SCARLATINA : cauze, simptome si optiuni de tratament

Ce este Scarlatina – Introducere

Scarlatina este o boala infectioasa (o infecție bacteriană)

ce ocupă un loc proeminent în discursul medical contemporan,

având un impact notabil în contextul sănătății copilului.

Caracterizată de o erupție tegumentară specifică, de culoare roz-roșie, scarlatina constituia în trecut o boală pediatrică severă.

Ea continuă să fie relevantă datorită caracterului său contagios și a riscului de complicații severe în absența tratamentului.

Prin urmare, in acest articol, ne propunem să explorăm amploarea acestei afecțiuni istorice, relevanța sa în lumea contemporană și strategiile de combatere disponibile în prezent.

La nivel global, scarlatina este mai frecventă în țările cu climă temperată, unde tind să apară epidemii sezoniere în lunile de toamnă și iarnă.

Scarlatina copii poze — ^{sursa foto: wikimedia.commons – limba zmeurie – simptom clasic in scarlatina}

Epidemiologie

În țările în curs de dezvoltare, incidența scarlatinei este estimată la aproximativ 616 milioane de cazuri pe an. În schimb, în SUA se înregistrează între 10.000 și 50.000 de cazuri anual.

În ultimii ani, numărul cazurilor de scarlatină în România a crescut, în special în rândul copiilor de vârstă școlară. Deși nu există statistici exacte, medicii de familie și pediatrii raportează frecvent cazuri de scarlatină, în special în perioadele de toamnă și iarnă.

Raportare OMS – 15 dec 2022

Incidență crescută pentru cazurile de scarlatina si infectie invaziva cu streptococ de grup A (GAS) in multiple tari europene :

– 🌍 Creșterea incidenței scarlatinei și a infecției invazive cu Streptococ beta hemolitic de grup A a fost raportată în cel puțin cinci state membre din Regiunea Europeană.

– 👶 Cei mai afectați sunt copiii sub 10 ani.

– 📈 În Franța, de la mijlocul lunii noiembrie 2022, clinicienii au raportat o creștere neobișnuită a numărului de cazuri de iGAS și detectarea de clustere iGAS. Unele cazuri pediatrice au fost fatale.

– 🇮🇪 În Irlanda, din octombrie 2022, s-a raportat o creștere a cazurilor de iGAS. 23 din cele 57 de cazuri de iGAS au fost raportate din octombrie 2022.

– 🇳🇱 În Olanda, a fost observată o creștere a infecțiilor iGAS printre copii din martie 2022.

– 🇸🇪 În Suedia, din octombrie 2022, s-a observat o creștere a iGAS la copiii sub 10 ani comparativ cu nivelurile pre-pandemice COVID-19 pentru perioada echivalentă.

– 🇬🇧 În Regatul Unit, după o activitate mai mare decât se aștepta de scarlatină în vara anului 2022 în Anglia, notificările au crescut din nou de la mijlocul lunii septembrie până la începutul lunii decembrie.

– 🦠 Streptococul pyogenes, cunoscut și sub numele de Streptococ de grup A, este un grup de bacterii Gram-pozitive care pot fi purtate în gâtul uman sau pe piele; este responsabil pentru mai mult de 500 000 de decese anual la nivel mondial.

– 💊 Infecțiile GAS sunt ușor de tratat cu antibiotice, iar o persoană cu o boală ușoară încetează să fie contagioasă după 24 de ore de tratament.

– 🏥 OMS evaluează în prezent riscul pentru populația generală reprezentat de creșterea raportată a infecțiilor iGAS în unele țări europene ca fiind scăzut.

– ✈️ OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și/sau comerțul pentru oricare dintre țările afectate pe baza informațiilor disponibile despre acest eveniment.

Ce este Scarlatina – Definiție și Context

Scarlatina (engl. Scarlet Fever) este o infecție bacteriana care afectează predominant copiii. Agentul cauzator este bacteria Streptococcus pyogenes, (numit si streptococ beta-hemolitic de grup A).

Un simptom distinctiv al acestei patologii este eruptia cutanata de nuanță roșie-purpurie, element care a contribuit la denumirea afecțiunii.

Scarlatina este o boală infecțioasă, transmisibilă prin contactul cu particulele de salivă sau secrețiile nazale ale unei persoane infectate. În consecință, este de o importanță esențială menținerea unei igiene personale riguroase în vederea prevenirii diseminării acestei maladii.

Istoricul Scarlatinei

Scarlatina are un istoric bogat și destul de tulburător.

