Ce este Faringita ?

 

Faringita este inflamația faringelui, partea din spate a gâtului care face legătura între cavitatea bucală și laringe.

Principalele caracteristici ale faringitei sunt:

  • Durere și disconfort în gât
  • Roșeață și edem al faringelui
  • Senzație de gât iritat sau zgâriat
  • Dificultăți la înghițire
  • Tuse seacă
  • Uneori febră.

Faringita este de obicei cauzată de infecții virale precum răceala sau gripa. Alte cauze pot fi infecții bacteriene, iritarea din cauza substanțelor chimice sau fumatului, alergii, reflux gastric.

Există diferite tipuri de faringită în funcție de cauză – virală, bacteriană, alergică etc.

Cea mai frecventă este faringita acută virală.

Faringita bacteriană cea mai cunoscută este angina streptococică.

Deși în majoritatea cazurilor faringita trece de la sine în câteva zile, uneori poate necesita tratament cu antibiotice sau medicamente antiinflamatoare și analgezice pentru a controla durerea și disconfortul.

 

 

Poze faringita acuta

Tipuri de faringita

Există diferite tipuri de faringită, care pot fi clasificate în funcție de cauzele și durata lor. Iată câteva dintre cele comune:

  1. Faringită acută: Acesta este cel mai frecvent tip de faringită, care de obicei durează câteva zile până la o săptămână. Este cauzată de infecții virale și/sau bacteriene, cum ar fi răceala comună, gripa și angina streptococică [1] [2] [4] [5] [6].

  2. Faringită cronică: Acest tip de faringită durează o perioadă mai lungă, de obicei mai mult de trei luni. Poate fi cauzată de diverși factori, cum ar fi alergiile, fumatul și boala de reflux gastroesofagian (BRGE) [2] [6].

  3. Faringită catarală: Acest tip de faringită se caracterizează prin inflamația faringelui și producția excesivă de mucus. Poate fi cauzată de infecții virale și bacteriene, precum și de alergii și iritanți [2] [3].

  4. Faringită hipertrofică: Acest tip de faringită se caracterizează prin mărirea țesutului limfoid din faringe. Poate fi cauzată de infecții cronice, alergii și iritanți [2] [6].

  5. Faringită atrofică: Acest tip de faringită se caracterizează prin subțierea și uscarea mucoasei din faringe. Poate fi cauzată de îmbătrânire, modificări hormonale și anumite afecțiuni medicale [2] [6].

  6. Faringită infecțioasă: Acest tip de faringită este cauzată de infecții virale și bacteriene, cum ar fi răceala comună, gripa și angina streptococică [1].

  7. Faringită neinfecțioasă: Acest tip de faringită este cauzată de factori alții decât infecțiile, cum ar fi alergiile, trauma, cancerul, refluxul și anumite toxine [1] [3].

Referințe:

[1] https://www.verywellhealth.com/pharyngitis-5222737

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Pharyngitis

[3] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7152369/

[4] https://www.healthline.com/health/pharyngitis

[5] https://www.vinmec.com/en/news/health-news/common-types-of-pharyngitis/

[6] https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/pharyngitis

faringita-virala

Simptome faringita:

Faringita reprezintă un proces inflamator al faringelui, zona situată în porțiunea posterioară a gâtului.

Etiologia acesteia poate fi de natură virală sau bacteriană și se manifestă printr-o varietate de simptome clinice, după cum urmează:

  1. Odinofagie: Durerea la deglutiție este un simptom predominant și frecvent întâlnit în faringită, manifestându-se acut, în special în timpul ingestiei.
  2. Eritem și Edem: Zona faringiană poate prezenta înroșire și tumefacție.
  3. Febră și Frison: Faringita poate fi însoțită de febră și, în anumite cazuri, de frisoane.
  4. Adenopatie Cervicală: Ganglionii limfatici submandibulari pot prezenta o mărire de volum și sensibilitate la palpare.
  5. Disfagie: Pacienții pot experimenta dificultăți și discomfort la ingestie de solide, lichide sau salivă.
  6. Astenie: Oboseala și slăbiciunea generală sunt frecvent raportate de pacienții cu faringită.
  7. Cefalee: Durerile de cap sunt comune în cadrul afecțiunii.
  8. Tuse: Manifestarea tusei poate rezulta din iritația și inflamația faringiană.
  9. Disfonie: Modificările vocii, incluzând răgușeala, pot apărea temporar.
  10. Anorexie: Durerea și discomfortul la deglutiție pot conduce la pierderea apetitului.
  11. Exudat Faringian: În cazul faringitei bacteriene, se pot observa leziuni albe sau acumulări de puroi în faringe.

