RMN cu Bilet de Trimitere
Cardiologie
Gastroenterologie
Neurologie Bucuresti
Ecografie
Analize Medicale
Streptococ beta hemolitic grup A – Streptococcus pyogenes
I. Generalități despre Streptococcus pyogenes (streptococ beta hemolitic grup A)
A. Definiție
Streptococcus pyogenes, cunoscut și sub denumirea de streptococ beta hemolitic grup A (GAS), este o bacterie gram-pozitivă, în formă de coc, care se dispune în lanțuri.
Această bacterie face parte din grupa streptococilor beta-hemolitici (grup A Lancefield).
S. pyogenes este un agent patogen strict uman, fiind responsabil pentru o gamă largă de boli, de la infecții supurative ușoare până la infecții invazive severe cu risc vital. Infecțiile netratate pot duce la complicații post-streptococice precum reumatism articular acut (RAA) și glomerulonefrita.
B. Taxonomie și caracteristici morfologice
Din punct de vedere taxonomic, S. pyogenes aparține genului Streptococcus, familia Streptococcaceae. Are formă sferică (coci), cu diametrul de 0.5-1 μm, dispunere caracteristică în lanțuri sau diplococi.
Nu formează endospori, este imobil și nu prezintă capsulă.
S. pyogenes este un streptococ beta-hemolitic (produce o zonă de hemoliză completă pe agar-sânge), catalaza-negativ și bila-esculina pozitiv.
C. Condiții de dezvoltare și transmitere
S. pyogenes este un microorganism aerob și anaerob facultativ, cu temperatură optimă de creștere de 37°C. Creșterea sa este inhibată la temperaturi mai mari de 60°C.
Rezervorul principal îl constituie organismul uman, fiind transmis pe cale respiratorie, cutanată sau digestivă.
D. Factori de virulență și mecanisme patogenice
S. pyogenes posedă multipli factori de virulență precum M protein, F protein, hialuronidază, streptokinază, streptolizine, toxine pirogene (SPE A, B, C) care îi conferă capacitatea de a evada sistemul imunitar al gazdei și de a produce boli. M protein este un important factor antifagocitar.
Toxinele SPE A, B și C acționează ca superantigene. Hialuronidaza și streptokinaza facilitează diseminarea bacteriei.
E. Istoricul descoperirii și cercetării streptococului beta hemolitic grup A
S. pyogenes a fost prima dată izolată în 1874 de Theodor Billroth, iar în 1884, Friedrich Fehleisen a demonstrat rolul său în etiologia erizipelului. Ulterior s-a dovedit a fi agentul etiologic al scarlatinei, faringo-amigdalitelor streptococice și altor boli.
Clasificarea streptococilor în grupe serologice de Lancefield din 1933 a facilitat studiul acestor bacterii.
Cercetările recente vizează elucidarea mecanismelor patogenice, epidemiologia moleculară, dezvoltarea unui vaccin.
Referințe:
[6] wikipedia.org/wiki/Streptococcal_pyrogenic_exotoxin
II. Epidemiologie
A. Prevalența în populație
Prevalența portajului asimptomatic cu streptococ beta-hemolitic de grup A (GAS) prezintă variații în funcție de grupa de vârstă.
În rândul copiilor se situează la valori crescute, de 15-20% în țările dezvoltate, putând ajunge până la 40-50% în unele țări în curs de dezvoltare.
La adulții sănătoși, rata purtătorilor asimptomatici este mai redusă, în jur de 5-10%. Transmiterea inter-umană frecventă determină rate variabile de portaj streptococic în diferite colectivități.
B. Grupe de vârstă afectate
- Copiii cu vârste între 5 și 15 ani prezintă cea mai mare incidență a infecțiilor streptococice acute.
– Acest grup de vârstă este cel mai afectat de scarlatină, o infecție cauzată de S. pyogenes.
– Complicațiile post-streptococice apar mai ales la copii, adolescenți și adulți tineri.
C. Distribuție geografică streptococ beta hemolitic
S. pyogenes are distribuție universală, dar anumite infecții prezintă incidențe sporite regional:
– Reumatism articular acut – regiuni tropicale sărace
– Faringite streptococice – zone cu climat temperat.
D. Sezonalitate
Majoritatea infecțiilor streptococice acute au un vârf sezonier de incidență în lunile reci, umede ale anului.
| Lună | Incidență în România |
| Ianuarie | Maximă |
| Februarie | Ridicată |
| Martie | Scădere |
| Aprilie | Minimă |
E. Factori de risc pentru streptococul beta-hemolitic grup A
Factorii de risc pentru infecția cu S. pyogenes includ:
- Contactul cu o persoană infectată
- Densitatea populației
- Nivelul de igienă
- Vârsta (copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani sunt mai susceptibili la infecții)
- Prezența altor afecțiuni medicale (cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare)
- Starea imunologică (persoanele cu sistem imunitar slăbit sunt mai susceptibile la infecții).
