA).
Acest protocol standardizat și reproductibil este folosit în aplicații clinice și de cercetare.
Componente Principale
- Parametri Morfologici: Include 114 parametri, cum ar fi diametre, arii, lungimi, volume, unghiuri, calcificări și indici de tortuozitate în trei regiuni: gâtul, sacul și vasele de acces.
- Metode de Măsurare: Utilizează angiograme tomografice computerizate preoperatorii și software pentru reconstrucția 3D.
- Validare: Include validarea prin măsurători repetate și calcularea variabilităților intra- și interobservator.
Rezultate Notabile
- Acord și Repetabilitate: Majoritatea măsurătorilor au acord bun și repetabilitate înaltă, în special cele care se bazează pe repere anatomice consistente.
- Variabilitate: Calcificările prezintă cea mai mare variabilitate.
- Timp de Măsurare: Protocolul poate fi finalizat în medie în 105 minute.
Tehnici de imagistică ca angiografia prin rezonanță magnetică (MRA), permit evaluarea detaliată a formei, dimensiunii și structurii anevrismului, contribuind la evaluarea riscului de ruptură.
Scalele de evaluare a riscului pentru anevrismele cerebrale sunt instrumente vitale în managementul acestor afecțiuni potențial fatale. Ele permit o evaluare sistematică și obiectivă a riscului, ghidând astfel deciziile terapeutice.
jvascsurg.org pubmed., jvascurg. pubmed, ahajournals , sciencedirect
Complicatii
Principalele complicaţii ale unui anevrism de aorta includ:
Ruptura – cea mai gravă complicaţie, care poate duce la hemoragie internă masivă şi deces. Are loc mai ales la anevrismele cu diametrul mare.
Disecţia de aortă – separarea stratului interior al peretelui aortic de cel exterior din cauza unui hematom. Poate bloca fluxul de sânge către organe.
Tromboză şi embolie – formarea de cheaguri în interiorul sacului anevrismal care se pot detaşa şi emboliza arterele periferice.
Compresia structurilor adiacente – ca de exemplu, compresia venelor cave, a arterelor renale, a plexurilor nervos etc.
Durere cronică – prin invazia ţesuturilor învecinate sau iritaţia nervilor.
Infecţii – rare, dar extrem de grave, putând duce la endocardită, meningită sau septe c vasculară.
Insuficienţă cardiacă – prin disfuncţia de pompă cauzată de modificările anatomice.
Anevrisme secundare – dilatarea altor artere sub tensiune crescută.
Boală ocluzivă periferică – prin embolii de colesterol sau plăci ateromatoase.
Diagnostic
Diagnosticul anevrismelor de aortă se bazează pe următoarele investigații:
Examen fizic – se poate palpa o formațiune pulsatilă abdominală sau toracică.
Radiografia toracică – poate evidenția lărgirea mediastinului, calcificări. Are utilitate limitată.
Ecografia – methida inițială, non-invazivă, pentru detectarea anevrismelor abdominale.
CT cu substanță de contrast – investigația imagistică de elecție, oferă informații detaliate despre localizare, formă, dimensiuni.
RMN cu contrast – alternativă la CT, fără radiații.
Ecocardiografia – utilizează unde ultrasonore pentru evaluarea anevrismelor toracice.
Aortografia – tehnică invazivă în care se injectează substanță de contrast în aortă, rar folosită.
Analize de laborator – pot evidenția inflamația sau alți markeri utili.
Screening la grupuri de risc – persoane cu boli de țesut conjunctiv, istoric familial.
Diagnosticarea precoce este esențială pentru un management optim și prevenirea complicațiilor amenințătoare de viață.
Diagnostic diferențial
Simptomele anevrismului aortic pot fi nespecifice, astfel încât este necesară excluderea altor afecțiuni care se pot manifesta similar:
- Angina pectorală – durere toracică tipică, se ameliorează la nitroglicerină
- Infarct miocardic – durere intensă cu modificări EKG și enzime cardiace crescute
- Pericardita – durere toracică agravată de respirație și poziție
- Pneumotoraxul – dispnee brusc instalată, hipoxemie
- Ulcerul gastro-duodenal perforat – durere abdominală intensă cu semne peritoneale
- Colica renală – durere lombară intermitentă, hematurie
- Pancreatita acută – durere epigastrică cu amilazemie crescută.
De aceea, un diagnostic diferențial riguros prin examene imagistice, biomarkeri și evaluare multidisciplinară este esențial.