Prima descriere a ceea ce ar fi putut fi febra scarlatină a fost documentată de medicul sicilian Giovanni Filippo Ingrassia în 1553.

Ingrassia, care era bine cunoscut pentru studiile sale anatomice și contribuțiile la sănătatea publică, a numit boala „rossalia” și a descris pacientul ca având „numeroase pete, mari și mici, aprinse și roșii, de distribuție universală, astfel încât întregul corp părea a fi în flăcări.„

În secolele XVIII și XIX, era considerată o boală fatală pentru copii, datorită complicațiilor grave pe care le putea provoca, cum ar fi reumatismul articular acut sau glomerulonefrita post- streptococica.

pojar vs. scarlatina imagini — ^{poze scarlatina copii – Ilustrații din 1908 care demonstrează diferența dintre erupțiile cutanate ale rujeolei (pojar) și scarlatinei.}
^{– sursa foto: wikimedia commons.}

Datorită avansului medicinei, astăzi scarlatina poate fi tratată cu succes prin antibiotice, iar rata mortalității a scăzut semnificativ.

Scarlatina CAUZE :

A. Cauza Bacteriană:

Agentul patogen responsabil pentru scarlatină este bacteria Streptococcus pyogenes, de asemenea cunoscută sub denumirea de streptococ de grup A.

Această bacterie produce o serie de toxine, iar una dintre acestea este toxina eritrogenă, care este responsabilă pentru erupția cutanată roșiatică specifică scarlatine.

Însă, nu toate tulpinile de streptococ de grup A produc această toxină, ceea ce explică de ce unele persoane pot avea infecții streptococice fără a dezvolta scarlatină.

B. Metode de Transmitere

Scarlatina se transmite de la persoană la persoană prin intermediul picăturilor de salivă sau mucozități care sunt eliberate în aer când o persoană infectată tușește sau strănută. Așadar, este o boală foarte contagioasa.

Pe lângă această cale directă de transmitere, scarlatina poate fi contractată și prin contactul cu obiecte contaminate de o persoană bolnavă, precum jucării, veselă, lenjerie de pat sau prosoape.

Pentru a preveni răspândirea scarlatinei, sunt necesare măsuri stricte de igienă, precum spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului direct cu persoanele infectate și curățarea regulată a suprafețelor și obiectelor contaminate.

Este important de menționat că, după un episod de scarlatină, persoanele vindecate pot dezvolta imunitate la toxina eritrogenică, reducând astfel riscul de a dezvolta boala din nou.

Totuși, deoarece există mai multe tulpini de Streptococ pyogenes care pot produce toxine diferite, este posibil să se contracteze scarlatina de mai multe ori în viață.

Primele Semne si Simptome

Scarlatina prezintă manifestări clinice specifice, iar identificarea acestora în fazele inițiale poate facilita diagnosticul și inițierea tratamentului.

Simptomele la debutul bolii includ o febră subită, frecvent peste 38.5 grade Celsius, faringită eritematoasă și adenopatii cervicale. Cefaleea, greața și vărsăturile pot fi, de asemenea, prezente.

Semnul caracteristic al scarlatinei este o eruptie cutanată, care apare de obicei la 24-48 de ore de la debutul simptomelor.

Erupția este compusă din papule roșii, care pot avea un aspect rugos la palpare, similar texturii unei hârtii abrazive fine.

Descuamarea pielii de pe maini - un simptom in scarlatina — ^{Descuamarea pielii de pe maini – un simptom comun in scarlatina – sursa foto: wikimedia commons}

limba in scarlatina — ^{limba zmeurie in scarlatina – sursa foto: wikimedia commons}

Simptome Scarlatina la Copii vs. Adulti

Scarlatina este mai comună în rândul populației pediatrice, în special la copiii cu vârsta cuprinsă între 5 si 15 ani.

Copiii pot prezenta manifestări clinice mai intense comparativ cu adulții și au o susceptibilitate crescută de a dezvolta complicații, precum otite sau faringite suprainfectate.

La adulți, scarlatina este mai puțin întâlnită, iar simptomatologia poate fi mai discretă. Cu toate acestea, adulții cu scarlatină pot experimenta faringite severe și pot avea o erupție cutanată mai puțin pronunțată.

Adulții cu scarlatină pot prezenta o gamă variată de simptome, similare cu cele observate la copii, dar pot fi de intensitate variabilă.

În afara faringitei severe și a erupției cutanate mai puțin pronunțate, alte manifestări pot include:

1. Febra și frisoanele: Deși febra poate fi mai puțin pronunțată decât la copii, este adesea prezentă și poate fi însoțită de frisoane.

