Hipertensiune Portopulmonara

0 Sistolică (mmHg)
/
0 Diastolică (mmHg)
Tensiune Mare!
🔍

Hipertensiunea portopulmonară este o complicație progresivă a tensiunii arteriale ridicate în venele care duc la ficat. În cele din urmă, aceasta provoacă insuficiență cardiacă în partea dreaptă.

⚠️

Componente:

„Porto” – se referă la venele care aduc sânge de la diferite organe interne la ficat
„Pulmonar” – se referă la arterele care alimentează plămânii
„Hipertensiune” – este termenul medical pentru tensiune arterială ridicată
Persoanele cu hipertensiune portopulmonară pot dezvolta simptome precum dificultăți de respirație sau oboseală pe măsură ce boala progresează. Poate duce în cele din urmă la insuficiență cardiacă în partea dreaptă, mai ales dacă nu este tratată.

Sfatul medicului:

Monitorizați regulat tensiunea arterială și urmați cu strictețe tratamentul prescris!

Consultați întotdeauna cardiologul pentru ajustarea tratamentului!

Valori Tensiune Arterială

Hipotensiune
<90 / <60
mmHg
Normală
90-120 / 60-80
mmHg
Normal Crescută
0-0 / 0
mmHg
Hipertensiune Grad 1
0-0 / 0-0
mmHg
Hipertensiune Grad 2
0 / ≥0
mmHg
Criză Hipertensivă
>180 / >120
mmHg
pachet cardiologie bucuresti, complet, biomed scan 390 lei , hipertensiune arteriala hta

Simptomele hipertensiunii portopulmonare

Majoritatea persoanelor cu hipertensiune portopulmonară nu au simptome în stadiile incipiente sau dezvoltă simptome nespecifice care imită alte boli hepatice, cardiace sau pulmonare.
Semnele și simptomele potențiale includ:
  • 😮‍💨 dificultăți de respirație, mai ales la efort
  • 😴 oboseală
  • 🤰 ascită, acumulare de lichid în abdomen
  • 💪 venă jugulară proeminentă în gât
  • 💔 dureri în piept
  • 💓 palpitații
  • 😵‍💫 stare de leșin
  • 😵 amețeală
  • 🫁 nivel scăzut de oxigen în sânge
Aproape toate persoanele dezvoltă dificultăți de respirație la efort pe măsură ce boala progresează.

Cauzele Hipertensiunii Portopulmonare

Ciroza hepatică reprezintă cauza principală a hipertensiunii portale, care la rândul său poate duce la dezvoltarea hipertensiunii portopulmonare.

Cercetătorii continuă să studieze mecanismele prin care hipertensiunea portală determină apariția hipertensiunii arteriale pulmonare la anumiți pacienți. Investigațiile actuale indică faptul că presiunea crescută în venele hepatice poate conduce la formarea șunturilor portosistemice, situație în care o parte din sânge ocolește ficatul în sistemul circulator.

Două mecanisme principale contribuie la dezvoltarea bolii:

  • Formarea șunturilor portosistemice care determină creșterea presiunii în arterele pulmonare
  • Expunerea arterelor pulmonare la substanțe nocive care în mod normal sunt filtrate de ficat

Factorii de risc asociați cu dezvoltarea hipertensiunii portopulmonare includ:

  • Sexul feminin
  • Hepatita autoimună
  • Niveluri crescute de estradiol
  • Splenectomia (îndepărtarea chirurgicală a splinei)
  • Prezența șunturilor portosistemice
  • Anemia

Cine dezvoltă Hipertensiunea Portopulmonară?

Prevalența hipertensiunii portopulmonare se situează între 5-10% din cazurile de hipertensiune arterială pulmonară, deși studii recente sugerează o creștere până la 15%. În rândul pacienților diagnosticați cu hipertensiune portală, între 2-10% dezvoltă hipertensiune portopulmonară.