Tratament Anevrism de Aorta
Principalele opțiuni terapeutice pentru anevrismele de aortă includ:
Urmărire atentă – pentru anevrismele mici (<5 cm), fără simptome, cu evaluare periodică prin imagistică.
Tratament medicamentos – beta-blocante sau inhibitori de enzimă de conversie pentru controlul tensiunii arteriale și reducerea riscului de ruptură. Medicamente anti-inflamatorii în cazurile specifice.
Intervenție chirurgicală deschisă – presupune înlocuirea segmentului aortic anevrismal printr-o proteză vasculară sintetică. Este abordarea tradițională.
Reparare endovasculară (EVAR) – constă în implantarea unei proteze stent-graft prin cateterism minim invaziv.
Bypass aorto-aortic sau aorto-bifemural – redirecționează fluxul sanguin de la nivelul anevrismului, descărcând peretele aortic.
Tratament endovascular al endoscurgerilor – dacă apar scurgeri de sânge în sacul anevrismal post-EVAR.
Alegerea tacticii terapeutice depinde de localizare, dimensiuni, riscuri și comorbidități asociate. Scopul este prevenția rupturii și complicațiilor fatale.
Preventia
Măsuri | Detalii |
---|---|
Controlul factorilor de risc cardiovascular | – Renunțarea la fumat – Dieta sănătoasă, activitate fizică – Scăderea colesterolului și TA prin medicație |
Screening populații cu risc crescut | – Rude gradul I ale pacienților cu anevrism – Pacienți cu boli de țesut conjunctiv – Examinare imagistică periodică |
Tratamentul precoce al infecțiilor | – Antibioterapie promptă în endocardite bacteriene |
Evitarea traumatismelor toracice | – Purtarea centurii de siguranță – Echipament protecție la sporturi de contact |
Monitorizarea anevrismelor depistate | – Urmărire imagistică regulată pentru creștere în dimensiuni |
Intervenție chirurgicală profilactică | – La pacienții cu risc crescut – Înainte de dilatare excesivă sau ruptură |
Informarea și educarea pacienților | – Recunoașterea simptomelor – Prezentare urgentă la medic |
Cercetare științifică | – Genetică, farmacologie, noi metode de tratament |
Ce este Artera Aorta ?
Artera Aorta este cea mai mare arteră din organismul uman. Ea transportă sângele bogat în oxigen de la inimă către toate celelalte artere care irigă corpul.
Aorta își are originea la nivelul ventriculului stâng al inimii, segmentul inițial numindu-se rădăcina aortei.
Ea se îndreaptă mai întâi ascendent, apoi traversează mediastinul formând arcul aortic, coboară prin torace (aorta toracică descendentă), străpunge diafragmul și continuă în abdomen unde se numește aorta abdominală.
Structural, aorta este formată din 3 straturi:
- intima – stratul interior format din celule endoteliale
- media – stratul gros, muscular, care conferă elasticitate și tonus
- adventicea – stratul extern de țesut conjunctiv
Diametrul normal al aortei este în jur de 2-3 cm, dar crește cu vârsta. De-a lungul traiectului său, din aortă se ramifică arterele care irigă capul, membrele, organele interne etc.
Aorta poate fi afectată de diverse patologii, cea mai frecventă fiind anevrismul aortic (dilatarea localizată), care prezintă risc vital prin potențialul de ruptură.
Ce este Ruptura de Aorta ?
Ruptura de aortă este o complicație gravă a anevrismelor aortice și uneori a disecției de aortă, care constă în fisurarea peretelui aortic și sângerarea în mediul înconjurător.
Mai exact, atunci când peretele aortic dilatat și subțiat din cauza anevrismului se rupe, sângele se revarsă fie în mediastin în cazul rupturii de aortă toracică, fie în cavitatea peritoneală în caz de ruptură de aortă abdominală.
Ruptura de aortă este o urgență medicală majoră ce necesită intervenție chirurgicală imediată. Altfel, hemoragia masivă și tamponada cardiacă pot duce rapid la deces.
Simptomele includ durere toracică sau abdominală intensă, dispnee, hipotensiune arterială, șoc hipovolemic. Ruptura poate fi precedată de dureri prodromale.
Factori de risc pentru ruptură sunt dimensiunea mărită a anevrismului, hipertensiunea necontrolată, fumatul, activitatea fizică intensă. Femeile și pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică sunt mai predispuși.
Rata de mortalitate în ruptura de aortă netratată este extrem de ridicată, de peste 90%. Diagnosticul precoce și managementul activ al anevrismelor pot preveni ruptura.
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.