2. Dureri de cap și dureri corporale: Acestea pot fi similare cu simptomele unei răceli sau gripe comune.

3. Grețuri și vărsături: Aceste simptome sunt mai puțin comune la adulți, dar pot apărea.

4. „Limba zmeurie”: Acesta este un simptom caracteristic al scarlatinei în care limba devine roșie și proeminentă, similară cu suprafața unei zmeure.

5. Deshidratarea: Datorită febrei, a vărsăturilor sau a dificultății de a înghiți datorită durerii în gât, pacienții adulți pot deveni deshidratați.

6. Fatigabilitate: Pacienții adulți pot fi mai obosiți sau lipsiți de energie decât de obicei.

Este important de subliniat că, deși adulții pot avea simptome mai ușoare comparativ cu copiii, ei sunt la fel de susceptibili de a dezvolta complicații dacă scarlatina nu este tratată corespunzător.

Aceste complicații pot include infecții secundare ale urechii sau gatului, reumatism articular acut (RAA), glomerulonefrită post-streptococică și, în rare cazuri, endocardită infecțioasă.

Prin urmare, orice adult cu simptome sugestive pentru scarlatină ar trebui să consulte un medic cât mai curând posibil.

Diagnosticul de Scarlatina

Diagnosticul de scarlatina se stabilește în principal pe baza manifestărilor clinice. Medicul va realiza un examen fizic pentru a identifica semnele tipice, precum faringita eritematoasă, erupția cutanată și „limba zmeurie” – un semn distinctiv al scarlatinei în care limba devine eritematoasă și proeminentă.

Pentru a confirma prezența bacteriei Streptococcus pyogenes, se poate efectua un exudat faringian.

În cadrul acestui test, medicul colectează o probă celulară din faringe cu ajutorul unui tampon. Aceasta este ulterior analizată în laborator pentru identificarea agentului patogen.

În cazul formelor severe sau complicate de scarlatină, pot fi necesare investigații suplimentare pentru a evalua gradul de diseminare al infecției.

Acestea pot include analize de sânge pentru a evalua răspunsul inflamator, precum și imagistica medicală, cum ar fi ecografia sau tomografia computerizată sau investigatii RMN, pentru a identifica potențialele complicații.

TRATAMENTUL Scarlatinei

Antibiotic Scarlatina

Tratamentul de primă linie pentru scarlatină este de fapt terapia cu antibiotice, cu scopul de a eradică bacteria Streptococcus pyogenes.

Penicilina și amoxicilina sunt de obicei alegerile preferate pentru acest tratament.

Administrarea corectă a antibioticelor poate reduce durata simptomelor, minimiza riscul de complicații și limita răspândirea bolii către alte persoane.

Tratamentul pentru scarlatină nu se limitează doar la administrarea de antibiotice. Este de asemenea important să se gestioneze simptomele pacientului pentru a-i asigura confortul pe durata convalescenței.

Administrarea de analgezice, precum paracetamolul sau ibuprofenul, poate ajuta la ameliorarea durerii și a febrei asociate cu scarlatina.

Este important să se evite aspirina la copiii cu vârsta sub 16 ani, deoarece poate determina o afecțiune rară dar gravă, numită sindromul Reye.

Hidratarea adecvată este esențială pentru a preveni deshidratarea, mai ales dacă febra este prezentă. Supa caldă sau ceaiul cu miere pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea durerii în gât.

În cazul în care pacientul prezintă o erupție cutanată pruriginoasă, pot fi utilizate creme sau loțiuni calmante pentru a reduce disconfortul.

Gargara cu apa sarata poate fi utilă în ameliorarea disconfortului cauzat de durerile în gât asociate cu scarlatina. Soluția salină poate ajuta la reducerea inflamației și la ameliorarea durerii.

Cu toate acestea, este important de reținut că acest remediu ajută doar la gestionarea simptomelor și nu tratează infecția în sine.

În sfârșit, este important ca pacientul să se odihnească suficient pentru a ajuta corpul să lupte împotriva infecției.

Acesta ar trebui să rămână acasă, izolandu-se de colectivitate și să evite contactul cu alte persoane până când nu mai este contagios, adică cel puțin 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice.

Posibile Complicatii în Cazul în Care nu se Tratează

Dacă scarlatina nu este corect gestionată, poate evolua către complicații severe.

Infecțiile nesupravegheate pot determina afecțiuni precum amigdalita, sinuzita, otitele sau infecțiile tegumentare.

Pe lângă complicațiile menționate, scarlatina poate duce la alte complicații dacă nu este tratată corespunzător. Acestea includ:

Pneumonie: În cazuri rare, scarlatina poate duce la infecții ale plămânilor, ceea ce poate duce la pneumonie.