Faringita de etiologie virală este, de obicei, autolimitantă, remisând în câteva zile fără tratament etiologic specific.

În contrast, faringita bacteriană, cum ar fi cea produsă de streptococul de grup A, poate necesita terapie antibiotică pentru prevenirea complicațiilor secundare.

Recomandările terapeutice generale includ repaus, hidratare adecvată și utilizarea de antiseptice locale, sub formă de pastile sau soluții de gargară.

Consultul medical este imperativ în cazul în care simptomele persistă sau se agravează.

 

Cauze

Faringita poate fi cauzată de o varietate de factori etiologici. Principalele cauze ale faringitei sunt infecțiile, iar acestea pot fi de origine virală sau bacteriană. 

1. Infecții Virale

  • Virusurile Rinovirus: Sunt cauza cea mai comună a faringitei virale și sunt, de asemenea, responsabile pentru majoritatea cazurilor de răceală.
  • Adenovirusuri: Acestea pot cauza simptome de faringită, conjunctivită, și simptome respiratorii superioare.
  • Virusul Epstein-Barr: Este agentul etiologic al mononucleozei infecțioase, care poate prezenta simptome de faringită severă.

2. Infecții Bacteriene

  • Streptococul de Grup A: Este cauza cea mai comună a faringitei bacteriene și poate provoca faringită streptococică.
  • Neisseria gonorrhoeae: Poate cauza faringită în cazul contactului orofaringian.

3. Alte Cauze

  • Iritanți: Fumul de tutun, poluarea aerului, și alți iritanți chimici pot cauza faringită.
  • Refluxul Gastroesofagian: Acidul stomacal care revine în gât poate irita și inflama faringele.
  • Condiții de Mediu: Aerul uscat și rece poate contribui la iritarea și inflamația gâtului.
  • Alergii: Alergiile la polen, mucegai, animale de companie, sau alte alergene pot provoca simptome de faringită.

Cauza specifică a faringitei poate fi identificată adesea prin anamneză, examen fizic și, dacă este necesar, teste de laborator, cum ar fi frotiu din gât pentru cultură sau teste rapide de antigen pentru streptococ.

Identificarea corectă a cauzei este crucială pentru managementul adecvat al faringitei, deoarece tratamentul poate varia în funcție de etiologie.

 

 

Factori de risc pentru faringita:

Factorii de risc asociați cu dezvoltarea faringitei includ o serie de variabile epidemiologice, comportamentale și ambientale. 

  1. Expunere la Agenti Infecțioși: Expunerea la indivizi infectați cu agenți patogeni virali sau bacterieni, prin contact direct sau aerosoli, crește susceptibilitatea la faringită.

  2. Agglomerările și Instituțiile Închise: Prevalența faringitei este crescută în cadrul comunităților aglomerate și instituțiilor închise, cum ar fi școlile, căminele sau unitățile militare, unde transmisia agentilor patogeni este facilitată.

  3. Vârsta: Copiii și adolescenții au o incidență mai mare de faringită, dat fiind expunerea și susceptibilitatea crescută la agenții infecțioși, precum și maturizarea imunologică incompletă.

  4. Fumatul și Expunerea la Fum de Țigară: Inhalarea de fum de tutun și iritanți atmosferici poate contribui la iritarea membranelor mucoase și poate crește riscul de faringită.

  5. Refluxul Gastroesofagian: Pacienții cu reflux gastroesofagian prezintă un risc crescut de iritație și inflamație faringiană secundară refluxului acidului gastric.