Datele epidemiologice indică prezența următorilor factori predispozanți:

  • Predominanța afectării persoanelor de sex feminin
  • Prezența hepatitei autoimune în antecedente
  • Niveluri ridicate ale estradiolului în sânge
  • Intervenții chirurgicale anterioare de splenectomie
  • Existența șunturilor portosistemice
  • Prezența anemiei

Complicațiile Hipertensiunii Portopulmonare

Studiile de specialitate indică rate de supraviețuire la 5 ani variind între 35% și 68% pentru pacienții diagnosticați cu această afecțiune.

Complicația principală a hipertensiunii portopulmonare este reprezentată de insuficiența cardiacă dreaptă, care apare atunci când ventriculul drept nu mai poate pompa eficient sângele. Manifestările clinice ale insuficienței cardiace drepte includ următoarele:

  • Dispnee progresivă (dificultăți în respirație) care se agravează în timp
  • Dureri toracice persistente sau recurente
  • Palpitații cardiace frecvente
  • Retenție de lichide cu apariția edemelor la nivelul membrelor inferioare
  • Acumulare de lichid în cavitatea abdominală

Analiza datelor din Registrul Francez de Hipertensiune Pulmonară pentru perioada 2007-2017 prezintă următoarele rate de supraviețuire:

La un an de la diagnostic: 84% dintre pacienți

La trei ani de la diagnostic: 69% dintre pacienți

La cinci ani de la diagnostic: 51% dintre pacienți

Diagnosticarea Hipertensiunii Portopulmonare

Procesul diagnostic include multiple etape și investigații, fiecare având rolul său specific în stabilirea diagnosticului final. Principalele investigații utilizate în diagnosticarea hipertensiunii portopulmonare includ:

  • Măsurarea gradientului de presiune venoasă hepatică prin cateterism, procedură care implică introducerea unui cateter în vasele sangvine
  • Cateterismul cardiac drept pentru evaluarea funcției cardiace
  • Elastografia hepatică pentru evaluarea gradului de fibroză hepatică
  • Ecocardiografia transtoracică pentru vizualizarea structurilor cardiace
  • Analize de sânge pentru evaluarea funcției hepatice și a altor parametri
  • Teste funcționale respiratorii, inclusiv spirometria

Interpretarea rezultatelor acestor investigații trebuie realizată în context clinic, luând în considerare toate aspectele bolii. Evaluarea completă permite nu doar confirmarea diagnosticului, ci și stabilirea severității afecțiunii și identificarea complicațiilor asociate.

Tratamentul Hipertensiunii Portopulmonare

Măsurile generale de prevenție a complicațiilor includ:

  • Evitarea sarcinii din cauza riscurilor asociate
  • Imunizarea anuală împotriva gripei și a infecției pneumococice

Tratamentul suportiv constă în următoarele intervenții:

  • Terapie anticoagulantă pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge
  • Administrarea de oxigen suplimentar
  • Utilizarea medicamentelor diuretice pentru controlul retenției de lichide

Medicația specifică pentru îmbunătățirea prognosticului include următoarele clase de medicamente:

  • Agoniști de prostacicline pentru dilatarea vaselor sangvine
  • Antagoniști ai receptorilor de endotelină pentru reducerea presiunii arteriale pulmonare
  • Inhibitori de fosfodiesterază pentru ameliorarea funcției vasculare
  • Stimulanți ai guanilat ciclazei pentru optimizarea circulației pulmonare

Viața cu Hipertensiunea Portopulmonară

Datele statistice privind supraviețuirea pacienților arată următoarele valori:

  • După primul an de la diagnostic: 84% dintre pacienți supraviețuiesc
  • După trei ani de la diagnostic: 69% dintre pacienți rămân în viață
  • După cinci ani de la diagnostic: 51% dintre pacienți supraviețuiesc

În absența tratamentului, prognosticul se modifică dramatic. Pentru pacienții netratați, rata de supraviețuire la 5 ani scade la aproximativ 14%.

Severitatea cirozei hepatice reprezintă un factor determinant în evoluția bolii și durata de supraviețuire. Pacienții cu ciroză avansată prezintă un prognostic mai rezervat comparativ cu cei cu afectare hepatică moderată.

