Ce cauzează hipertensiune arterială după operație?
Toate intervențiile chirurgicale au potențialul pentru anumite riscuri, chiar dacă sunt proceduri de rutină. Unul dintre aceste riscuri este modificarea tensiunii arteriale.
Definiție
Sfatul medicului:
Monitorizați regulat tensiunea arterială și urmați cu strictețe tratamentul prescris!
Consultați întotdeauna cardiologul pentru ajustarea tratamentului!
Valori Tensiune Arterială
Înțelegerea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială este măsurată prin înregistrarea a două numere. Numărul de sus este presiunea sistolică. Aceasta descrie presiunea când inima bate și pompează sânge. Numărul de jos este presiunea diastolică. Acest număr descrie presiunea când inima se odihnește între bătăi. Veți vedea numerele afișate ca 120/80 mmHg (milimetri de mercur), de exemplu.
Conform Colegiului American de Cardiologie (ACC) și Asociației Americane a Inimii (AHA), acestea sunt intervalele pentru tensiunea arterială normală, ridicată și înaltă:
- ✅ Normală: < 120 sistolică și < 80 diastolică
- ⚠️ Normal-înaltă: 120 până la 129 sistolică și < 80 diastolică
- 🚨 Crescută: ≥130 sistolică sau ≥80 diastolică.
CAUZE
Hipertensiunea după intervenția chirurgicală este frecvent observată din cauza tonusului simpatic crescut și a rezistenței vasculare.
Mai mulți factori pot contribui la hipertensiunea după operație:
Istoric de tensiune arterială ridicată
Intervențiile chirurgicale care implică vase de sânge majore sunt adesea asociate cu un risc de creșteri bruște ale tensiunii arteriale în timpul operației.
De asemenea, este frecvent ca mulți pacienți care se supun acestor tipuri de proceduri să aibă deja HTA.
Dacă tensiunea este slab controlată înainte de a intra în operație, există o șansă mare să experimentați complicații în timpul sau după operație.
A avea HTA slab controlată înseamnă că valorile sunt în intervalul ridicat și tensiunea arterială nu este tratată eficient.
Acest lucru se poate datora următoarelor:
- Medicii nu v-au diagnosticat înainte de operație
- Planul actual de tratament nu funcționează
- Este posibil să nu fi luat medicamentele în mod regulat.
Întreruperea medicației antihipertensive
Efecte ale discontinuității tratamentului
Întreruperea bruscă a medicației antihipertensive poate determina multiple efecte adverse:
- Efecte imediate (24-48 ore):
- Creștere tensională de rebound
- Tahicardie reflexă
- Agitație psihomotorie
- Cefalee intensă
- Instabilitate hemodinamică
- Criză hipertensivă
Factori care influențează severitatea efectelor întreruperii:
- Durata tratamentului anterior
- Clasa medicamentelor întrerupte
- Gradul controlului tensional preexistent
- Comorbidități asociate
Managementul medicației în perioada perioperatorie
Strategia de management medicamentos trebuie adaptată individual, considerând următoarele aspecte:
- Evaluare preoperatorie:
- Analiza schemei terapeutice curente
- Verificarea ultimelor valori tensionale
- Evaluarea riscului cardiovascular global
- Identificarea interacțiunilor medicamentoase potențiale
Betablocante:
- Continuare până în ziua intervenției
- Evitarea întreruperii bruște
- Monitorizare frecventă a frecvenței cardiace
- Ajustare dozaj în funcție de parametrii hemodinamici.
Durerea și anxietatea
Durerea postoperatorie declanșează eliberarea hormonilor de stres precum adrenalina, cauzând o creștere temporară a tensiunii arteriale.
Anxietatea legată de operație poate, de asemenea, să crească tensiunea arterială.
