Tot ce trebuie să știi despre beta-blocante

0 Sistolică (mmHg)
/
0 Diastolică (mmHg)
Tensiune Mare!
🔍

Beta-blocantele, cunoscute formal ca agenți de blocare beta-adrenergici, reprezintă o clasă critică de medicamente utilizate în principal în medicina cardiovasculară.

⚕️

Informații principale:

Beta-blocantele sunt o clasă de medicamente utilizate pentru a bloca efectele hormonilor de stres (de ex. adrenalina) asupra inimii.
Acestea sunt adesea prescrise pentru aritmii (bătăi neregulate ale inimii), hipertensiune și după atacuri de cord.
💊

Mai puțin frecvent, beta-blocantele pot fi utilizate pentru tratarea:

  • glaucomului
  • migrenei
  • tulburărilor de anxietate
  • hipertiroidismului
  • tremorului.

Sfatul medicului:

Monitorizați regulat tensiunea arterială și urmați cu strictețe tratamentul prescris!

Consultați întotdeauna cardiologul pentru ajustarea tratamentului!

Valori Tensiune Arterială

Hipotensiune
<90 / <60
mmHg
Normală
90-120 / 60-80
mmHg
Normal Crescută
0-0 / 0
mmHg
Hipertensiune Grad 1
0-0 / 0-0
mmHg
Hipertensiune Grad 2
0 / ≥0
mmHg
Criză Hipertensivă
>180 / >120
mmHg
pachet cardiologie bucuresti, complet, biomed scan 390 lei , hipertensiune arteriala hta

Când sunt prescrise beta-blocantele?

Medicii recurg de obicei la beta-blocante pentru HTA când alte medicamente (de ex. diureticele) nu funcționează sau au prea multe efecte secundare.
Beta-blocantele pot fi utilizate împreună cu alte medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, inclusiv inhibitorii ACE și blocantele canalelor de calciu.
S-a demonstrat că beta-blocantele au unele beneficii pentru sănătate dincolo de ajutorul oferit inimii.
De exemplu, ele protejează oasele prin prevenirea excreției calciului în urină de către rinichi și blocarea hormonilor de stres care ar putea cauza altfel subțierea oaselor în timp.

 

Clasificarea farmacologică a beta-blocantelor

Beta-blocantele sunt categorizate în funcție de selectivitatea lor pentru receptori, generație și proprietăți farmacologice suplimentare. Această clasificare informează utilizarea lor clinică și profilurile de siguranță.

Selectivitatea receptorilor

Beta-blocantele prezintă afinități variate pentru subtipurile de receptori beta-adrenergici (β1, β2, β3). Receptorii β1 sunt localizați predominant în țesutul cardiac, în timp ce receptorii β2 se găsesc în musculatura netedă bronșică, paturile vasculare și țesuturile metabolice[3][7].

Beta-blocante non-selective

Agenții non-selectivi blochează atât receptorii β1, cât și β2. Acestea includ propranolol, nadolol, timolol, pindolol și penbutolol. Din cauza efectelor lor de blocare a β2, aceste medicamente pot precipita bronhoconstricția, făcându-le mai puțin potrivite pentru pacienții cu astm sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)[1][2][6].

Beta-blocante cardioselective

Agenții cardioselectivi blochează preferențial receptorii β1, minimizând efectele adverse mediate de β2. Exemplele includ atenolol, metoprolol, bisoprolol, betaxolol și acebutolol. Cu toate acestea, selectivitatea este dependentă de doză; dozele mai mari pot atenua specificitatea β1 [1][4][7].

Clasificarea generațională

Beta-blocantele sunt stratificate în continuare în trei generații, reflectând profilurile lor farmacologice în evoluție:

Agenți de prima generație

Beta-blocantele de prima generație sunt non-selective și nu au proprietăți vasodilatatoare suplimentare. Propranolol, nadolol și timolol sunt exemple prototipice. Acești agenți reduc cererea de oxigen miocardic prin scăderea frecvenței cardiace și a contractilității, făcându-i eficienți în gestionarea anginei[2][3][7].

