RMN cu Bilet de Trimitere
Cardiologie
Gastroenterologie
Neurologie Bucuresti
EcografieHipertensiune pulmonara
Hipertensiunea Pulmonară
Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune în care presiunea în arterele pulmonare devine anormal de mare.
Poate afecta arterele care transportă sângele de la inimă către plămâni, și poate pune o tensiune suplimentară asupra ventriculului drept al inimii.
Hipertensiunea arterială pulmonară (HAP)
Creșterea presiunii în arterele pulmonare poate duce la:
- Dificultăți în respirație
- Oboseală
- Suprasolicitarea inimii
- Posibile complicații cardiace.
Hipertensiunea pulmonară poate pune o tensiune semnificativă asupra inimii. În timp, aceasta poate duce la insuficiență cardiacă, o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile corpului.
Progresul Bolii
Opțiuni de Tratament
Deși nu există un tratament curativ pentru toate formele de hipertensiune pulmonară, există tratamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Acestea includ:
- Medicamente specifice
- Proceduri chirurgicale
- Alte terapii specializate
Descopera tarifele Cardiologie pe care le oferim în clinicile noastre !
Vezi Tarife Cardiologie
Hipertensiunea pulmonară poate fi dificil de diagnosticat în stadiile incipiente deoarece simptomele sale pot fi subtile și pot fi confundate cu alte afecțiuni. Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin mai severe și mai evidente.
Simptome principale
- Cianoza (colorarea albastră a buzelor și a pielii) cauzată de niveluri scăzute de oxigen în sânge.
- Durere sau presiune în piept, care poate fi confundată cu angina sau cu un atac de cord.
- Amețeli sau leșin (sincopă), în special după efort.
- Palpitații – bătăi puternice ale inimii.
- Oboseală sau slăbiciune neobișnuită.
- Dispnee (dificultăți de respirație), inițial în timpul exercițiilor și, in cele din urma, în repaus.
- Edem (umflare) la glezne, picioare și în zona abdomenului (ascită), cauzat de insuficiența cardiacă dreaptă.
În plus, hipertensiunea pulmonară poate duce la hipertrofia ventriculului drept (mărirea părții drepte a inimii) și, în cele din urmă, la insuficiența ventriculului drept (când partea dreaptă a inimii nu poate pompa sângele eficient).
Este important de menționat că aceste simptome pot varia de la o persoană la alta și pot fi influențate de severitatea hipertensiunii pulmonare și de prezența altor afecțiuni.
Cauze:
În mod normal, sângele este pompat de ventriculul drept al inimii către plămâni, unde eliberează dioxid de carbon și preia oxigen. Sângele oxigenat se întoarce apoi la inimă, unde este pompat de ventriculul stâng către restul corpului.
În hipertensiunea pulmonară, modificările la nivelul arterelor pulmonare pot face ca acestea să se îngroașe și să se rigidizeze, ceea ce îngreunează circulația sângelui.
Acest lucru poate duce la creșterea presiunii în arterele pulmonare și la suprasolicitarea ventriculului drept al inimii, care trebuie să lucreze mai mult pentru a pompa sângele prin plămâni.
În timp, aceasta poate duce la insuficiență cardiacă dreaptă, o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile corpului.
Categorii
Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune complexă și heterogenă, care este clasificată în 5 categorii principale, în funcție de etiologia sa:
-
1. Hipertensiunea arterială pulmonară (HAP)Poate fi idiopatică, adică fără o cauză identificabilă, sau poate fi ereditară, implicând o mutație genetică transmisă în familie.
HAP poate fi, de asemenea, asociată cu utilizarea anumitor medicamente sau substanțe toxice.
În plus, diverse afecțiuni pot fi asociate cu HAP, inclusiv boli cardiace congenitale, infecția cu HIV, boli hepatice cronice (ciroza) și tulburări ale țesutului conjunctiv (sclerodermie și lupus). -
2. Hipertensiune pulmonară datorată bolilor cardiace stângiEste adesea rezultatul bolilor valvulare ale inimii stângi – stenoza sau regurgitarea mitrală sau aortică, sau poate fi cauzată de disfuncția ventriculului stâng, cum ar fi în insuficiența cardiacă stângă.
-
3. Hipertensiune pulmonară datorată bolilor pulmonare și/sau hipoxieiPoate fi cauzată de afecțiuni pulmonare cronice – boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), fibroza pulmonară, sau poate fi rezultatul apneei obstructive de somn.