Glomerulonefrita poststreptococică : o afecțiune renală care poate apărea după o infecție cu streptococi, cum ar fi scarlatina sau faringita streptococică. Glomerulii rinichilor – structurile mici de filtrare a sângelui – devin inflamați, ceea ce afectează capacitatea rinichilor de a filtra deșeurile și excesul de lichide din sânge. Simptomele pot include umflături (edeme), urină de culoare închisă, hipertensiune arterială și, în unele cazuri, insuficiență renală.

Abscese peritonsilare: Infecțiile severe ale gâtului pot duce la formarea de abcese în jurul amigdalelor, o complicație care necesită adesea intervenție chirurgicală.

Reumatismul articular acut (RAA): Aceasta este o complicație rară, dar gravă, care poate afecta inima, articulațiile, pielea și sistemul nervos.

Sindrom de șoc toxic streptococic: O complicație extrem de rară, dar potențial mortală, în care bacteria streptococică provoacă o eliberare masivă de toxine în corp.

Complicații neurologice: În cazuri foarte rare, scarlatina poate duce la sindromul coreea Sydenham, o afecțiune care provoacă mișcări bruste și necontrolate, în special la copii.

Este important să se sublinieze că majoritatea acestor complicații pot fi prevenite prin diagnosticul precoce și tratamentul adecvat al scarlatinei.

Prin urmare, orice persoană cu simptome suspecte de scarlatină ar trebui să consulte un medic cât mai curând posibil.

Măsuri pentru Prevenirea Răspândirii

Prevenirea scarlatinei necesită acțiuni concrete pentru a limita răspândirea bacteriei Streptococului pyogenes.

Acestea includ practici igienice solide, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor cu săpun și apă caldă, evitarea partajării obiectelor personale, precum paharele sau tacâmurile, și utilizarea batistelor de unică folosință sau a mânecii atunci când tușiți sau strănutați.

De asemenea, dacă o persoană este diagnosticată cu scarlatină, este esențial să se izoleze de la alte persoane până la 24 de ore după începerea tratamentului cu antibiotice.

Aceasta împiedică transmiterea infecției la ceilalți.

Concluzie

Scarlatina este o afecțiune medicală cauzata de streptococul beta hemolitic de grup A, care, deși este mai frecventă la copii, poate apărea și la adulți. Înțelegerea acestei boli, a cauzelor sale, simptomelor și tratamentului este vitală pentru a facilita un proces de vindecare rapid și eficient.

Dacă suspectați că aveți simptome de scarlatină, vă îndemnăm să căutați asistență medicală imediată.

Un diagnostic precoce și un tratament adecvat sunt esențiale pentru a preveni complicațiile grave. De asemenea, este important să respectați regulile de igienă pentru a preveni răspândirea bolii la alții.

Întrebări frecvente despre Scarlatină: Cauze, Transmitere, Simptome și Tratament

Află răspunsuri la cele mai frecvente întrebări legate de scarlatină și descoperă informații esențiale despre această infecție bacteriană. Vei găsi detalii despre modul în care apare scarlatina, cum se răspândește, simptomele specifice ale bolii și opțiunile de tratament disponibile. De asemenea, vei afla cum poate afecta scarlatina diferitele grupe de vârstă și dacă există un vaccin disponibil pentru prevenirea bolii. Informează-te corect și înțelege mai bine această afecțiune pentru a-ți proteja sănătatea și a celor dragi.

Cum se răspândește scarlatina?

Scarlatina se transmite prin contact direct cu secrețiile nazale sau saliva unei persoane infectate. De asemenea, poate fi contractată prin respirarea aerului după ce o persoană infectată tușește sau strănută.

Care sunt simptomele Scarlatinei?

Semnele timpurii ale scarlatinei includ febră, durere în gât și o erupție cutanată roșie distinctivă. Tabloul clinic mai poate include și dureri de cap, greață sau vărsături.

Pot adulții să contracte Scarlatină?

Da, deși scarlatina este mai frecventă la copii, adulții pot, de asemenea, să contracte boala. Riscul de expunere este mai mare pentru cei care intră în contact cu copii bolnavi.

Ce metode de tratament există pentru Scarlatină?

Tratamentul pentru scarlatină include de obicei antibiotice pentru a elimina bacteria care cauzează boala. De asemenea, se recomandă odihna și hidratarea adecvată.

Există un vaccin disponibil pentru Scarlatină?

Până în prezent, nu există un vaccin aprobat pentru scarlatină.