- Status socio-economic scăzut.
Surse:
[3] www.dspcluj.ro/epidemiologie/
[4] https://www.cnscbt.ro/scarlatina
III. Tipuri de infecții
A. Infecții localizate
Afectează în principal mucoasele și tegumentele, producând inflamație locală.
Deși au evoluție benignă de obicei, netratate pot favoriza instalarea infecțiilor invazive sau a complicațiilor post-streptococice.
Streptococcus pyogenes poate cauza o gamă largă de infecții localizate, inclusiv:
1. Faringita streptococică – o infecție a gâtului care poate cauza durere, inflamație și dificultăți la înghițire.
2. Amigdalita – o inflamație a amigdalelor care poate cauza durere, inflamație și dificultăți la înghițire.
3. Sinuzita – o inflamație a sinusurilor care poate cauza durere de cap, congestie nazală și secreții nazale.
4. Otita – o infecție a urechii care poate cauza durere, inflamație și pierderea auzului.
5. Infecții cutanate (impetigo, ectima) – infecții ale pielii care pot cauza erupții cutanate, vezicule și cruste.
6. Erizipel – o infecție a pielii care poate cauza inflamație, durere și febră.
7. Infecții ale plăgilor – infecții ale rănilor care pot cauza inflamație, durere și secreții.
8. Scarlatina – o infecție a gâtului care poate cauza o erupție cutanată caracteristică și febră.
B. Infecții invazive
Streptococ beta hemolitic grup A (GAS) poate cauza și infecții invazive, care pot fi severe și pot pune viața în pericol.
Infecțiile invazive implică diseminarea sistemică a bacteriei cu afectare severă, deseori letală. Pot surveni pe fondul unei infecții banale netratate sau la persoane cu imunitate scăzută.
Acestea includ:
1. Fascită necrozantă – o infecție a țesuturilor moi care poate duce la necroză și pierderea țesutului.
2. Miopatie streptococică – o infecție a mușchilor care poate cauza durere, inflamație și slăbiciune musculară.
3. Artrită septică – o infecție a articulațiilor care poate cauza durere, inflamație și pierderea funcției articulare.
4. Endocardita – o infecție a inimii care poate cauza febră, inflamație și deteriorarea funcției cardiace.
5. Meningita – o infecție a membranei care acoperă creierul și măduva spinării, care poate cauza febră, dureri de cap și confuzie.
6. Pneumonie – o infecție a plămânilor care poate cauza febră, tuse și dificultăți respiratorii.
7. Sepsis – o infecție generalizată a corpului care poate pune viața în pericol.
C. Complicații post-streptococice
Infecțiile cu Streptococcus pyogenes pot duce la complicații post-streptococice, care pot apărea la câteva săptămâni după o infecție streptococică localizată aparent vindecată, prin mecanisme imunopatologice.
Acestea pot include:
1. Reumatism Articular Acut – o afecțiune inflamatorie care poate afecta articulațiile, inima și alte organe.
2. Glomerulonefrita – o afecțiune inflamatorie care poate afecta rinichii și poate duce la insuficiență renală.
D. Relațiile între diferitele tipuri de infecții
Infecțiile streptococice localizate netratate pot progresa la infecții invazive sau pot favoriza apariția complicațiilor post-streptococice la distanță de episodul acut. De asemenea, infecțiile invazive pot debuta pe fondul unui portaj streptococic asimptomatic.
Relațiile dintre diferitele tipuri de infecții streptococice pot fi complexe.
De exemplu, o infecție localizată, cum ar fi faringita streptococică, poate duce la complicații post-streptococice, cum ar fi reumatismul articular acut.
De asemenea, unele infecții invazive, cum ar fi sepsisul, pot rezulta din răspândirea unei infecții localizate în tot corpul.
O infecție a gâtului poate duce la scarlatină sau la complicații post-streptococice.
De asemenea, infecțiile cutanate pot duce la infecții invazive, cum ar fi fascita necrozantă.
Este important să se recunoască aceste relații între diferitele tipuri de infecții pentru a dezvolta strategii eficiente de prevenire și tratament.
Surse:
[3] uspharmacist.com/scarlet-fever
IV. Streptococ beta hemolitic simptome si patogenitate
A. Factori de virulență
Streptococul pyogenes, ca și alte streptococi, produce o serie de factori de virulență care contribuie la patogenitatea sa.
Aceștia includ proteine structurale de pe peretele celular, cum ar fi proteina M și acidul lipoteichoic, care facilitează atașarea bacteriei la celulele gazdă.