Expunerea pe termen lung la altitudini mari poate, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea hipertensiunii pulmonare în acest context. -
4. Hipertensiune pulmonară tromboembolică cronică (CTEPH)Este cauzată de prezența persistentă a cheagurilor de sânge în arterele pulmonare, ceea ce duce la obstrucția fluxului sanguin. Poate fi asociată cu tulburări de coagulare.
-
5. Hipertensiune pulmonară cu mecanisme neclare sau multifactorialeInclude o varietate de afecțiuni care pot fi asociate cu hipertensiunea pulmonară, inclusiv anumite tulburări ale sângelui, boli inflamatorii, tulburări metabolice, afectarea funcției renale și prezența tumorilor care pot comprima arterele pulmonare.
Sindromul Eisenmenger și hipertensiunea pulmonară
Sindromul Eisenmenger este o afecțiune gravă ce apare ca rezultat al unei malformații cardiace congenitale nereparate sau tardiv reparate. Aceasta duce la dezvoltarea hipertensiunii pulmonare severe și a inversării fluxului sanguin (de la dreapta la stânga) la nivelul defectului cardiac.
În mod normal, sângele circulă de la partea dreaptă a inimii către plămâni, unde se oxigenează, apoi se întoarce la partea stângă a inimii, de unde este pompat către restul corpului.
În cazul unui defect septal ventricular, sângele poate trece de la ventriculul stâng la ventriculul drept și poate fi pompat înapoi în plămâni, ceea ce duce la o suprasolicitare a arterelor pulmonare și la hipertensiune pulmonară.
În timp, hipertensiunea pulmonară poate duce la o inversare a fluxului sanguin prin defectul cardiac, astfel încât sângele sărac în oxigen (sânge albastru) este pompat în circulația sistemică.
Acest lucru poate duce la cianoză (colorație albastră a pielii și a mucoaselor), o caracteristică a sindromului Eisenmenger.
Factori de risc
Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune cu o etiologie complexă și poate fi influențată de o serie de factori de risc. Acești factori variază în funcție de tipul specific de hipertensiune pulmonară și pot include următoarele:
-
1. Vârsta și sexul
Hipertensiunea arterială pulmonară (HAP), care este clasificată ca hipertensiune pulmonară de grup 1, este adesea diagnosticată la persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani.
Cu toate acestea, HAP idiopatică, o subcategorie a HAP în care cauza este necunoscută, poate fi mai frecventă la adulții tineri. - 2. Istoricul familial Există o formă ereditară de HAP, iar persoanele cu rude de gradul întâi care au această afecțiune pot avea un risc mai mare de a dezvolta boala.
-
3. Starea de sănătate generală
Supraponderabilitatea și obezitatea pot crește riscul de hipertensiune pulmonară.
De asemenea, tulburările de coagulare a sângelui și antecedentele de embolie pulmonară pot crește riscul de hipertensiune pulmonară tromboembolică cronică (CTEPH), care este clasificată ca hipertensiune pulmonară de grup 4. - 4. Expunerea la anumite substanțe Expunerea la azbest și utilizarea anumitor droguri, inclusiv unele medicamente pentru pierderea în greutate și droguri ilegale – cocaina sau metamfetaminele, pot crește riscul de HAP.
- 5. Condiții de mediu Locuirea la altitudini mari poate crește riscul de hipertensiune pulmonară, probabil datorită nivelurilor mai mici de oxigen din aer.
-
6. Utilizarea anumitor medicamente
Unele studii au sugerat că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), o clasă de medicamente utilizate pentru a trata depresia și anxietatea, poate fi asociată cu un risc crescut de HAP.
Cu toate acestea, această asociere necesită cercetări suplimentare pentru a fi confirmată.
Este important de menționat că acești factori de risc nu garantează că o persoană va dezvolta hipertensiune pulmonară, ci doar că riscul este mai mare.
De asemenea, este posibil și ca persoanele fără acești factori de risc să dezvolte hipertensiune pulmonară.
Complicații
Hipertensiunea pulmonară poate duce la o serie de complicații grave, printre care:
- 1. Cor pulmonale Afecțiune în care ventriculul drept al inimii se mărește și devine slab din cauza efortului de a pompa sânge prin arterele pulmonare îngustate sau blocate. Poate duce la insuficiență cardiacă dreaptă, o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile corpului.
- 2. Tromboembolism pulmonar Hipertensiunea pulmonară crește riscul de formare a cheagurilor de sânge în arterele pulmonare, ceea ce poate duce la embolie pulmonară, o afecțiune potențial fatală.
