Secvențe : În general, secvențele utilizate în iRM pentru evaluarea meniscului includ secvențe ponderate T1, T2, proton-density (PD) și secvențe cu suprimare de grăsime, cum ar fi FS-FSE, STIR sau SPAIR.

Aceste secvențe permit vizualizarea diferențelor de intensitate a semnalului în funcție de compoziția țesutului și vătămarea meniscului.

Adică, pe înțelesul pacientului obișnuit, evidențiază anormalitățile cartilaginoase de la nivelul genunchiului și edemul asociat.

1. Planurile de achiziție: 

Planurile de achiziție ale imaginilor iRM sunt modul în care imaginile sunt capturate din diferite unghiuri ale genunchiului pentru a obține o imagine completă a structurilor interne.

Imaginile iRM sunt luate în trei direcții principale: sagital, coronal și axial.

Planul sagital: Acest plan trece prin genunchi de la față în spate. Imaginile sagitale arată părțile laterale ale genunchiului și vă permit să vedeți structurile interne, cum ar fi meniscul și ligamentele de la nivelul genunchiului.

Planul coronal: Acest plan trece prin genunchi de la o parte la alta. Imaginile coronale arată partea din față și cea din spate a genunchiului, oferind o vedere mai bună a oaselor și a cartilajului.

Planul axial: Acest plan trece prin genunchi de sus în jos. Imaginile axiale arată partea de sus și cea de jos a genunchiului, permițând evaluarea detaliată a structurilor precum tendonul rotulian și cartilajul articular.

Planul sagital este cel mai frecvent utilizat pentru evaluarea meniscului, întrucât oferă o vedere bună a întregii structuri meniscale.

Planurile coronal și axial sunt utilizate pentru a oferi informații suplimentare despre localizarea și extensia leziunilor meniscale.

Rezoluția spațială:

O rezoluție spațială ridicată este esențială pentru a obține imagini detaliate ale meniscului.

Se recomandă utilizarea unei rezoluții în plan submilimetru și a unei grosimi a secțiunii de 3 mm sau mai puțin pentru a vizualiza în mod clar structurile meniscale și eventualele leziuni.

Tehnici avansate de imagistică: Există tehnici avansate de iRM, cum ar fi imagistica cu tensor de difuzie (DTI), imagistica prin rezonanță magnetică cu contrast (dGEMRIC) și imagistica cu suprimare de lichid, care pot oferi informații suplimentare despre integritatea meniscului și gradul de degenerare.

Cu toate acestea, aceste tehnici nu sunt utilizate în mod obișnuit în practica clinică datorită complexității și costurilor lor.

Prin utilizarea acestor tehnici și protocoale de imagistică prin rezonanță magnetică, medicii pot evalua și diagnostica în mod precis ruptura de menisc, ceea ce permite alegerea tratamentului adecvat pentru pacienți în funcție de severitatea și localizarea leziunilor.

Chirurgia artroscopică, prezentată în Manual of Arthroscopic Surgery de Strobel (2002), este una dintre soluțiile chirurgicale utilizate pentru tratarea leziunilor meniscale.

Abordarea meniscului în cadrul osteoartritei este, de asemenea, tratată în Ghidurile de Practică Clinică ale Departamentului de Veteran Affairs (2014) pentru managementul non-chirurgical al osteoartritei de șold și genunchi.

Într-un studiu realizat de Buchbinder et al. (2015), managementul leziunilor degenerative ale meniscului și rolul intervenției chirurgicale sunt de asemenea analizate.

Conform unui ghid de tratament și consens în chirurgia meniscală artroscopică publicat în Bone & Joint Journal (G. F. Abram, D. J. Beard, A. J. Price, BASK Meniscal Working Group, 2019), importanța diagnosticării și a abordărilor de tratament eficiente în cazul rupturii de menisc este discutată în detaliu.

Informații importante pot fi găsite si pe site-ul Radiopaedia în articolul „Meniscal Tear”, unde se menționează că semnele directe ale rupturii de menisc în imaginile iRM includ o linie hiperintensă care traversează meniscul în întregime, întreruperi ale conturului meniscului și deformări ale formei meniscului.

Semnele indirecte de rupturi de menisc pot include edemul oaselor subcondrale și modificări ale morfologiei articulației.

În concluzie, utilizarea RMN în diagnosticul rupturii de menisc se dovedește a fi esențială pentru determinarea cauzei durerii și a celorlalte simptome asociate, permițând medicilor să stabilească tratamente adecvate în funcție de severitatea și localizarea leziunilor.

Studiile și ghidurile menționate anterior subliniază importanța evaluării și tratării leziunilor meniscale pentru a menține sănătatea și funcționalitatea articulației genunchiului.

Pentru a stabili un plan de tratament adecvat, este important să se evalueze ruptura de menisc identificata în urma unei investigatii RMN Genunchi.

Leziunile pot fi clasificate în funcție de localizare, adâncime și dimensiune. În general, leziunile meniscale se împart în următoarele grade:

Gradul I: Leziuni minore, caracterizate prin semne indirecte de ruptură, cum ar fi edemul și lichidul înconjurător. Acestea au un prognostic bun și pot fi tratate conservator.

Gradul II: Leziuni parțiale care nu se extind până la suprafața articulară. Acestea pot provoca simptome moderate și pot necesita intervenții chirurgicale în cazuri selectate.

Gradul III: Rupturi complete ale meniscului, care traversează întreaga grosime a acestuia și se extind până la suprafața articulară. Aceste leziuni pot duce la instabilitate articulară și necesită adesea intervenții chirurgicale.