  6. Imunodeficiența:  fie congenitală, fie dobândită, poate predispune la infecții recurente ale tractului respirator superior, inclusiv faringită.

  7. Sezonul Rece: Incidența faringitei este mai mare în lunile de iarnă și în sezonul rece, când predomină infecțiile respiratorii și când aerul uscat și rece poate irita faringele.

  8. Alergiile Respiratorii: Sensibilizarea imunologică la alergeni aerogeni, cum ar fi polenul, acarienii sau epitelii animale, poate contribui la inflamația mucoasei faringiene.

Identificarea și modificarea factorilor de risc contribuie la prevenirea apariției faringitei și la reducerea incidenței acesteia în populații susceptibile.

 

 
Faringita - RMN - Imagistica de inalta performanta pentru tine!

Se observă roșeața și edemul orofaringelui, precum și peteșiile, sau micile puncte roșii, de pe palatul moale, cauzate de angina streptococică (faringita). Angina streptococică este provocată de bacteria streptococ din grupa A.

Aceste bacterii se răspândesc prin contactul direct cu mucusul din nas sau gât al persoanelor infectate sau prin contactul cu răni sau leziuni infectate de pe piele.

 

Complicatii

Complicațiile faringitei pot varia în funcție de etiologie și pot fi locale sau sistemice. 

1. Abscesul Peritonsilar

  • Aceasta este o colecție purulentă care se dezvoltă în spațiul dintre amigdală și peretele faringian și necesită intervenție medicală urgentă pentru drenaj.

2. Sinuzita Bacteriană

  • Infecțiile bacteriene persistente sau recurente ale faringelui pot conduce la inflamația și infecția sinusurilor paranazale.

3. Otită Medie

  • Faringita poate fi asociată cu inflamația și infecția urechii medii, în special la copii.

4. Scarlatină

  • În cazul faringitei streptococice, poate apare erupția cutanată caracteristică scarlatinei, secundară toxinelor streptococice.

5. Glomerulonefrita Poststreptococică

  • Aceasta este o complicație renală care poate apărea la câteva săptămâni după o infecție streptococică, caracterizată prin hematurie, edeme și hipertensiune arterială.

6. Reumatism Articular Acut

  • Este o afecțiune inflamatorie care poate afecta inima, articulațiile, pielea și creierul și care poate surveni la câteva săptămâni după o faringită streptococică netratată sau insuficient tratată.

7. Sindromul de Șoc Toxic Streptococic

  • O complicație gravă și rară a infecțiilor streptococice, caracterizată prin hipotensiune, insuficiență multiorganică și erupții cutanate.

8. Complicații Ale Mononucleozei Infecțioase

  • În cazul faringitei cauzate de virusul Epstein-Barr, pot apărea complicații precum splenomegalie, hepatită și anemie hemolitică.

9. Diseminarea Bacteriană

  • Faringita bacteriană netratată poate duce la diseminarea bacteriilor în organism, cu potențial de sepsis și afectare multiorganică.

10. Deshidratare

  • Disfagia severă poate duce la o ingestie inadecvată de lichide și la deshidratare.

11. Complicații Respiratorii

  • Infecții respiratorii inferioare precum pneumoniile pot surveni în contextul faringitelor severe sau recurente.

 

 

Preventia

Prevenirea faringitei necesită o serie de măsuri și obiceiuri zilnice care vizează reducerea expunerii la agenții patogeni și menținerea sănătății gâtului.

Printre acestea se numără spălatul frecvent pe mâini, izolarea de persoanele bolnave, acoperirea gurii la tuse și strănut, vaccinarea, evitarea fumatului și a altor iritanți, folosirea umidificatoarelor, hidratarea corespunzătoare, tratarea refluxului acid, evitarea automedicației cu antibiotice.

Respectarea riguroasă a regulilor de igienă personală și colectivă este esențială pentru a împiedica răspândirea infecțiilor.

De asemenea, un stil de viață sănătos, cu o alimentație echilibrată și fără expunere la factori iritanți, ajută la menținerea imunității și reducerea riscului de faringită.

 

 

Diagnosticul faringitei

Diagnosticul faringitei se bazează pe o combinație de informații obținute din examinarea clinică a pacientului și investigații de laborator.