- 3. Aritmii Hipertensiunea pulmonară poate duce la dezvoltarea unor ritmuri cardiace anormale, care pot fi potențial periculoase.
- 4. Hemoptizie Afecțiune în care o persoană tușește sânge sau mucus colorat cu sânge. Hipertensiunea pulmonară poate duce la sângerări în plămâni, care pot provoca hemoptizie.
- 5. Complicații ale sarcinii Hipertensiunea pulmonară poate crește riscul de complicații în timpul sarcinii, inclusiv riscul de deces fetal. Femeile cu hipertensiune pulmonară ar trebui să discute cu medicul lor despre riscurile asociate cu sarcina.
Este important ca pacienții cu hipertensiune pulmonară să fie monitorizate îndeaproape de către un medic pentru a preveni sau a gestiona aceste complicații.
Diagnostic
Diagnosticul de hipertensiune pulmonară poate fi dificil de stabilit în stadiile incipiente ale bolii, deoarece simptomele pot fi subtile și pot fi confundate cu alte afecțiuni cardiace sau pulmonare.
În plus, hipertensiunea pulmonară nu este de obicei detectabilă în timpul unui examen fizic de rutină.
În procesul de diagnostic, medicul va efectua un examen fizic complet și va revizui simptomele pacientului. Acesta va lua în considerare istoricul medical al pacientului, inclusiv orice afecțiuni preexistente și istoricul familial al bolilor cardiace sau pulmonare.
Aceasta poate include întrebări despre simptome – dificultăți de respirație, oboseală, amețeli și edem (umflare), precum și întrebări despre factori de risc pentru hipertensiune pulmonară – utilizarea anumitor medicamente sau droguri, expunerea la azbest sau locuitul la altitudini mari.
Teste de Diagnostic Principale
Se efectuează analize de sânge complete pentru a evalua funcția mai multor organe și sisteme. Acestea pot include:
- Hemoleucograma completă
- Teste pentru funcția hepatică și renală
- Markeri inflamatori
- Teste pentru tulburări de coagulare
- Screenig pentru boli autoimune
Radiografia toracică oferă o imagine a inimii, plămânilor și vaselor de sânge din torace. Aceasta poate arăta:
- Mărirea inimii, în special a ventriculului drept
- Lărgirea arterelor pulmonare
- Modificări ale țesutului pulmonar
- Prezența unor afecțiuni pulmonare asociate
Este folosită pentru a crea imagini în mișcare ale inimii. O ecocardiografie poate fi utilizată pentru a evalua structura și funcția inimii și pentru a măsura presiunea în arterele pulmonare.
În anumite situații, se poate realiza o ecocardiogramă de stres, în care pacientul este supus unui exercițiu fizic, cum ar fi pedalarea pe o bicicletă ergometrică sau mersul pe o bandă de alergare, în timp ce se efectuează ecocardiografia.
Este testul de referință pentru diagnosticul de hipertensiune pulmonară. Procedura implică introducerea unui cateter într-un vas de sânge pentru a măsura direct presiunea arterială în arterele pulmonare principale și în ventriculul drept.
Teste Suplimentare
Tomografie computerizată (CT): Utilizează raze X pentru a genera imagini transversale detaliate. Poate releva dimensiunea inimii și eventualele obstrucții ale arterelor pulmonare.
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): Utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale inimii și pentru a evalua funcționalitatea ventriculului drept.
Testul funcției pulmonare: Măsoară capacitatea pulmonară și fluxul de aer în și din plămâni.
Studiul somnului (polisomnograma): Măsoară diverși parametri în timpul somnului, inclusiv activitatea cerebrală, ritmul cardiac și nivelul de oxigen.
Scanare de ventilație/perfuzie (V/Q): Determină dacă prezența cheagurilor de sânge este cauza simptomelor.
Testele genetice pot fi recomandate în special în cazurile de hipertensiune arterială pulmonară (HAP), pentru:
- Identificarea mutațiilor genetice cunoscute asociate cu HAP, cum ar fi genele BMPR2, ALK1, ENG și altele
- Evaluarea riscului pentru membrii familiei
- Ghidarea deciziilor terapeutice și planificarea tratamentului
- Consilierea genetică pentru pacienți și familiile acestora
Testarea genetică este deosebit de importantă în cazurile de HAP familială sau când există antecedente familiale de hipertensiune pulmonară.
În cazuri rare, se poate realiza o biopsie pulmonară deschisă pentru a investiga o posibilă cauză a hipertensiunii pulmonare. Aceasta este o procedură chirurgicală în care se extrage o mică mostră de țesut pulmonar.
