Femeile
Vârsta și sexul sunt cei mai mari factori care provoacă probleme articulare.
Femeile sunt mult mai predispuse la leziuni osoase decât bărbații, de fapt, 1 din 2 femei cu vârsta >50 de ani va avea o fractură de-a lungul vieții.
Acest lucru se datorează faptului că oasele femeilor, chiar și în cele mai bune condiții (la vârsta de 25-30 ani), sunt în general mai mici și mai puțin dense decât oasele bărbaților.
În plus, femeile pierd mai multă densitate osoasă decât bărbații pe măsură ce îmbătrânesc, din cauza pierderii de estrogen la menopauză.
Sportivii
Atunci când oaselor li se aplică un stres mecanic, fie prin încărcări externe (impactul picioarelor tale cu solul) și/sau încărcări interne (forța aplicată osului prin contracția mușchilor care se atașează de el), apare o microtraumă indusă de sarcină.
Când sistemele corpului funcționează corespunzător, încărcarea suplimentară este bună pentru stimularea creșterii și remodelării osoase, rezultând un os care este reconstruit mai puternic și mai aclimatizat la sarcini mai mari.
De multe ori, sportivii de performanta au reconstructii fibrozate construite necorespunzator, astfel incat vindecarea si dezvoltarea articulatiei genunchiului nu este suficienta pentru contractia excesiva la care este supusa, dezvoltandu-se astfel o leziune osoasa.
Fracturi anterioare
Fracturile vechi dublează riscul de a avea o altă fractură.
Fracturile de genunchi sunt indicatori puternici ai riscului de apariție a altor fracturi în viitor, însă aceste fracturi apar relativ rar, ceea ce permite corpului să se adapteze treptat. Un exemplu al acestei adaptări este mersul fără a oscila centrul de greutate de pe piciorul sănătos către cel afectat, pentru a evita disconfortul la nivelul genunchiului.
Boli Articulare Cronice
Pe lângă bolile articulare inflamatorii și autoimune, apar și alte afecțiuni asociate, precum boala celiacă, boala Crohn și colita ulcerativă, care sunt frecvent legate de pierderea masei osoase, accelerată prin tratamentul necesar și frecvent cu corticosteroizi.
Un factor comun în toate aceste afecțiuni este capacitatea redusă a tractului gastrointestinal de a absorbi suficient calciu pentru formarea și menținerea unor oase puternice.