Efectele anesteziei
Răspunsul cardiovascular la anestezie
Modificările cardiovasculare induse de anestezie includ:
- Efecte asupra sistemului nervos autonom:
- Depresie simpatică
- Alterarea reflexelor baroreceptoare
- Modificarea tonusului vascular
- Răspuns compensator diminuat
- Depresie miocardică
- Activare neuroendocrină
Complicații tensionale intraoperatorii
Principalele complicații tensionale în timpul anesteziei includ:
- Hipotensiunea arterială:
Cauze frecvente:
- Efectul vasodilatator al anestezicelor
- Hipovolemie preexistentă
- Poziționare intraoperatorie
- Interacțiuni medicamentoase
Management:
- Administrare de fluide
- Vasopresoare
- Optimizare poziție
- Ajustare doze anestezice
- Hipertensiunea arterială:
Factori declanșatori:
- Stimulare chirurgicală excesivă
- Profunzime inadecvată a anesteziei
- Anxietate preoperatorie
- Durere intraoperatorie
Măsuri terapeutice:
- Aprofundarea anesteziei
- Analgezie suplimentară
- Antihipertensive cu acțiune rapidă
- Optimizarea ventilației
Monitorizarea hemodinamică
Protocoalele de monitorizare includ următoarele componente:
- Monitorizare standard:
- Tensiune arterială neinvazivă
- Electrocardiogramă continuă
- Pulsoximetrie
- Capnografie
- Temperatură corporală
- Presiune arterială invazivă
Saturația oxigenului
Hipoxemia postoperatorie
Hipoxemia postoperatorie se caracterizează prin scăderea cantității de oxigen din sânge și poate avea multiple cauze:
- Cauze respiratorii:
- Atelectazie pulmonară
- Depresie respiratorie reziduală
- Obstrucție a căilor aeriene
- Edem pulmonar
- Efecte reziduale ale anestezicelor
- Tahipnee
Protocol de evaluare a hipoxemiei:
- Parametri monitorizați:
- SpO2 (saturația periferică)
- Frecvența respiratorie
- Pattern respirator
- Gazometrie arterială
- SpO2 < 94% în aer atmosferic
Relația dintre oxigenare și tensiunea arterială
Interacțiunea dintre oxigenare și tensiunea arterială implică multiple mecanisme fiziologice:
- Mecanisme compensatorii:
Răspuns imediat:
- Vasoconstricție pulmonară hipoxică
- Creșterea debitului cardiac
- Redistribuția fluxului sanguin
- Activare simpatică
Adaptare pe termen scurt:
- Modificarea tonusului vascular
- Creșterea frecvenței respiratorii
- Alterarea metabolismului tisular
- Eliberare de mediatori vasoactivi
- Impact asupra tensiunii arteriale:
- Creșterea tensiunii arteriale sistolice
- Modificări ale presiunii pulsului
- Instabilitate hemodinamică
- Risc de aritmii
Medicamente pentru durere
Anumite medicamente pe bază de prescripție medicală sau eliberate fără prescripție medicală (OTC) pot crește tensiunea arterială. Un efect secundar cunoscut al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate fi o mică creștere a tensiunii arteriale la persoanele care au deja tensiune arterială ridicată.
Dacă aveți deja tensiune arterială ridicată înainte de operație, discutați cu medicul despre opțiunile de gestionare a durerii. Este posibil să vă recomande medicamente diferite sau să vă alternați medicamentele, astfel încât să nu luați unul pe termen lung.
Iată câteva exemple de AINS comune, atât pe bază de prescripție, cât și OTC, care pot crește tensiunea arterială:
Management Hipertensiune Postoperatorie
Monitorizare postoperatorie
Protocolul de monitorizare postoperatorie include următoarele componente:
- Parametri vitali:
În primele 24 ore:
- Tensiune arterială la 15-30 minute
- Frecvență cardiacă continuă
- Saturație în oxigen
- Diureză orară
După stabilizare:
- Tensiune arterială la 2-4 ore
- Frecvență cardiacă la 4 ore
- Balanță hidroelectrolitică
- Temperature la 4-6 ore
- Evaluări specifice:
- Statusul neurologic
- Plaga operatorie
- Drenaje
- Semne de sângerare
- Hemogramă
Ajustarea tratamentului
Strategii de optimizare terapeutică:
- Medicație antihipertensivă:
Reluarea tratamentului cronic:
- Evaluarea toleranței digestive
- Verificarea interacțiunilor medicamentoase
- Ajustarea dozelor în funcție de valorile tensionale
- Monitorizarea efectelor adverse
Terapie temporară:
- Medicație parenterală când este necesar
- Tranziția graduală la administrare orală
- Protocol pentru situații de urgență
- Scheme alternative disponibile
- Managementul volemic:
- Evaluarea statusului volemic
- Balanță hidroelectrolitică țintită
- Protocol de repleție volemică
- Prevenirea supraîncărcării volemice
- Valorile tensionale înregistrate
Evoluție și recuperare
Etapele recuperării postoperatorii:
- Faza imediată (primele 24-48 ore):
- Stabilizare hemodinamică
- Prevenirea complicațiilor
- Analgezie adecvată
- Monitorizare intensivă
- Mobilizare progresivă
- Recuperare funcțională
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.