Vezi diagnostic diferential pentru HAP
Clasificarea funcțională a hipertensiunii pulmonare
Clasificarea funcțională a hipertensiunii pulmonare este folosită pentru a evalua severitatea bolii și impactul acesteia asupra activităților zilnice ale pacientului.
Clasificarea funcțională a hipertensiunii pulmonare este adesea bazată pe Clasificarea Funcțională a New York Heart Association (NYHA) pentru insuficiența cardiacă.
- Clasa I Pacienții cu hipertensiune pulmonară, dar fără limitări ale activităților fizice. Activitățile fizice obișnuite nu cauzează oboseală excesivă, palpitații, dispnee sau dureri anginoase.
- Clasa II Pacienții cu hipertensiune pulmonară care au o ușoară limitare a activității fizice. Ei se simt confortabil în repaus, dar activitățile fizice normale cauzează oboseală, palpitații, dispnee sau dureri anginoase.
- Clasa III Pacienții cu hipertensiune pulmonară care au o limitare semnificativă a activității fizice. Ei sunt confortabili în repaus, dar activitățile fizice mai puțin decât normale cauzează oboseală, palpitații, dispnee sau dureri anginoase.
- Clasa IV Pacienții cu hipertensiune pulmonară care nu pot efectua nicio activitate fizică fără simptome. Acești pacienți pot avea simptome chiar și în repaus și pot fi disconfortabili în orice activitate fizică.
Clasificarea este utilă pentru a evalua progresia bolii și pentru a ghida tratamentul. Cu toate acestea, este important de menționat că aceasta este o simplificare și că fiecare pacient este unic.
Deciziile de tratament trebuie să fie individualizate în funcție de starea specifică a fiecărui pacient.
Tratament hipertensiune pulmonară
Tratamentul hipertensiunii pulmonare implică o abordare multidisciplinară și poate include o varietate de medicamente, fiecare cu scopul de a aborda un aspect diferit al bolii.
De multe ori este nevoie de timp pentru a găsi cel mai potrivit tratament pentru hipertensiunea pulmonară. Tratamentele sunt adesea complexe și necesită îngrijire extinsă.
Când hipertensiunea pulmonară este cauzată de o altă afecțiune, se administrează tratamentul pentru cauza de bază ori de câte ori este posibil.
Medicamente
Sunt disponibile medicamente pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor hipertensiunii pulmonare și pentru a încetini progresia bolii.
- 1. Vasodilatatoare Relaxează și lărgesc vasele de sânge înguste, îmbunătățind fluxul de sânge. Exemple includ epoprostenol (Flolan, Veletri), treprostinil (Tyvaso, Remodulin, Orenitram) și iloprost (Ventavis).
- 2. Stimulatori de guanilat ciclază (GSC) Exemplu: riociguat (Adempas). Cresc nivelul de oxid nitric în organism, relaxând arterele pulmonare și scăzând presiunea în plămâni.
- 3. Antagoniști ai receptorilor de endotelină Exemple: bosentan (Tracleer), macitentan (Opsumit) și ambrisentan (Letairis). Inversează efectul unei substanțe din pereții vaselor de sânge care le determină îngustarea.
- 4. Inhibitori ai fosfodiesterazei 5 (PDE5) Exemple: sildenafil (Revatio, Viagra) și tadalafil (Adcirca, Cialis, Alyq), pot crește fluxul de sânge prin plămâni.
- 5. Blocante ale canalelor de calciu De exemplu: amlodipina (Norvasc), diltiazem (Cardizem, Tiazac) și nifedipina (Procardia), ajută la relaxarea mușchilor din pereții vaselor de sânge.
- 6. Anticoagulante Medicamente precum warfarina (Jantoven) pot fi prescrise pentru a ajuta la prevenirea formării cheagurilor de sânge.
- 7. Digoxină Digoxina (Lanoxin) ajută inima să bată mai puternic și să pompeze mai mult sânge.
- 8. Diuretice Ajută rinichii să elimine excesul de lichid din organism, reducând astfel cantitatea de muncă pe care inima trebuie să o facă.
- 9. Terapie cu oxigen Oxigenoterapia poate fi recomandată ca tratament pentru hipertensiunea pulmonară, mai ales pentru cei care trăiesc la altitudini înalte sau au apnee în somn.
Este important să discutați cu medicul despre toate medicamentele pe care le luați, inclusiv cele cumpărate fără prescripție medicală, deoarece unele medicamente pot interacționa cu tratamentul pentru hipertensiunea pulmonară.