Cum poate afecta Scarlatina diferitele grupe de vârstă?

Scarlatina apare și afectează cel mai frecvent copiii cu vârsta între 5 și 15 ani. Simptomele și complicațiile pot fi mai severe la adulți decât la copii.

pot apărea și alte simptome precum dureri de cap, amețeli, dureri articulare. De asemenea, ganglionii limfatici de la nivelul gâtului pot fi mariti de volum..

Este important de reținut că simptomele scarlatinei pot varia de la caz la caz, iar severitatea lor depinde de factori precum vârsta pacientului și starea generală de sănătate. De aceea, orice simptom neobișnuit sau preocupant trebuie evaluat de un medic.

Angina streptococica vs. Scarlatina

Angina streptococică și scarlatina sunt ambele cauzate de aceeași bacterie, Streptococcus pyogenes, sau streptococ de grup A.

Angina streptococică este o infecție a gâtului care provoacă dureri în gât, febră, și uneori, mărirea ganglionilor limfatici din regiunea gâtului.

Scarlatina, pe de altă parte, este o formă de boală streptococică de grup A care, pe lângă simptomele anginei streptococice, produce și o erupție cutanată caracteristică – o erupție roșie, aspră la atingere, similară cu hârtia abrazivă.

Această erupție este adesea urmată de un fenomen de descuamare a pielii. Un alt simptom distinctiv al scarlatinei este „limba zmeurie”, în care limba devine roșie și inflamată.

Practic, scarlatina poate fi considerată o formă de angină streptococică la care se adaugă erupția cutanată și alte simptome specifice.

De aceea, tratamentul pentru scarlatină este similar cu cel pentru angina streptococică și implică de obicei administrarea de antibiotice pentru a elimina bacteria streptococică.

CE INSEAMNA Impetigo ?

Impetigo este o infecție cutanată bacteriană contagioasă, care este cel mai adesea cauzată de bacteriile Staphylococcus aureus sau Streptococ pyogenes. Este o afecțiune frecventă, în special în rândul copiilor, deși poate afecta persoane de toate vârstele.

Impetigo se manifestă prin apariția de vezicule roșii (bule umplute cu lichid) pe piele. Aceste vezicule pot fi acoperite cu o crustă galben-maronie după spargere. De obicei, impetigo afectează zona din jurul gurii și a nasului, dar poate apărea oriunde pe corp.

Deși impetigo poate fi inconfortabil și inestetic, de obicei nu este periculos și se vindecă fără a lăsa cicatrici, dacă este tratat corespunzător.

Tratamentul tipic pentru impetigo implică utilizarea antibioticelor, fie sub formă de cremă sau unguent aplicat pe piele, fie sub formă de medicamente orale, în funcție de severitatea infecției.

Scarlatina afectează întregul organism și necesită tratament cu antibiotice orale sau injectabile pentru a preveni complicațiile.

Impetigo, pe de altă parte, este o infecție localizată și este de obicei tratată cu unguente antibiotice aplicate pe piele, deși antibioticele orale pot fi necesare în cazurile mai severe.

În rezumat, scarlatina este o boală sistemică cu o erupție cutanată caracteristică și alte simptome, în timp ce impetigo este o infecție cutanată localizată.

Tratament scarlatina Adulti

Tratamentul pentru scarlatină este în general similar atât pentru adulți, cât și pentru copii, și implică utilizarea antibioticelor pentru a elimina bacteria care cauzează boala.

Penicilina și amoxicilina sunt de obicei medicamentele de alegere pentru tratamentul scarlatinei la ambele grupe de vârstă.

Există totuși unele diferențe în dozarea medicamentelor și în gestionarea simptomelor în funcție de vârstă.

De exemplu, dozele de antibiotic sunt ajustate în funcție de greutatea corporală la copii.

De asemenea, copiii pot avea nevoie de medicamente suplimentare pentru a gestiona febra sau durerea, dar nu ar trebui să li se administreze aspirină din cauza riscului de sindrom Reye, o afecțiune gravă care poate afecta ficatul și creierul.

Indiferent de vârstă, toți pacienții cu scarlatină ar trebui să termine întreaga schema de tratament, chiar dacă se simt mai bine, pentru a preveni revenirea infecției și dezvoltarea de complicații.

De asemenea, este important să se mențină o bună hidratare și odihnă adecvată pentru a ajuta la recuperare.

În toate cazurile, îngrijirea medicală adecvată și consultul unui medic sunt esențiale atunci când se suspectează scarlatina.

Uncategorized

Scarlatina – cauze, simptome si optiuni de tratament 2023