Agenți de a doua generație

Beta-blocantele de a doua generație au introdus cardioselectivitatea. Atenolol, metoprolol și bisoprolol sunt prescrise pe scară largă pentru hipertensiune și boală cardiacă ischemică datorită riscului redus de bronhospasm comparativ cu agenții non-selectivi[2][6][8].

Agenți de a treia generație

Medicamentele de a treia generație combină blocada β1 cu mecanisme vasodilatatoare. Carvedilol și nebivolol realizează vasodilatația prin blocarea receptorilor α1-adrenergici și, respectiv, prin căi mediate de oxid nitric. Labetalol antagonizează în mod unic atât receptorii β, cât și α1, făcându-l avantajos în crizele hipertensive[2][7][8].

Proprietăți farmacologice speciale

Anumite beta-blocante prezintă activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI) sau efecte de stabilizare a membranei. Acebutolol și pindolol posedă ASI, agonizând parțial receptorii β pentru a atenua bradicardia și vasoconstricția periferică. Propranolol și metoprolol demonstrează activitate de stabilizare a membranei, care poate contribui la efectele antiaritmice[1][3][7].

 

 

Lista medicamente beta blocante

Diferitele tipuri de beta-blocante funcționează în mod diferit. În general, aceste medicamente îmbunătățesc capacitatea inimii de a se relaxa. Inima dumneavoastră va bate mai lent și cu mai puțină forță când beta-blocantele își fac efectul. Acest lucru poate ajuta la reducerea TA și la ameliorarea ritmurilor cardiace neregulate.
Unele beta-blocante acționează doar asupra inimii în sine, în timp ce altele afectează atât inima, cât și vasele de sânge.
Cardiologul poate prescrie beta-blocante chiar dacă aveți puține simptome de probleme cardiace sau insuficiență cardiacă. Aceste medicamente pot îmbunătăți efectiv capacitatea inimii de a bate.
Beta-blocantele prescrise în mod obișnuit includ:
  • acebutolol (Sectral)
  • atenolol (Tenormin)
  • bisoprolol (Zebeta)
  • carteolol (Cartrol)
  • esmolol (Brevibloc)
  • metoprolol (Lopressor, Toprol XL)
  • nadolol (Corgard)
  • nebivolol (Bystolic)
  • propranolol (Inderal LA)
Beta-blocantele sunt disponibile în diferite formule cu diferite căi de administrare, inclusiv orală, intravenoasă și oftalmică.
Beta-blocantele se iau de obicei o dată sau de 2 ori / zi în timpul mesei, și ar trebui luate în general la aceeași oră în fiecare zi.

 

Utilizările terapeutice ale beta-blocantelor

Indicații cardiovasculare:

  • Hipertensiune arterială – Beta-blocantele reduc tensiunea arterială prin scăderea debitului cardiac și a secreției de renină. Deși nu sunt de primă linie pentru HTA necomplicată, ele rămân vitale la pacienții cu afecțiuni comorbide: insuficiența cardiacă sau post-infarct miocardic.

 

  • Boala coronariană și angina – Prin reducerea cererii de oxigen miocardic, beta-blocantele ameliorează simptomele anginei și îmbunătățesc toleranța la efort. Metoprolol și bisoprolol sunt preferate în angina stabilă cronică datorită cardioselectivității lor.

 

  • Insuficiența cardiacă – Ghidurile susțin carvedilol, bisoprolol și metoprolol succinat pentru insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă (ICFEr). Acești agenți îmbunătățesc supraviețuirea prin atenuarea activării neurohormonale și a remodelării ventriculare.
  • Tahicardie (ritm cardiac accelerat).

 

  • Aritmii cardiace – Beta-blocantele suprimă aritmiile atriale și ventriculare prin încetinirea conducerii prin nodul atrioventricular. Sotalol, care prezintă și proprietăți antiaritmice de clasa III, este utilizat în fibrilația atrială și tahiaritmiile ventriculare.

 

  • Post-infarct miocardic (pentru prevenția secundară).
  • Disecție de aortă.
  • Hipertensiune portală.
  • Hipertiroidism.