Principalele elemente în stabilirea diagnosticului sunt:

  • Anamneza – se documentează debutul și evoluția simptomelor, precum durerea în gât, febra, tusea, dificultățile la înghițire. De asemenea sunt importante informații precum contactul cu persoane bolnave, istoricul medical.

  • Examenul fizic – inspectarea faringelui pentru a observa înroșirea, inflamația și prezența de exudat. Palparea ganglionilor limfatici cervicali pentru a verifica mărirea lor. Auscultarea plămânilor.

  • Teste rapide – testul rapid de determinare a antigenului streptococic sau a mononucleozei poate indica prezența acestor infecții.

  • Culturi bacteriene – recoltarea unui exudat faringian pentru a identifica prezența bacteriilor, în special a streptococului beta-hemolitic de grup A.

  • Hemoleucogramă – creșterea numărului de leucocite poate indica o infecție bacteriană.

  • Radiografia toracică – poate fi utilă pentru a evalua complicațiile faringitei, cum ar fi pneumonia.

  • Alte teste – în funcție de simptome și context pot fi indicate și alte investigații precum testele de alergie, examenul LCR, teste pentru HIV/SIDA etc.

Stabilirea unui diagnostic cert permite prescria unui tratament adecvat și evitarea complicațiilor în cazurile severe de faringită.

 
 

Faringita Tratament

Tratamentul faringitei depinde de cauza acesteia și poate include:

  • Repaus vocal – evitarea conversațiilor prelungite și a strigătelor.

  • Analgezice – paracetamol sau ibuprofen pentru durere și febră.

  • Antiinflamatoare – pentru reducerea inflamației faringelui.

  • Antibiotice – în caz de faringită bacteriană, de exemplu cu amoksicilină pentru infecții streptococice.

  • Antivirale – oseltamivir pentru gripă.

  • Corticosteroizi în spray nazal – pentru faringită alergică.

  • Antihistaminice – pentru faringită alergică.

  • Medicamente pentru reflux gastroesofagian – dacă acesta e cauza.

  • Gargară cu apă sărată – ajută la îndepărtarea exudatului.

  • Loțiuni sau spray-uri faringiene – conțin anestezice locale pentru ameliorarea durerii.

  • Hidratare adecvată – ceai cald cu miere și lămâie, sucuri.

  • Odihnă / evitarea efortului.

Cele mai multe cazuri de faringită virală se vindecă de la sine în câteva zile prin îngrijire suportivă.

Faringitele bacteriene necesită însă tratament cu antibiotice pentru a preveni complicații și reducerea perioadei de contagiozitate.

 

Prevalenta Faringitei:

 

InformațieDetaliiSurse
PrevalențăFrecventă în toate vârstele; mai răspândită la copii și adolescenți.

[3][4]

[5][6]

Vârstă la care incidența atinge un vârf

În copilărie și adolescență;

aproximativ 50% din cazuri apar înainte de 18 ani.

[4]
Cauza majoritarăInfecții virale (50-80% din cazuri).[1][5]
Cauza bacteriană principalăStreptococul beta-hemolitic de grup A (5-36% din cazurile de faringită acută).[1][3]
Alte etiologii bacterieneStreptococii de grup B și C, C. pneumoniae, M. pneumoniae, H. influenzae, Candida etc.[1]
Rata de incidență a anginei tratate medical la copiiEstimată la 15-25 cazuri la 1000 de copii/an.[2]
Vizite la camera de gardă în 2010 pentru faringită1,814 milioane pacienți[1]

 

Referințe:

[1] NCBI – Bookshelf

[2] Science Direct

[3] NCBI – Bookshelf

[4] UpToDate

[5] eMedicine – Medscape

[6] eMedicine – Medscape

Photo credit:

wikimedia commons

James Heilman, MDCC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Content Providers: CDC/Dr. Heinz F. Eichenwald,

Disclaimer:

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;
  • Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
  • Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
  • Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
  • Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.
Trimite mesaj
1
Aveți nevoie de ajutor?
Buna ziua,
Cu ce informații vă putem ajuta?