De asemenea, produce un strat de capsulă din acid hialuronic care inhibă fagocitoza, protejând bacteriile de sistemul imunitar al gazdei.
Alte produse extracelulare, cum ar fi toxina pirogenică (eritrogenică), care provoacă erupția cutanată caracteristică febrei scarlatine, și enzimele streptokinază, streptodornază (DNază B) și streptolizine, contribuie la virulența streptococului pyogenes.
- Proteine de suprafață (M protein, F protein, acid lipoteichoic) – interferează cu fagocitoza, permit atașarea de celulele gazdei, contribuie la evitarea sistemului imunitar
- Capsulă de acid hialuronic – inhibă fagocitoza
- Produși extracelulari (hialuronidază, streptokinază, streptodornază, streptolizine O și S) – favorizează diseminarea, distrug celulele sistemului imunitar
- Exotoxine pirogene (SPE A, B, C) – efect superantigenic
- Proteina M – variație antigenică, mimetism molecular
B. Mecanisme de infectare
Streptococcus pyogenes poate infecta gazda umană prin contact direct cu o persoană infectată sau prin picături de saliva sau secreții nazale. Bacteriile pot pătrunde în organism prin leziuni ale pielii, gâtului sau prin inhalarea particulelor infectate.
C. Tablou clinic
Infecțiile cu Streptococcus pyogenes pot prezenta o varietate de simptome, care pot varia de la forme ușoare la severe. Iată câteva exemple:
1. Forme ușoare:
– Faringita streptococică: Durere în gât, inflamație și dificultăți la înghițire.
– Amigdalita: Durere și inflamație a amigdalelor, dificultăți la înghițire.
– Infecții cutanate (impetigo, ectima): Erupții cutanate, vezicule și cruste pe piele.
– Erizipel: Inflamație și roșeață a pielii, febră.
2. Forme severe:
– Fascită necrozantă: Necroză și pierdere a țesutului.
– Miopatie streptococică: Durere, inflamație și slăbiciune musculară.
– Artrită septică: Durere, inflamație și pierderea funcției articulare.
– Pneumonie: Febră, tuse și dificultăți respiratorii.
– Sepsis: Infecție generalizată a corpului care poate pune viața în pericol.
3. Complicații:
Apar la distanță de episodul acut de infecție.
- Reumatism Articular Acut: O afecțiune inflamatorie care afectează articulațiile, inima și alte organe.
- Glomerulonefrita: O afecțiune inflamatorie care afectează rinichii și poate duce la insuficiență renală.
Este important să se recunoască simptomele și complicațiile asociate infecțiilor cu Streptococcus pyogenes pentru a putea diagnostica și trata în mod corespunzător aceste infecții.
Citations:
[4] uspharmacist.com
V. Diagnostic în infecțiile cu Streptococcus pyogenes
A. Anamneză și examen clinic
Anamneza amănunțită și examenul clinic complet sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului de infecție streptococică. Se vor identifica: contextul epidemiologic, simptomele prezente (de ex. febră, durere în gât, erupții cutanate), antecedentele medicale relevante, expunerile potențiale. Examenul fizic va evidenția semne precum: faringită, limfadenopatie cervicală, erupție scarlatinoasă, alte leziuni cutanate sugestive.
B. Investigații paraclinice
1. Teste de laborator pentru identificarea bacteriei:
– Hemoculturi – indicat în infecțiile invazive severe
– Culturi din secreții faringiene, leziuni cutanate – identifică bacteriile prezente
– Teste rapide de detecție a antigenelor streptococice – utilitate în faringite
– Titrul ASLO – creștere sugestivă pentru o infecție streptococică recentă
2. Investigații imagistice:
– Radiografii, CT, RMN – evidențiază complicațiile (de ex. pneumonie, artrită)
– Ecografii – pot identifica complicații (endocardită, abcese).
C. Diagnostic diferențial
Se va face cu alte etiologii care pot mima o infecție streptococică:
– Infecții virale: mononucleoza, viroze respiratorii
– Alte bacterii: S. aureus, Haemophilus influenzae
– Afecțiuni inflamatorii non-infecțioase .
| Diagnostic diferențial | Argumente pro/contra |
| Mononucleoza inf. | Absența/prezența limfocitozei |
| Inf. cu S. aureus | Culturi pozitive/negative |
| Vasculite | Cutanate tipice, ASLO normal |
Citations:
[2] voifidoctor2.files.wordpress.com
[6] revmedfam.ro
VI. Streptococ beta hemolitic grup A Tratament
A. Indicații terapeutice
Tratamentul cu antibiotice pentru infecțiile cauzate de Streptococcus pyogenes este indicat în următoarele situații:
– Infecții severe sau complicate, cum ar fi fascita necrozantă, pneumonie sau sepsis.