În tratamentul hipertensiunii arteriale, beta-blocantele sunt frecvent prescrise în combinație cu alte medicamente pentru optimizarea efectului terapeutic.

Pentru pacienții care au suferit un infarct miocardic, aceste medicamente reduc semnificativ riscul unui nou eveniment cardiac.

 

 

Utilizări off-label (non-cardiovasculare):

Medicii pot prescrie beta-blocante și pentru alte afecțiuni, în baza experienței clinice și a studiilor științifice:

  • Afecțiuni neurologice:
    • Migrene (profilaxie)
    • Tremor esențial.

Profilaxia migrenei – Propranolol și metoprolol reduc frecvența migrenelor prin stabilizarea vasculaturii cerebrale și modularea depresiei corticale cu răspândire.

 

Anxietate și tremor esențial – Beta-blocantele atenuează simptomele somatice de anxietate (de exemplu, tahicardie, tremurături) prin blocarea periferică a β2. Propranolol este deosebit de eficient în anxietatea de performanță și tremorul esențial.

 

  • Afecțiuni oftalmologice:
    • Glaucom (sub formă de picături).

Glaucom – Beta-blocantele topice – timolol – scad presiunea intraoculară prin reducerea producției de umor apos, servind ca tratamente de primă linie pentru glaucomul cu unghi deschis.

 

  • Tulburări psihiatrice:
    • Anxietate cu manifestări somatice
    • Atacuri de panică.

 

 

Beta-blocantele variază în lipofilicitate, biodisponibilitate și timpii de înjumătățire pentru eliminare.

Propranolol și metoprolol sunt foarte lipofilice, facilitând penetrarea sistemului nervos central, în timp ce atenolol și nadolol sunt hidrofilice, excretate renal.

Ajustările dozelor sunt imperative în insuficiența hepatică sau renală.

 

Efecte secundare frecvente

Efectele adverse comune includ bradicardie, oboseală și extremități reci.

Agenții non-selectivi pot exacerba bronhospasmul sau masca simptomele hipoglicemiei la diabetici.

Carvedilol și labetalol prezintă riscuri suplimentare de hipotensiune ortostatică din cauza blocadei α1.

Majoritatea pacienților pot experimenta unul sau mai multe dintre următoarele efecte:

  • Manifestări generale:
    • Oboseală și slăbiciune
    • Extremități reci (mâini și picioare)
    • Amețeli tranzitorii.
  • Efecte digestive:
    • Constipație
    • Diaree
    • Disconfort gastric

Aceste efecte apar de obicei la începutul tratamentului și tind să se diminueze în intensitate pe parcursul primelor săptămâni.

Efecte secundare rare

În cazuri mai puțin frecvente, pot apărea:

  • Manifestări psihice:
    • Tulburări ale somnului
    • Stări depresive.
  • Manifestări fizice:
    • Dificultăți de respirație
    • Scăderea libidoului
    • Modificări ale vederii.

În situația unei supradoze, pacientul poate prezenta:

  • Bradicardie severă (scăderea excesivă a ritmului cardiac)
  • Confuzie
  • Tulburări de vedere
  • Dificultăți majore de respirație.

Impactul asupra activității fizice

Beta-blocantele influențează răspunsul organismului la efort fizic în următoarele moduri:

  • Modificări în timpul exercițiilor:
    • Frecvența cardiacă nu crește la fel de mult ca înainte de tratament
    • Capacitatea de efort poate fi ușor redusă inițial
    • Adaptarea la efort necesită mai mult timp.

Pentru sportivi și persoanele active fizic, medicul poate:

  • Recomanda efectuarea unui test de efort
  • Ajusta frecvența cardiacă țintă pentru antrenamente
  • Stabili intensitatea optimă a exercițiilor fizice.