În cadrul evaluării leziunilor meniscale, medicul va lua în considerare localizarea și morfologia rupturii, precum și severitatea acesteia.

În studiul publicat în The New England  Journal of Medicine, s-a arătat că ruptura de menisc este întâlnita frecvent pe iRM la persoanele de vârstă mijlocie și în vârstă (Englund M, et al. Incidental meniscal findings on knee MRI in middle-aged and elderly persons. N Engl J Med. 2008;359:1108-15. PMID: 18784100).

Gradarea leziunilor meniscale are în vedere severitatea și extinderea leziunii.

Aceasta poate ajuta la stabilirea opțiunilor de tratament, inclusiv conservator sau chirurgical, în funcție de caz.

Într-un ghid de practică clinică al VA/DoD, se recomandă managementul non-chirurgical al osteoartritei de șold și genunchi (US Department of Veteran Affairs. VA/DoD Clinical Practice Guidelines: The Non-Surgical Management of Hip & Knee Osteoarthritis (OA) [Internet]. 2014 [cited 2017 May 5]).

Prevenirea rupturilor de menisc

• implică abordarea factorilor de risc și adoptarea unor măsuri proactive pentru a menține sănătatea și integritatea genunchilor. Iată câteva strategii de prevenire:

1. Exerciții de întărire și flexibilitate: Efectuarea regulată a exercițiilor care vizează întărirea mușchilor coapsei (cvadriceps și ischio-gambieri) și îmbunătățirea flexibilității genunchilor poate contribui la stabilizarea și susținerea articulației genunchiului.
2. Menținerea unei greutăți sănătoase: Controlul greutății corporale pentru a preveni obezitatea poate reduce presiunea asupra genunchilor și meniscurilor, contribuind la scăderea riscului leziunilor meniscale.
3. Utilizarea echipamentului adecvat: În cazul sporturilor sau activităților fizice, purtarea încălțămintei și echipamentului adecvat (inclusiv folosirea unui bandaj elastic) poate ajuta la prevenirea leziunilor genunchiului, inclusiv rupturile de menisc.
4. Tehnică sportivă corectă: Învățarea și aplicarea tehnicilor corecte în sporturile și activitățile fizice care implică genunchii pot reduce riscul leziunilor meniscale.
5. Încălzirea și întinderea adecvată: Realizarea unei încălziri adecvate și întinderea înainte și după exerciții sau activități fizice pot contribui la reducerea riscului de rupturi meniscale.
6. Evitati sa suprasolicitati genunchiul: Respectati timpii de odihnă și evitati sa suprasolicitati genunchiul prin activități repetitive sau excesive poate contribui la prevenirea leziunilor meniscale.

În concluzie, durerea de genunchi poate fi cauzată de diverse motive, iar ruptura de menisc reprezintă una dintre cele mai frecvente afectiuni in care e implicat genunchiul.

Înțelegerea simptomelor, (cum ar fi blocarea genunchiului) și cauzele durerii de genunchi, poate ajuta pacienții să recunoască problemele într-un stadiu incipient și să apeleze la medicul specialist pentru a obtine diagnosticul și tratamentul adecvat.

Prevenirea este întotdeauna cea mai bună strategie pentru a evita leziunile și complicațiile pe termen lung. Este esențial să adoptăm măsuri proactive.

Întărirea și flexibilitatea genunchiului, menținerea unei greutăți sănătoase, utilizarea echipamentului adecvat, aplicarea tehnicilor sportive corecte și încălzirea și întinderea adecvată sunt doar câteva dintre măsurile care pot contribui la protejarea genunchiului și la prevenirea durerii de genunchi și a leziunilor.

Choosing Wisely Canada (2015) sport and Exercise Medicine: https://choosingwiselycanada.org/wp-content/uploads/2017/05/Sport-and-exercise-medicine.pdf.

Arthritis Alliance of Canada. The Impact of Arthritis in Canada: Today and Over the Next 30 Years [Internet]. 2011 [cited 2017 May 5].

Buchbinder R, et al. Management of degenerative meniscal tears and the role of surgery. BMJ. 2015;350:h2212. PMID: 26044448.

Englund M. The role of the meniscus in osteoarthritis genesis. Rheum Dis Clin North Am. 2008;34:573-9. PMID: 18687273.

Englund M. Meniscal tear — a common finding with often troublesome consequences. J Rheumatol. 2009;36:1362-4. PMID: 19567632.

Englund M, et al. Incidental meniscal findings on knee MRI in middle-aged and elderly persons. N Engl J Med. 2008;359:1108-15. PMID: 18784100.

Strobel MJ. Manual of Arthroscopic Surgery. Springer: Verlag Berlin Heidelberg; 2002;1:99-200. US Department of Veteran Affairs. VA/DoD Clinical Practice Guidelines: The Non-Surgical Management of Hip & Knee Osteoarthritis (OA) [Internet]. 2014 [cited 2017 May 5].

G. F. Abram, D. J. Beard, A. J. Price, BASK Meniscal Working Group. Bone Joint J 2019;101-B:652–659. Arthroscopic meniscal surgery a national society treatment guideline and consensus statement. The Bone & Joint JournalVol. 101-B, No. 6, 2019. DOI: https://doi.org/10.1302/0301-620X.101B6.BJJ-2019-0126.R1.



https://pubs.rsna.org/doi/10.1148/radiol.212009 .