– Infecții localizate care nu se rezolvă în mod spontan sau care prezintă risc de complicații, cum ar fi amigdalita sau infecțiile cutanate extinse.
– Prevenirea complicațiilor post-streptococice, cum ar fi reumatismul articular acut și glomerulonefrita.
B. Antibioterapie
1. Antibiotice recomandate: Penicilina (oral/parenteral) este antibioticul de elecție pentru tratamentul infecțiilor cu Streptococcus pyogenes. Alte opțiuni includ amoxicilina, cefalosporinele (cefalexin, cefadroxil) și macrolidele (Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina).
2. Doze și durată: Doza și durata tratamentului cu antibiotice vor fi determinate de medic în funcție de severitatea infecției și de tipul de antibiotic utilizat. De obicei, tratamentul durează între 7 și 10 zile (pentru faringo-amigdalite) si 2-4 săptămâni pentru infecții severe/complicate.
3. Monitorizare: Pacienții trebuie monitorizați pentru evoluția simptomelor și pentru posibile efecte adverse ale antibioticelor.
4. Efecte adverse: Antibioticele pot avea efecte adverse, cum ar fi reacții alergice, tulburări gastrointestinale (diaree,greata,varsaturi) sau infecții fungice. Este important să se raporteze orice efect advers medicului.
5. Alternative la alergia la penicilină: În cazul în care pacientul este alergic la penicilină, medicul poate prescrie un alt antibiotic, cum ar fi macrolidele sau clindamicina, vancomicină.
C. Tratament adjuvant și simptomatic
Pe lângă tratamentul cu antibiotice, pot fi necesare și alte măsuri adjuvante și simptomatice pentru a ameliora simptomele și a preveni complicațiile.
Acestea pot include:
– Analgezice și antipiretice pentru ameliorarea durerii și a febrei.
- Hidratare adecvată pentru a preveni deshidratarea în cazul febrei sau a dificultăților la înghițire.
- Igiena riguroasa.
– Odihnă și repaus pentru a permite organismului să se recupereze.
D. Rezistența la antibiotice și impactul asupra opțiunilor de tratament
Rezistența la antibiotice poate afecta eficacitatea tratamentului infecțiilor cu streptococ beta-hemolitic.
Este important să se utilizeze antibioticele în mod responsabil și să se respecte indicațiile și durata tratamentului pentru a minimiza dezvoltarea rezistenței bacteriene.
În cazul în care există rezistență la anumite antibiotice, medicul poate recomanda alternative terapeutice sau ajustarea tratamentului în funcție de sensibilitatea bacteriei la antibiotice.
Citations:
[3] https://epidemiologie.usmf.md/
VII. Profilaxie
Pentru prevenirea infecțiilor cu streptococ beta hemolitic, se pot lua următoarele măsuri:
A. Izolarea pacienților
Pacienții cu infecții streptococice trebuie izolați timp de 24 de ore de la inițierea tratamentului antibiotic, pentru limitarea riscului de transmitere.
Izolarea poate fi realizată prin limitarea contactului cu alte persoane și prin utilizarea de măști de protecție.
B. Educație sanitară
Educația sanitară poate fi utilă în prevenirea infecțiilor cu streptococ beta hemolitic. Aceasta poate include informarea oamenilor despre modul de transmitere a bacteriei, despre simptomele infecțiilor și despre măsurile de prevenire a răspândirii bacteriei.
Sunt esențiale măsurile de igienă personală și colectivă: spălarea riguroasă pe mâini, acoperirea gurii la strănut/tuse, evitarea consumului din aceleași vase, raportarea precoce a simptomelor sugestive.
C. Vaccinare (în studiu)
Nu există în prezent un vaccin disponibil pe scară largă împotriva streptococului beta hemolitic grup A. Totuși, sunt în derulare studii pentru dezvoltarea unui potențial vaccin.
D. Cercetările în curs pentru dezvoltarea unui vaccin
Cercetările în curs pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva infecțiilor cu Streptococcus pyogenes se concentrează pe identificarea antigenelor specifice care pot fi utilizate pentru a stimula răspunsul imun al organismului.
Se explorează vaccinuri bazate pe proteinele M, comutabile sau proteine recombinante care să ofere protecție împotriva mai multor serotipuri de streptococ grup A.
Rezultatele preliminare sunt promițătoare.
Aceste cercetări sunt încă în stadii incipiente, dar ar putea duce la dezvoltarea unui vaccin eficient împotriva infecțiilor cu Streptococcus pyogenes în viitor.
Citations:
[1] academic.oup.com
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.
Cardiologie
Neurologie Bucuresti
Ecografie