Sunǎ pentru consultație la cardiologie !

 

Caracteristici	Detalii
Definiție	Acumulare anormală de lichid în sacul pericardic, membrana care înconjoară inima.
Cauze	Infecții virale sau bacteriene, boli autoimune, cancer, infarct miocardic, boli renale sau hepatice.
Simptome	Durere toracică, respirație rapidă, tuse, febră, oboseală.
Diagnostic	Examen clinic, radiografie toracică, ecografie cardiacă, CT.
Tratament	Drenaj pericardic, antiinflamatoare, antibiotice, imunosupresoare.
Complicații	Tamponadă cardiacă – urgență medicală.

 

 

Simptome si semne pentru pericardita lichidiana 

Acumularea de lichid în sacul pericardic (revărsatul pericardic) poate evolua inițial asimptomatic, fără a produce semne și simptome evidente, în special dacă volumul de lichid s-a acumulat treptat, progresiv, de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.

Dacă apar semne și simptome de efuziune pericardică, acestea pot include:

Simptome:

• Durere toracică (de obicei în spatele sternului)
• Dispnee (respirație greoaie)
• Tuse seacă
• Palpitații
• Febră
• Astenie (oboseală, slăbiciune).

Semne:

• Tahipnee (frecvență respiratorie crescută)
• Tahicardie (frecvență cardiacă crescută)
• Hepatomegalie (ficat mărit)
• Edeme gambiere (umflarea gleznelor)
• Zgomote cardiace asurzite (la auscultație)
• Frecătură pericardică (zgomot specific la auscultație).

Aceste simptome și semne sugerează prezența unui lichid în exces în sacul pericardic și pot indica o pericardită lichidiană, necesitând investigații suplimentare pentru diagnostic.

 

Cauzele Pericarditei  Lichidiane

Iată principalele cauze și factori de risc pentru pericardita lichidiană:

Cauze:

• Infecții virale (HIV, coxsackievirus etc)
• Infecții bacteriene (tuberculoză, stafilococ etc.)
• Boli autoimune (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă)
• Neoplazii (cancer pulmonar, limfom etc.)
• Boli metabolice (uremie, hipotiroidism)
• Medicamente (procainamidă, hidralazină)
• Post-infarct miocardic sau post-bypass coronarian.

Factori de risc:

• Vârsta înaintată
• Sexul masculin
• Stări de imunodepresie
• Alcoolism cronic
• Insuficiență renală cronică
• Radioterapie toracică anterioară
• Antecedente de pericardită.

Identificarea cauzelor și factorilor de risc este esențială pentru un tratament etiologic adecvat al pericarditei lichidiene.

 

Tratament pericardita lichidiana

Tratamentul efuziunii pericardice (prezența lichidului în cantitate crescută în sacul pericardic) depinde de mai mulți factori:

• Cantitatea de lichid acumulat – dacă este vorba de o efuziune ușoară, moderată sau severă.
• Cauza efuziunii pericardice – este necesar tratamentul etiologic specific în funcție de afecțiunea de bază.
• Prezența sau riscul de tamponadă cardiacă – dacă există compresie semnificativă asupra inimii care pune în pericol funcția cardiovasculară este necesară intervenția de urgență.

 

Tratamentul pericarditei lichidiene include:

• Repaus la pat și monitorizare pentru depistarea tamponadei cardiace.

• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – ibuprofen, indometacin etc. pentru reducerea inflamației.

• Colchicină – pentru prevenirea recurențelor.

• Antibioterapie – în cazurile cu etiologie bacteriană.

• Drenaj pericardic – prin puncție sau fereastră pericardică pentru golirea lichidului în exces.

• Corticoterapie – în cazurile refractare la AINS și colchicină.

• Tratament imunosupresor – în pericarditele autoimune.

• Tratament oncologic – radioterapie și chimioterapie pentru neoplazii.

• Tratamentul afecțiunilor subiacente – insuficiență renală, tireotoxicoză etc.

Obiectivele terapeutice sunt controlul inflamației, prevenirea tamponadei cardiace și a constricției, precum și tratamentul cauzei care a dus la pericardită.

 

Tratamentul chirurgical poate fi necesar în unele cazuri de pericardită lichidiană:

• Pericardiocenteza – puncția pericardică pentru evacuarea rapidă a lichidului în tamponada cardiacă.

• Fereastră pericardică – procedură chirurgicală pentru drenarea lichidului în exces și prevenirea reacumulării.

• Pericardiectomie – îndepărtarea chirurgicală a pericardului îngroșat în pericardita cronică constrictivă.

• Bypass cardiopulmonar – poate fi necesar pentru susținerea circulației în timpul pericardiectomiei.

 

Indicațiile pentru intervenție chirurgicală sunt:

• Tamponadă cardiacă.
• Pericardită constrictivă severă symptomatică.
• Recurența tamponadei cardiace după pericardiocenteză.
• Pericardită neoplazică.
• Pericardită cronică cu lichid în exces și îngroșare semnificativă a pericardului.

Decizia de intervenție chirurgicală se ia în funcție de fiecare caz în parte, după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu.

 

Vezi Pachet Cardiologie Biomedscan