 

 

 

Interacțiuni medicamentoase și precauții

Lista medicamentelor cu potențial de interacțiune

Beta-blocantele pot interacționa cu numeroase medicamente, modificând efectele terapeutice sau crescând riscul de efecte adverse:

  • Medicamente cardiovasculare:
    • Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA)
    • Blocante ale canalelor de calciu
    • Antiaritmice
    • Digoxin
  • Alte clase terapeutice:
    • Antidepresive
    • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
    • Medicamente antidiabetice
    • Anticoagulante (Warfarină)

 

Contraindicații

Beta-blocantele nu trebuie administrate în următoarele situații:

  • Contraindicații absolute:
    • Insuficiență cardiacă decompensată severă
    • Bloc atrioventricular de grad înalt
    • Bradicardie severă preexistentă
  • Contraindicații relative:
    • Astm bronșic – doar pentru beta-blocantele neselective
    • Diabet zaharat instabil
    • Boala Raynaud

Situații speciale (sarcină, intervenții chirurgicale)

În anumite situații, administrarea beta-blocantelor necesită o atenție deosebită:

  • Sarcină și alăptare:
    • Evaluare individuală risc-beneficiu
    • Preferință pentru beta-blocante selective
    • Monitorizare atentă a dezvoltării fetale
  • Intervenții chirurgicale:
    • Anunțarea medicului anestezist despre tratament
    • Posibila ajustare a dozelor pre-operator
    • Monitorizare cardiacă intensivă intraoperator

În cazul intervențiilor stomatologice sau chirurgicale minore:

  • Informarea medicului despre tratamentul cu beta-blocante
  • Posibila modificare temporară a dozelor
  • Monitorizare specială în cazul utilizării anestezicelor

 

Întreruperea tratamentului cu beta-blocante

Riscuri asociate întreruperii bruște

Întreruperea bruscă a beta-blocantelor poate declanșa un fenomen de rebound, manifestat prin:

  • Manifestări cardiovasculare:
    • Creșterea bruscă a tensiunii arteriale
    • Tahicardie (accelerarea ritmului cardiac)
    • Angină pectorală
    • Risc crescut de infarct miocardic.

 

  • Alte manifestări:
    • Tremor
    • Anxietate
    • Transpirații excesive.

 

Aceste simptome pot apărea în interval de 24-48 de ore de la întreruperea bruscă a tratamentului și pot persista mai multe zile.

 

Protocoale de întrerupere în siguranță

Întreruperea tratamentului trebuie realizată conform unui protocol specific:

  • Etape preliminare:
    • Evaluare medicală completă
    • Stabilirea planului de reducere treptată a dozei
    • Programarea vizitelor de monitorizare.

 

Schema standard de întrerupere include:

  • Reducerea dozei:
    • Scădere graduală cu 25% din doza inițială
    • Interval de 1-2 săptămâni între reduceri
    • Durata totală a procesului: 4-8 săptămâni.
  • Monitorizare activă:
    • Măsurarea regulată a tensiunii arteriale
    • Evaluarea frecvenței cardiace
    • Urmărirea simptomelor de rebound.

 

Situații care necesită protocol special de întrerupere:

  • Pacienți cu boală coronariană severă
  • Persoane cu istoric de infarct miocardic
  • Pacienți cu insuficiență cardiacă
  • Tratament combinat cu alte medicamente cardiovasculare.

 

 

Concluzie

Beta-blocantele sunt medicamente prescrise frecvent pentru a scădea tensiunea arterială, a proteja împotriva atacurilor de cord și a trata diverse afecțiuni cardiace. Acestea sunt prescrise și în afara indicațiilor pentru glaucom, migrenă și anxietate.

Beta-blocantele scad tensiunea arterială prin blocarea efectelor hormonilor de stres asupra inimii. Când luați beta-blocante, urmați instrucțiunile de pe prescripție.

Asigurați-vă că îi spuneți medicului despre orice alte medicamente, plante sau suplimente pe care le luați, deoarece acestea ar putea afecta modul în care funcționează beta-blocantele.

  

Disclaimer

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.

  • Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.

  • Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.

  • Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

Biomed scan Logo
Politica generală a confidențialității

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile din cookie-uri sunt stocate în browserul dvs. și îndeplinesc funcții precum recunoașterea dvs. atunci când reveniți pe site-ul nostru web și ajută echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului web găsiți cele mai interesante și utile.

Pentru mai multe detalii puteți verifica Politica de confidențialitate.