Chirurgie și alte proceduri
În cazul în care terapia farmacologică nu reușește să amelioreze simptomatologia hipertensiunii pulmonare, abordarea chirurgicală poate fi luată în considerare.
Procedurile chirurgicale utilizate în managementul hipertensiunii pulmonare includ:
-
1. Septostomie atrială
Procedură invazivă, efectuată sub anestezie generală, poate fi indicată în situații în care terapia medicamentoasă nu reușește să controleze semnele și simptomele hipertensiunii pulmonare.
În cadrul septostomiei atriale, chirurgul realizează o comunicare între atriile stâng și drept, cu scopul de a diminua presiunea în partea dreaptă a inimii.Complicațiile potențiale ale acestei proceduri includ aritmii cardiace.
-
2. Transplant pulmonar sau cardiopulmonar
În anumite cazuri, în special la pacienții tineri cu hipertensiune pulmonară idiopatică, poate fi luată în considerare efectuarea unui transplant pulmonar sau cardiopulmonar.
Riscurile majore asociate cu orice tip de transplant includ respingerea organului transplantat și infecțiile severe.
Pentru a minimiza riscul de respingere, pacienții trebuie să urmeze un regim de medicamente imunosupresoare pe termen lung.
Hipertensiune Pulmonară – Tratament Naturist
| Remedii Naturiste | Detalii |
|---|---|
| Tratamente naturale pentru hipertensiunea pulmonară |
|
| Produse naturale pentru tratamentul hipertensiunii pulmonare |
|
| Alte abordări ale tratamentului natural |
|
Management
Pentru a gestiona problemele cauzate de hipertensiunea pulmonară, pacientul poate adopta schimbări în stilul de viață – să facă exerciții fizice moderate, să evite incăperile cu mult fum de țigară, să se odihnească suficient, să mențină o greutate sănătoasă și să evite expunerea la înălțimi mari sau călduri extreme.
Care este diferența între hipertensiunea arterială sistemică și hipertensiunea arterială pulmonară?
Hipertensiunea arterială sistemică se referă la creșterea tensiunii arteriale în tot organismul și afectează în principal arterele care transportă sângele oxigenat de la inimă către organe și țesuturi.
De cealaltă parte, hipertensiunea arterială pulmonară se referă exclusiv la creșterea presiunii arteriale în arterele pulmonare, care transportă sângele neoxigenat de la inimă la plămâni pentru a fi oxigenat.
Prevenție pentru hipertensiune pulmonară
Prevenirea hipertensiunii pulmonare poate fi dificilă în unele cazuri, dar este posibilă prin tratarea adecvată a afecțiunilor care duc la apariția acesteia ( bolile pulmonare, bolile cardiace sau cheagurile de sânge în plămâni) și adoptarea unui stil de viață sănătos.
Evitarea expunerii la factori de risc – înălțimile mari sau infecțiile respiratorii – poate contribui, de asemenea, la prevenirea hipertensiunii pulmonare.
Hipertensiune Pulmonară – speranța de viață
Speranța de viață pentru persoanele cu hipertensiune pulmonară poate varia semnificativ și depinde de mai mulți factori, inclusiv:
- Tipul de hipertensiune pulmonară: Există mai multe tipuri diferite de hipertensiune pulmonară, unele dintre care sunt mai severe decât altele.
- Severitatea bolii la momentul diagnosticului: Persoanele care sunt diagnosticate în stadiile incipiente ale bolii și încep tratamentul devreme au adesea o prognostic mai bun.
- Răspunsul la tratament: Unele persoane răspund bine la medicamente și alte tratamente, ceea ce poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și speranța de viață.
- Prezența altor afecțiuni medicale: Persoanele cu alte afecțiuni medicale, cum ar fi boli de inimă sau boli pulmonare, pot avea o speranță de viață mai scurtă.
În general, hipertensiunea pulmonară este o boală gravă care poate reduce semnificativ speranța de viață. Cu toate acestea, tratamentele sunt disponibile care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la încetinirea progresiei bolii. Progresele în tratament au îmbunătățit ratele de supraviețuire, cu o rată de supraviețuire la un an de 91% în unele grupuri de pacienți.
Tensiune pulmonară valori normale:
Tensiunea arterială sistolică normală a arterei pulmonare este de 20 mm Hg sau mai puțin, iar tensiunea arterială medie normală a arterei pulmonare este de 12 mm Hg.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.
Cardiologie
Neurologie Bucuresti
Ecografie