Cum poate fi prevenită Hipertensiunea Portopulmonară?

Principalele măsuri preventive pentru reducerea riscului de hipertensiune portopulmonară includ:

  • Evitarea expunerii la azbest, substanță care poate afecta atât funcția hepatică, cât și cea pulmonară
  • Renunțarea la fumat sau evitarea inițierii acestui obicei
  • Eliminarea consumului de droguri ilegale
  • Monitorizarea și tratarea adecvată a hipertensiunii arteriale și a bolilor coronariene
  • Tratamentul prompt și corect al bolilor hepatice cronice
  • Limitarea consumului de alcool

Implementarea acestor măsuri preventive necesită o abordare sistematică și consecventă. Modificările stilului de viață și respectarea recomandărilor medicale reprezintă componente importante ale strategiei preventive.

Când să contactați medicul

Este necesară prezentarea la medic în următoarele situații:

  • Apariția dificultăților de respirație sau agravarea celor existente, în special în timpul activităților fizice
  • Instalarea unei oboseli inexplicabile sau accentuarea celei existente
  • Apariția durerilor în regiunea toracică
  • Prezența unor episoade de amețeală sau stări de leșin
  • Modificări în ritmul cardiac sau apariția palpitațiilor

Pentru pacienții diagnosticați anterior cu hipertensiune portală sau pulmonară, prezentarea la toate consultațiile programate pentru monitorizare este obligatorie. Aceste vizite permit ajustarea tratamentului și detectarea precoce a complicațiilor.

Întrebări frecvente despre Hipertensiunea Portopulmonară

Care este presiunea pulmonară în Hipertensiunea Portopulmonară?

În diagnosticul hipertensiunii portopulmonare, un criteriu definitoriu îl reprezintă valoarea presiunii arteriale pulmonare medii. Pentru stabilirea diagnosticului, această valoare trebuie să depășească 20 milimetri coloană de mercur (mm Hg).

Această valoare prag reprezintă un marker important în evaluarea severității bolii și în monitorizarea răspunsului la tratament.

Care este diferența dintre Hipertensiunea Portopulmonară și Sindromul Hepatopulmonar?

Deși ambele afecțiuni implică sistemul hepatic și cel pulmonar, ele prezintă caracteristici distincte:

Hipertensiunea portopulmonară se caracterizează prin presiune arterială crescută în arterele care transportă sânge către plămâni, această creștere fiind asociată cu hipertensiunea din venele hepatice.

Sindromul hepatopulmonar se manifestă prin scăderea nivelului de oxigen în sânge, cauzată de dilatarea vaselor de sânge din plămâni în contextul unei boli hepatice avansate.

Concluzii

Managementul hipertensiunii portopulmonare implică mai multe aspecte:

Diagnosticarea precoce și monitorizarea atentă a evoluției bolii permit adaptarea continuă a strategiilor terapeutice. Pacienții care primesc tratament adecvat prezintă rate de supraviețuire semnificativ mai bune comparativ cu cei netratați.

Tratamentul medicamentos specific, combinat cu măsurile suportive și modificările stilului de viață, poate îmbunătăți semnificativ prognosticul. Pentru pacienții care răspund favorabil la terapia de reducere a presiunii arteriale pulmonare, transplantul hepatic devine o opțiune viabilă.

Aspecte determinante pentru evoluția bolii includ:

  • Severitatea cirozei hepatice asociate
  • Momentul inițierii tratamentului
  • Aderența la planul terapeutic
  • Monitorizarea regulată și ajustarea tratamentului
  

Disclaimer

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.

  • Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.

  • Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.

  • Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.

Biomed scan Logo
Politica generală a confidențialității

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile din cookie-uri sunt stocate în browserul dvs. și îndeplinesc funcții precum recunoașterea dvs. atunci când reveniți pe site-ul nostru web și ajută echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului web găsiți cele mai interesante și utile.

Pentru mai multe detalii puteți verifica Politica de confidențialitate.